Ca şi partidele, guvernele, …

Se zice că bisericile, sinagogile, moscheile, … sunt formate tot din oameni. Ca şi partidele, guvernele, …

Se zice că unii dintre aceşti oameni se cred deasupra celorlalţi (ca şi la partide, guverne, …) …

Casierul lăcaşului de cult ramasese fara niciun banut „cu care sa ajute patura saraca” … din care făcea şi el parte. Temporar. Nici in cutia milei (cea unde se adună bani de ajutorare a saracilor) nu se mai introdusese demult vreun banut. Ce să facă?!

Dimineata următoare, pe usa lăcaşului, enoriaşii au putut citi o instiintare:

„Un barbat casatorit din cartier are o legatură cu o femeie necasatorita. Daca pana maine dimineata nu apare o bancnota de 200 de euro in cutia saracilor, voi fi nevoit sa-i dezvalui numele”.

A doua zi a gasit in cutia saracilor 25 de bancnote de 200 euro, una de 500 de euro cu bilet lipit cu scoci: „Ţine-ţi gura, parşivule!„, dar, şi una de 100 de euro, de care era prins cu un bold un biletel: „Te rog, amana pana maine, ca sa pot face rost de toţi bani!„.

Mooorrr, ca un urs

Chiar aşa: mooorrr, ca un urs. Mor de ciudă! Zamfir a primit o scrisoare … habar n-aveţi, de la cine!? Chiar de la Moş Crăciun! Să mooorrr, nu altceva!

Uite, ce-i scrie Moş Crăciun lui Zamfir:

Dragul meu, Zamfir,
Nu, nu vezi dublu! Mos Craciun iti scrie! Iar asta nu este unica surpriza pe care am pregatit-o pentru tine…
… si pentru ca anul acesta ai fost un baiat cuminte am pentru tine o surpriza, un concurs.

Na, că nu vă spun totul!

Dacă vreţi şi voi aşa ceva, scrieţi-i lui Moş Crăciun şi vă trimite şi vouă. Adresa? Dă click pe imaginea alăturată şi ai adresa unde-i poţi cere lui Moş Crăciun o scrisoare personalizată pentru … cine vrei tu!

Şi câştigătorul concursului va fi desemnat prin prin tragere la sorti filmata si postata pe youtube!

Zamfire, pune mâna, adică, numai degetul, pe tastatură, scrie-i lui Moş Cărciun şi … dă-i adresa mea, dacă tot spui că suntem Prieteni! Nu-mi spune că tu nu credeai în Moş Crăciun, că nu i-ai spus poezii, că nu l-ai tras de barbă, … Nu-mi spune că ai mai primit de la Moş Crăciun

Vă daţi seama că aş deveni celebru (păi, stai un pic: aş deveni MAI celebru, că APRILIE celebru sunt deja! poate, aş deveni, chiar, IULIE celebru, nu-i aşa?!) dacă aş primi o scrisoare într-un plic ca mai jos:

Update: Cică, trebuie să trimit ce am scris mai sus şi, implicit, chemarea la întrecerea bloggeristică, sub formă de leapşă? Aşa să fie! O trimit lui:

Andi Bob, Arcadia, Blog’olog, Bogdan Epureanu, Bungust, Caius, Camelia, Cammely, Chinezu, Criss, Cristian, Cristian Dima, Dama fără camelii, Dan, Daurel, Ela Roseni, Filumenista, Finias, Flavius Obeadă, Gabriela, Geografilia, Horatziu, Incertitudini, Irina, Iulia Mihai, LeOn, Lisandru, Madi, Maria Postu, Marian Oprea, Mateescu, Mihaela13O, Olimpiu, OMU, Pufuletee, Rareş Morar, Rugbyk1d, SlowFoodTurda, Stela Popa, Strongvaleriana, Stropi de suflet, Tagore, Turist clujan, Vania, Victor, Zerocratu’, Zolty

Dar, … dacă vor cştiga ei scrisoarea?! Nu o mai trimit. Ăştia, n-o să mi-o trimită mie, că au copii ori nepoţi?! … Ziceţi că nu aţi primit-o!

Ulise şi inginerii

Asemănarea dintre subsemnatul, titular de blog canin, şi ingineri este că suntem deştepţi, dar, ne vine cam greu … când trebuie să ne exprimăm pe înţelesul celorlalţi.

Am găsit cinci tentative de a înţelege modul în care gândesc inginerii!

Cum să înţelegem inginerii

tentativa nr. 1

Doi studenţi politehnicieni se plimbă pe una dintre aleile campus-ului şi unul spune, admirativ:
– Ai văzut, ce bicicletă grozavă?
Celălalt răspunde:
– Să vezi ce am păţit ieri. Mă plimbam pe aleea de lângă canal şi apare o piţipoancă faină pe o bicicletă. Se opreşte în faţa mea, pune bicicleta jos, se dezbracă complet, pune hainele grămadă lângă bicicletă şi îmi spune:
– Ia ce-ţi doreşti!
Am ales bicicleta.
Celălalt se gândeşte un pic şi spune:
– Ai făcut foarte bine că ai ales bicicleta. Nu cred că hainele ţi s-ar fi potrivit.

tentativa nr. 2
Pentru o persoană optimistă, paharul este pe jumătate plin.
Pentru o persoană pesimistă, paharul este pe jumătate gol.

Pentru un inginer, paharul este de două ori mai mare decât trebuia.

tentativa nr. 3

Un preot, un medic şi un inginer vor să joace golf. Aşteaptă ca un grup de golferi, extrem de lenţi, să-şi termine jocul. La un moment dat, inginerul explodează şi spune:
– Ce se tot mocoşesc? Aşteptăm de un sfert de oră!
Doctorul intervine, exasperat şi el:
– Habar n-am, dar, chiar că n-am mai văzut oameni care să joace aşa de rău.
Preotul zice şi el:
– Aşteptaţi, tocmai vine unul din băieţi. Îl întrebăm pe el.
– Spune-mi, e o problemă cu grupul care joacă golf. Sunt cam lenţi în mişcări, nu?

Băiatul răspunde:
– Aaa, da. E un grup de pompieri orbi. Şi-au pierdut vederea când au intervenit, anul trecut, ca să salveze terenul de la un incendiu. De atunci, au permisiunea să joace când doresc, gratuit.
Cei trei rămân fără glas. Într-un târziu, preotul spune:
– Mă voi ruga pentru ei.
Medicul adaugă:

– Bună idee. Iar, eu voi contacta un prieten, specialist oftalmolog, să vedem ce am putea face pentru ei.
În acest moment, intervine şi inginerul:
– Să-i ia naiba: de ce nu joacă noaptea?

tentativa nr. 4

Un inginer se plimbă pe marginea unui lac plin de broaşte. Una îl strigă:
– Pssst! Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică!
Inginerul ia broscuţa vorbitoare şi o pune în buzunar.
Broscuţa insistă:
– Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine timp de o săptămână!
Inginerul … tace.

Broscuţa insistă:
– Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine timp de o săptămână şi voi face TOT ce doreşti!

Inginerul … tace.
Broscuţa întreabă, nedumerită:
– Îţi spun că mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine o săptămâni şi fac tot ce vrei tu şi tu … nimic? Care-i problema?!

Inginerul răspunde:

– Nici o problemă. Sunt inginer, deci, nu am timp de prietene. Dar, o broscuţă vorbitoare, e ceva!

tentativa nr. 5

Un jurnalist ia un interviu unui ţăran corsican:

– Spune-mi, cum vă trasaţi drumurile pe munte?
– Simplu: trimitem un măgar să urce muntele şi, pe unde trece el, facem drumu’.
– Şi, dacă nu aveţi măgar?
Ne descurcăm şi fără măgar: trimitem un inginer!

Notă: Cei care nu aţi înţeles, nu sunteţi ingineri! Nici câini!

Poz(n)e noi, dar, tot restante

Am fost acuzat că am neglijat poznele fotografice. Nu le-am neglijat, dar, primum vivere, deinde, devirusare, …

Recuperăm nişte pozne din arhivă (nu că nu ar mai fi de actualitate, câte una dintre ele!):

1. La pachet

Un timp, Ulise nu a mai fost „vărsat”, ci, … la pachet! Acum e bine. Doar părul mai trebuie să-i crească pentru a-i acoperi cicatricele!

2. Limite nelimitate

Carrefour, ca şi Billa,se întinde, dincolo de limite, spaţiale şi de bun simţ. Caseriţa, deşi nu a deranjat-o să mă mintă că POS-ul este nefuncţional, nu s-a sfiit să strige la mine, cu nesimţire, că nu am voie să fac poze în magazin, deşi, eram afară din magazin! Îi promit că, data viitoare, o voi filma ÎN magazin, … fără să ştie!

În schimb, când am fotografiat într-o bancă, nu a murit nimeni!

E-adevărat că banca îşi respectă clienţii!

3. Cititoare

Probabil că în sacul de la spate are laptopul şi, după ce termină de citit revista din mână, va intra să citească blogul meu!

Să-i jucăm la nuntă!

4. Vin nou

Pe vremuri, la CIT – Centrul de Informare Turistică – turiştii găseau informaţii turistice.

Acum, dau de finomşaguri arieşene: mezeluri de Baia Mare, miere de la Mediaş, … şi vin.

Nu vechi sau nou, ci, … imediat!

5. Curăţenie specială

Curăţenia oraşului o fac măturătoriştii.

Adică, ăia care, la orele cu cea mai mare aglomeraţie, târăsc târnurile printre picioarele trecătorilor.

În mod special, mai nou freacă menta, pardon; trotuarele, „forţe speciale”. Studenţi de la Facultatea de drept din Aiud, fac  şi ei un ban.

Forţe speciale cu scule speciale! În plus, blochează şi trotuarul şi carosabilul şi zebra!

Ca să nu-i mai încurce pe trecători, îi obligă să ocolească!

6. Sezonul nunţilor

Ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap: a început sezonul nunţilor la comunitari!

Deci, va creşte populaţia Turzii!

Despre filumenie

Din martie ’66, când am fost obligat prin rapt să renunţ la filatelie, m-am aplecat asupra chibriturilor, devenind filumenist. Acum, am găsit o frumoasă poezie dedicată banalului obiect casnic:

CHIBRITURILE
Locuiam intr-o mansarda
La al patrulea etaj
(Strada Universităţii
Casa mare, cu grilaj).
Casa asta din păcate
Cu un proprietar bigot,
N-avea electricitate …
Dar încolo avea tot;
Scări, balcoane, coridoare
Si, ca-n orice case mari
Cu apartamente multe ,
Fel de fel de locatari…
Intr-un rând, venind acasă
Noaptea de la cinema
La parter, pe întuneric
Aud paşi in urma mea.
Si-o uşoara silueta
Îmi vorbi abia şoptit:
“-Daca nu sunt indiscreta,
Domnule, n-ai un chibrit?”
O fi tânăra? Frumoasa?
Doamna măritata, sau…?
Fără multe marafeturi
Scot chibritul si i-l dau.
Urc apoi o scara-n fuga.
Dar când trec prin coridor,
Drept in fata mea o uşa
Se deschide-ncetişor,
Si prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasa:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”
P-asta o cunosc eu bine,
E drăguţă ca un paj.
O servesc cum se cuvine…
Si mai urc inc-un etaj. .
Când in razele de luna
Zugrăvite pe perdea
Ce sa vezi? O doamna bruna,
In pantofi si-n pijama
Este Ea! Chiar ea! Femeia
După care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Si nimica nu-ndrăznesc!
“-Soţul meu e dus de-acasă,
Zice ea abia şoptit
Si-am rămas pe întuneric,-
Nu cumva ai un chibrit?”
Un chibrit? Ce fericire!
I-aşi fi oferit acum
O cutie-ntreaga, daca
Nu făceam risipa-n drum.
Alta scara, cea din urma
Pe culoar aud un svon…
Ce-i? Un drac de camerista,
Numai in combinezon.
Mă opreşte cu sfiala:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de îndrăzneala,
V-aşi ruga…-Ce? -Un chibrit…”
Trebuie sa-i dau, căci altfel
Asta-mi scoate vreun ponos…
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos.
“N-am decât…o gămălie,
Ce sa-ti fac? Îmi pare rău.
Nu ştiu daca s-o aprinde…
S-a aprins? Norocul tău!”
Când in fine-ajung odată
In odaia mea, -tablou!
O amica (are cheia)
M-aştepta ca pe-un erou.
“-De trei ceasuri stau in bezna,
Zice, eşti nesuferit!
Sunt grozav de enervata,
Scoate fuga un chibrit!”
Iar chibrit? Simţii ca-mi sare
Tandră … curat pârjol!
Ce-s eu? Fabrica de fosfor?
Sunt Regie? Monopol?
Aţi înebunit pesemne,
Tot chibrit, chibrit, chibrit!
Dracu sa va ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!
Chibriturile, de George Topârceanu

Mulţumesc lui Simion Cristian, pe al cărui blog am găsit poezia lui Topârceanu. Pe un alt blog, am găsit încă o poezie a Maestrului baladelor (şi vesele şi triste!):

Tanţa
Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde…
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
– Măăă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini, se mai întâmplă
Să-i mai cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe,
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală,
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa mea îmi spune:
– Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat… şi beat de farmec,
O-ntreba-i plin de mister:
– Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă-acel calorifer?
– Fiincă fost-a proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa –
Şi-uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum … usuc chitanţa.

Notă: imginile sunt culese de pe net şi prelucrate puţin, pe ici, pe colo, prin pun’tele esenţiale!

Dacă vă plac poeziile, găsiţi de toate la http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html

Poz(n)e fără frontiere

De ce „fără frontiere”? Că … n-au!

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Enunţ: se dau şase imagini. Dacă nu aţi priceput, vă mai dau şi şase explicaţii:

1.Trepte spre în-jos.

2. Investigaţia specialistuluui.

3. Şarpe pe pod.

4. Pubela nesimţitului.

5. Devansare pe teren.

6. Ulei pe asfalt.

Tema: aştept provincia … şi capitala, cu comentarii!

Poz(n)e fără titlu

Nu mai poţi scoate p…isica de atâţia paznici!

Dar, noi am hălăduit cu brio pe coclaurii Durgăului şi ne-am întors spre casă, trecând  peste deal.

M-am tăvălit de bucurie. Îmi miroase a Primăvară! Puteţi să mă credeţi pe cuvânt! Vine!

Am încercat să mă ascund. Dar, Zamfir, cu săpuniera lui, prinde tot ce mişcă sau nu.

L-am iertat pentru că a scos din raniţă şi mi-a presărat în … iarbă, nişte grăunţe pentru căţei. A fost un picnic pe cinste!

E o plăcere să te pierzi prin iarbă. Chiar dacă e uscată. Până apare cea nouă, verde, moale, gâdâlicioasă, …

Stâlp indisciplinat

Ultima oră:
Un stâlp indisciplinat a trecut – fără să se asigure – prin faţa unui autoturism. Pe trotuar, evident!

Cerem Poliţiei să ia măsuri de pedepsire a acestor stâlpi care stau pe trotuar şi încurcă circulaţia autoturismelor!

Poz(n)e de marţi scoase miercuri

Campania de primăvară

Agricultura are două campanii, una de primăvară, de semănare,  şi una de toamnă, de recoltare.

Borduricultura are la fel. Primăvara se pun bordurile, iar, toamna … se înlocuiesc.

Fum în loc de praf

Specificul local de pe la noi era praful.

Acum, e fumul. Nu se mai reşapează anvelopele, de vreme ce se pot arde!?

Oratorie

Aş decerna Marele Premiu pentru oratorie Ministrului sau Directorului care reuşeşte să convingă un copil asupra valorii textului din imagine.

Democraţie originală

Nici vorbă de vreun accident. Să vă explic:

A venit cel cu maşina, i s-a sculat să oprească acolo, acolo a lăsat maşina.

A venit cel cu bicicleta, i s-a sculat să oprească acolo, acolo a lăsat bicicleta.

Tranziţia femeilor

Tranziţia femeilor spre … (ce, oare?!) este de-a dreptul spectaculoasă!

DANSiela

Nu despre vreo balerină e vorba, ci, despre Daniela Florea din DANS. Care DANS? O organizaţie secretă! Care ştie să mă lămurească. Mie tot ce mi-a arătat a fost … spatele! Frumos!

Poz(n)e de luni scoase marţi

Papă lapte

De-am fi la ţară, pe-acolo ciufala are mai mare greutate ca numele.

Lui Ulise i s-a spune „Papălapte a lu’ Zamfir”.

Tehnică modernă

Tehnica modernă îi sperie doar pe bătrânii ce se acomodează mai greu cu noutăţile.

Puştimea … se naşte cu mobilul în mână.

Trecători

Într-un oraş european, cum se pretinde a fi şi Turda, trecătorii sunt de diferite vârste şi … rase. Unii au rasă de călugăr, alţii aparţin unor rase canine.

Staţie de … autoturisme

Staţia din imagine, doar pare a fi una pentru autobuzele transportului urban de călători.

Pe teren, în realitate, este o staţie pentru oricine are chef să oprească.

Un „r” din trei

Recuperare, reutilizare, reciclare – parcă, aşa era lozinca de pe vremuri. Acum, … ne doare în c … ot de chestii de pe vremea socialismului.

Totuşi, reutilizăm, uneori, PET-ul. La nr. 6, ca să nu se întoarcă şi să ne dea … o noapte furtunoasă!

WC public

Ziceam că urbea noastră se pretinde a fi de sorginte europeană.

Dovada: avem şi WC PUBLIC cu sigla deasupra capetelor pietonilor.

Fără pozne de mărţişor

În loc de pozne, imagini cu mărţişoare.

Doar un leu … (preţ de criză!).

Nota deloc bene: În zilele cu mărţişoare de vânzare, zona a fost sufocată de tarabe. Chiar şi în staţia de autobuz apăruse o tarabă. Era un calvar să mergi pe-acolo. Trebuia să faci, când slalom uriaş, când de-ăla mic. Dar … dispăruseră agenţii Poliţiei comunitare! Să deduc că mărţişoriştii îşi plătiseră toate taxele? Inclusiv pe cele de … protecţie?

Poz(n)e de duminică amintite luni

Şi pentru duminică aveam pregătite pozne:

Democraţie

Democraţie? Da, dar nu pentru căţei! – apud Grigore Alexandrescu

Gunoaie

Până se va înfiinţa Poliţia, Poliţia comunitară, Inspectori la primărie, Garda de mediu, … şi bunul simţ, gropile de gunoaie răsar ca ciupercile. Chiar şi fără ploaie!

Informare

Un om informat este mai puternic.

Suficient de puternic încât să nu-i fie frică şi să bată … în geam.

Orar

De zeci de ori mi s-a explicat: Nu putem pune orare în staţii pentru că dispar.

Realitatea îi contrazice.

Cultură Ioc

Bine că nu au intrat în clădire.

Înăuntru este numai cultură de … raha!

Crai de Curte Nouă

Un Caragiale ne-a imortalizat Craii de Curte Veche.

Eu pe unul de Curte Nouă!

Poz(n)e de sâmbătă amintite luni

Iată şi poznele restante de sâmbătă:

Noutăţi

Prin autobuzele RATL-ului sunt afişate informaţii de ultimă oră.

Sau, aproape de ultimă oră. De la alegeri, au trecut câteva … ore de uriaş!

Ca-n Germania

Avem Kaufland. Ca-n Germania.

Dar, ca să nu apară confuzii, am adăugat specificul românesc!

Copcar

Toată iarna, omul a venit să spargă gheaţa – făcând copci – din dragoste faţă de peştişorii din baltă.

Fără peşti

Nu toate bălţile au peşti!

Balta asta a tot aşteptat un nechitean să vină să o astupe. Au venit doar să-i adauge un giratoriu. Pe post de tichie de mărgăritar.

Campania de însămânţări

E Primăvară şi a început campania de însămânţări la coji. Că, bunul simţ nu mai încolţeşte pe meleagurile noastre.

Ascultător

Copil, am fost adesea criticat că nu sunt „ascultător. Acum, sunt, chiar şi pe autobuz!

Să fie o dovadă că mi-a venit mintea la cap?

Post-Iarna pe uliţa … Euro-Turdeană

Folclorul nu doarme şi nu iartă! Veghează şi povesteşte ce vede.

După Iarna pe uliţa … euroturdeană

A-nceput de ieri s-apară
Câte-o groapă de rahat.
Vremea s-a mai îmbunat,
Străzile-au rămas prin ţară
Ca la sat.

Sunt tranşee, nu şosele,
Nu poţi circula deloc,
Căci sunt gropi din loc în loc
Cât s-ascunzi în ele
Şi pe Boc.

Şi când plouă toate-au apa.
Nu se vede, dar precis
Că se-ascunde un abis
Cam în orişice băltoacă.
E de vis …!

Nu şoferii sunt miopi
Când conduc, ci, trebuie spus,
C-au o mare vină-n plus,
Că sunt „proşti de dau în gropi” …
Cei de sus!

Zici că mergi pe-altă planetă.
Avem gropi ca-n cimitir,
Nu le treci nici dac-ai TIR.
Şi mai vreţi rovinietă?
Hai, sictir!

Poezie culeasă de la Mircea Ş. şi Tudor I.,

din satul de sub dealu’ Sulării.

În imaginile lui Zamfir( POP) Turdeanu’,

vedeţi cum arată drumul european,

stradă principală a municipiului,

de la Poiana până-n centru.


Urare de … Crăciun

Am să fac o dezvăluire, spre disperarea super-dăştepţilor care mişună pe la pop-oneţul meu: nu m-am tâmpit când vorbesc despre o urare de Crăciun după ce am intrat în Postul Paştilor!

Am descoperit o urare de Crăciun, care mi-a fost adresată cu prietenie, dar … de care am aflat abia acum. „Din greşeală în greşeală spre victoria finală” – ne era deviza cu mai bine de două decenii în urmă (să fim serioşi: este mai actuală decât … Caragiale!).

O cititoare a blogurilor mele, bloggeriţă şi ea (Oare, de ce la feminizarea termenilor ce definesc profesii se utilizează forme diminutivale?! Este doctor şi doctoriţă, actor şi actriţă, … Dar este profesor şi profesoară!), a înţeles, din sintagma „blogul lui Ulise al II-lea”, că ar fi un al doilea blog al lui Ulise. Mare … oroare, Colega! Ulise este al doilea din dinastia câinilor care îmi sunt Prieteni!

Cercetând blogurile „împricinatei”, am dat peste o altă oroare. De-a mea de astă dată. Dar, am beneficiul neştiinţei! Am primit o urare de Crăciun, prezentată sub forma unui onorant omagiu adus trudei mele blogoristice: O lume de păreri.

Luana este un nume care-mi aminteşte de un film pe care l-am văzut în adolescenţă. În prima, pentru că acum o trăiesc pe a treia! Era un film că o războinică într-o eră primitivă. Evident, o splendidă trupeşă tipă, dezbrăcată la maxim, pentru că şi pe-atunci era criză de îmbrăcăminte.

Dar, să revenim la oile noastre. Pardon: la Luana bloggeriţa. Pentru că m-a făcut de râs, împiedicându-mă să-i mulţumesc imediat pentru postarea despre Aprilieana mea persoană (nu pot spune „Augusta” pentru că-s născut în aprilie!), o pârăsc aici şi acum: are o puzderie de bloguri (deci, altă supărare pentru mine: nici la numărul de bloguri nu sunt unicat!).

http://tagore6699.wordpress.com

http://sites.google.com/site/luanaaldor

http://meditatiiromanafranceza.blogspot.com

http://desene-dibujos-dessins.blogspot.com

http://talking-english.blogspot.com

http://in-dulcele-stil-clasic.blogspot.com

http://exercicesfrancais.blogspot.com

Am dat o raită pe la toate blogurile ei şi vă spun, cu sincer regret: nu am timp acum să le citesc pe-ndelete (atenţie: „pe-ndelete” nu înseamnă, în acest caz, „pe în … delete„!), dar … sunt un tânăr care promite! Promit să le citesc în călătoriile mele mai lungi cu autobuzele. Trebuie doar să nu-mi uit leptopiseţul acasă!

Sărut mâinile, Luana! Din partea lui Ulise: Ham! Ham! Ham! (în traducere: mulţumesc că te interesezi de blogurile noastre!).