Din martie ’66, când am fost obligat prin rapt să renunţ la filatelie, m-am aplecat asupra chibriturilor, devenind filumenist. Acum, am găsit o frumoasă poezie dedicată banalului obiect casnic:
CHIBRITURILE
Locuiam intr-o mansarda
La al patrulea etaj
(Strada Universităţii
Casa mare, cu grilaj).
Casa asta din păcate
Cu un proprietar bigot,
N-avea electricitate …
Dar încolo avea tot;
Scări, balcoane, coridoare
Si, ca-n orice case mari
Cu apartamente multe ,
Fel de fel de locatari…
Intr-un rând, venind acasă
Noaptea de la cinema
La parter, pe întuneric
Aud paşi in urma mea.
Si-o uşoara silueta
Îmi vorbi abia şoptit:
“-Daca nu sunt indiscreta,
Domnule, n-ai un chibrit?”
O fi tânăra? Frumoasa?
Doamna măritata, sau…?
Fără multe marafeturi
Scot chibritul si i-l dau.
Urc apoi o scara-n fuga.
Dar când trec prin coridor,
Drept in fata mea o uşa
Se deschide-ncetişor,
Si prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasa:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”
P-asta o cunosc eu bine,
E drăguţă ca un paj.
O servesc cum se cuvine…
Si mai urc inc-un etaj. .
Când in razele de luna
Zugrăvite pe perdea
Ce sa vezi? O doamna bruna,
In pantofi si-n pijama
Este Ea! Chiar ea! Femeia
După care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Si nimica nu-ndrăznesc!
“-Soţul meu e dus de-acasă,
Zice ea abia şoptit
Si-am rămas pe întuneric,-
Nu cumva ai un chibrit?”
Un chibrit? Ce fericire!
I-aşi fi oferit acum
O cutie-ntreaga, daca
Nu făceam risipa-n drum.
Alta scara, cea din urma
Pe culoar aud un svon…
Ce-i? Un drac de camerista,
Numai in combinezon.
Mă opreşte cu sfiala:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de îndrăzneala,
V-aşi ruga…-Ce? -Un chibrit…”
Trebuie sa-i dau, căci altfel
Asta-mi scoate vreun ponos…
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos.
“N-am decât…o gămălie,
Ce sa-ti fac? Îmi pare rău.
Nu ştiu daca s-o aprinde…
S-a aprins? Norocul tău!”
Când in fine-ajung odată
In odaia mea, -tablou!
O amica (are cheia)
M-aştepta ca pe-un erou.
“-De trei ceasuri stau in bezna,
Zice, eşti nesuferit!
Sunt grozav de enervata,
Scoate fuga un chibrit!”
Iar chibrit? Simţii ca-mi sare
Tandră … curat pârjol!
Ce-s eu? Fabrica de fosfor?
Sunt Regie? Monopol?
Aţi înebunit pesemne,
Tot chibrit, chibrit, chibrit!
Dracu sa va ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!
Chibriturile, de George Topârceanu
Mulţumesc lui Simion Cristian, pe al cărui blog am găsit poezia lui Topârceanu. Pe un alt blog, am găsit încă o poezie a Maestrului baladelor (şi vesele şi triste!):
Tanţa
Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde…
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
– Măăă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini, se mai întâmplă
Să-i mai cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe,
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală,
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa mea îmi spune:
– Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat… şi beat de farmec,
O-ntreba-i plin de mister:
– Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă-acel calorifer?
– Fiincă fost-a proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa –
Şi-uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum … usuc chitanţa.
Notă: imginile sunt culese de pe net şi prelucrate puţin, pe ici, pe colo, prin pun’tele esenţiale!
Dacă vă plac poeziile, găsiţi de toate la http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html
Despre si cu barbati de ce nu se fac poezii si poze?
# criss: Poeziile se fac despre frumuseţile vieţii, pozele se fac cu creaturile dumnezeieşti, …
A venit primavara………se vede si din postarile tale…….La mai multe chibrituri…….
# Tamara: Era Primăvară şi aveam 13 ani în ’66, când m-am apucat de adunat „capace de cutii de chibrituri”! Acum, sunt (fost) filumenist şi împlinesc 19 ani (a treia oară!). Deci, nu s-au schimbat prea multe în cei paş’pa de ani ce s-au scurs cu nesimţire (adică, … când au trecut că eu nu am simţit?). Vorba lui Benny Hill: nu m-am însurat pentru că mental am rămas teenager şi nu am încă 18 ani, vârsta de însurătoare la bărbaţi (la femei, e mai mică, pentru că acesta este rostul lor în viaţă!).
Super tare! 😀 Am citit atât de captivat încât nu am observat superbele poze :))
# Machiaveliq: Am fost convins că aşa se va întâmpla: Topârceanu este mai tare decât mine!
Ce de frumuseți pe-aicea!
Zi-mi, te rog, le-ai dat chibrit?
Ca să cânți la pitulicea
Lor cea mică te-ai zorit?
# tagore6699: Dragă Înţeleaptă Epigramistă (sper că este un pleonasm, nu un non-sens, o absurditate!), nu e nevoie să fii atât de indiscretă! E-adevărat că unele dintre pozle luate de pe internet au fost puse de … dar, nu veţi afla niciodată: care dintre ele!
Lui Zamfir
Dacă vrei să fii discret,
Ține-le atunci secret,
Nu vorbi de-aceste amoruri
Decât doar, mai sus, la nouri…
# tagore6699: Ăsta-i blogu’ lu’ Ulise! Vrei să-mi ceară chirie!?
Min-nu-na-tă Poezia!
De imagini nu zicem nimic… 😦
# Gabriela Savitsky: Normal! Aşa cum am mai spus, valoarea mea e mai mică decât a lui Topârceanu! L-am îndrăgit în copilărie: una dintre primele mele cărţi a fost : „Din lumea celor care nu cuvântă”!
Care dintre ele, fată,
Este atât de apreciată?
A lui Topârceanu o vrei
Ori, mai jos, a subsemnatei?
# Tagore6699: Dac-o luăm după logică, fata Domniei Tale ‘a fi mai nouă decât a lu’ Topârceanu. Dacă vorbim despre faţă, … cam tot aşa!
Faine poiezii si faine gagicile.
# Petre: Mă bucur că îţi plac.
Pentru putin, maestre! 🙂 Toti trebuie sa-i multumim lui Toparceanu! 😉
# Simion Cristian: Dacă-mi spui „maestre”, mă simt … scărpinat pe burtă! Că … nu-s!
Pingback: Balada Chibritului | Amintiri din filumenie