Dragă Moş Nicolae

Habar n-am cine eşti ori de eşti adevărat sau numa’ o promisiune electorală. Da’, dacă toţi vorbesc de tine, poate, eşti şi tu cineva, pe-acolo. Dacă exişti, să nu mai faci ca anu’ trecut, când ai rătăcit cadoul lui Zamfir şi i-ai lăsat ghetele goale. Nici, nuieluşă, nici, cadou, …

Mie, să-mi aduci un ciolan, mare, cu măduvă şi ceva carne pe el. Că, Zamfir a uitat că astea-mi plac. Îmi dă grăunţe, ouă, vitamine, … Nu-s rele, da’, nici nu se compară cu un ciolan zdravăn! De-aia se bat şi politicenii pe ciolan!

Lui Zamfir, să-i aduci ceva tutun de pipă. Când avea tutun, aducea scăunelul şi pufăia aproape un sfert de oră. Mă aşezam lângă el, îmi vorbea, mă mângâia, … Acum, vine cu o ţigară, o fumează nervos, în două-trei minute o termină, şi fuge iar. Şi mai şi vorbeşte la telefon. Se ceartă mereu cu cineva, care nu-i dă nu-ştiu-ce.

Dacă nu poţi, nu-i nimic. Vorbeşte cu frate-to, Moş Crăciun. Poate … Deşi, ăla ne-a cam uitat adresa!

Notă: Am observat că nu numai eu îi scriu Moşului Nicolae: Mos Niculae, am fost cuminte 😀

Mi se zbârleşte blăniţa pe spinare

Mi se zbârleşte blăniţa pe spinare de ce mi-a citit Zamfir de pe un blog (ocoş, omul!):

Stiti de ce a fost impuscat cainele lui Vantu la recenta perchezitie ?

Nu s-a supus  somatiei politistului: nu a ridicat mainile sus !

Mi-am amintit de seara în care s-a legat de noi un jmeker îmbrăcat în uniformă de poliţst român şi cu o maşină cu girofar, pe care era scris mare, cu majuscule: POLIŢIA!

M-a salvat Prietenul meu, Zamfir, că grasu’ zicea că ne încătuşează şi ne duce la Prostul de poliţie!

Se apropia miezu’ nopţii şi cred că-i dansau ielele prin tărtăcuţă, profitând de spaţiul neocupat.

Pe mine, cum m-ar fi încătuşat? Labele din faţă, alea din spate, cele din dreapta ori cele din stânga?

Ulise şi inginerii

Asemănarea dintre subsemnatul, titular de blog canin, şi ingineri este că suntem deştepţi, dar, ne vine cam greu … când trebuie să ne exprimăm pe înţelesul celorlalţi.

Am găsit cinci tentative de a înţelege modul în care gândesc inginerii!

Cum să înţelegem inginerii

tentativa nr. 1

Doi studenţi politehnicieni se plimbă pe una dintre aleile campus-ului şi unul spune, admirativ:
– Ai văzut, ce bicicletă grozavă?
Celălalt răspunde:
– Să vezi ce am păţit ieri. Mă plimbam pe aleea de lângă canal şi apare o piţipoancă faină pe o bicicletă. Se opreşte în faţa mea, pune bicicleta jos, se dezbracă complet, pune hainele grămadă lângă bicicletă şi îmi spune:
– Ia ce-ţi doreşti!
Am ales bicicleta.
Celălalt se gândeşte un pic şi spune:
– Ai făcut foarte bine că ai ales bicicleta. Nu cred că hainele ţi s-ar fi potrivit.

tentativa nr. 2
Pentru o persoană optimistă, paharul este pe jumătate plin.
Pentru o persoană pesimistă, paharul este pe jumătate gol.

Pentru un inginer, paharul este de două ori mai mare decât trebuia.

tentativa nr. 3

Un preot, un medic şi un inginer vor să joace golf. Aşteaptă ca un grup de golferi, extrem de lenţi, să-şi termine jocul. La un moment dat, inginerul explodează şi spune:
– Ce se tot mocoşesc? Aşteptăm de un sfert de oră!
Doctorul intervine, exasperat şi el:
– Habar n-am, dar, chiar că n-am mai văzut oameni care să joace aşa de rău.
Preotul zice şi el:
– Aşteptaţi, tocmai vine unul din băieţi. Îl întrebăm pe el.
– Spune-mi, e o problemă cu grupul care joacă golf. Sunt cam lenţi în mişcări, nu?

Băiatul răspunde:
– Aaa, da. E un grup de pompieri orbi. Şi-au pierdut vederea când au intervenit, anul trecut, ca să salveze terenul de la un incendiu. De atunci, au permisiunea să joace când doresc, gratuit.
Cei trei rămân fără glas. Într-un târziu, preotul spune:
– Mă voi ruga pentru ei.
Medicul adaugă:

– Bună idee. Iar, eu voi contacta un prieten, specialist oftalmolog, să vedem ce am putea face pentru ei.
În acest moment, intervine şi inginerul:
– Să-i ia naiba: de ce nu joacă noaptea?

tentativa nr. 4

Un inginer se plimbă pe marginea unui lac plin de broaşte. Una îl strigă:
– Pssst! Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică!
Inginerul ia broscuţa vorbitoare şi o pune în buzunar.
Broscuţa insistă:
– Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine timp de o săptămână!
Inginerul … tace.

Broscuţa insistă:
– Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine timp de o săptămână şi voi face TOT ce doreşti!

Inginerul … tace.
Broscuţa întreabă, nedumerită:
– Îţi spun că mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine o săptămâni şi fac tot ce vrei tu şi tu … nimic? Care-i problema?!

Inginerul răspunde:

– Nici o problemă. Sunt inginer, deci, nu am timp de prietene. Dar, o broscuţă vorbitoare, e ceva!

tentativa nr. 5

Un jurnalist ia un interviu unui ţăran corsican:

– Spune-mi, cum vă trasaţi drumurile pe munte?
– Simplu: trimitem un măgar să urce muntele şi, pe unde trece el, facem drumu’.
– Şi, dacă nu aveţi măgar?
Ne descurcăm şi fără măgar: trimitem un inginer!

Notă: Cei care nu aţi înţeles, nu sunteţi ingineri! Nici câini!

Poz(n)e noi, dar, tot restante

Am fost acuzat că am neglijat poznele fotografice. Nu le-am neglijat, dar, primum vivere, deinde, devirusare, …

Recuperăm nişte pozne din arhivă (nu că nu ar mai fi de actualitate, câte una dintre ele!):

1. La pachet

Un timp, Ulise nu a mai fost „vărsat”, ci, … la pachet! Acum e bine. Doar părul mai trebuie să-i crească pentru a-i acoperi cicatricele!

2. Limite nelimitate

Carrefour, ca şi Billa,se întinde, dincolo de limite, spaţiale şi de bun simţ. Caseriţa, deşi nu a deranjat-o să mă mintă că POS-ul este nefuncţional, nu s-a sfiit să strige la mine, cu nesimţire, că nu am voie să fac poze în magazin, deşi, eram afară din magazin! Îi promit că, data viitoare, o voi filma ÎN magazin, … fără să ştie!

În schimb, când am fotografiat într-o bancă, nu a murit nimeni!

E-adevărat că banca îşi respectă clienţii!

3. Cititoare

Probabil că în sacul de la spate are laptopul şi, după ce termină de citit revista din mână, va intra să citească blogul meu!

Să-i jucăm la nuntă!

4. Vin nou

Pe vremuri, la CIT – Centrul de Informare Turistică – turiştii găseau informaţii turistice.

Acum, dau de finomşaguri arieşene: mezeluri de Baia Mare, miere de la Mediaş, … şi vin.

Nu vechi sau nou, ci, … imediat!

5. Curăţenie specială

Curăţenia oraşului o fac măturătoriştii.

Adică, ăia care, la orele cu cea mai mare aglomeraţie, târăsc târnurile printre picioarele trecătorilor.

În mod special, mai nou freacă menta, pardon; trotuarele, „forţe speciale”. Studenţi de la Facultatea de drept din Aiud, fac  şi ei un ban.

Forţe speciale cu scule speciale! În plus, blochează şi trotuarul şi carosabilul şi zebra!

Ca să nu-i mai încurce pe trecători, îi obligă să ocolească!

6. Sezonul nunţilor

Ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap: a început sezonul nunţilor la comunitari!

Deci, va creşte populaţia Turzii!

Ne calcă noru’

Ca şi după Cernobâl, norul de la „explozia” vulcanului islandez vine şi spre noi. Ieri, ne-a afectat curese aeriene (chiar şi Primarul din La Salvetat a sosit cu întârziere la Câmpia Turzii, din cauze similare!). Dimineaţă, e aici!

Pe net, găsim imagini spectaculoase cu erupţia şi liste cu avioanele „deturnate” ca orar. Se poate ca şi funerariile preşedintelui polonez să fie amânate, din acelaşi motiv de nor perturbator al traficului aerian.

Să recapitulăm: vulcan în Islanda, Primar francez în România, Preşedinte polonez mort în Rusia, … Mai e cineva care nu a înţeles noţiunea de mon-dializa-re?

Cei care mai au nevoie de explicaţii, le găsesc aici, aici, aici şi, mai ales, aici!

Poz(n)e udate

Astăzi am fost la udat. Deci, şi poznele trebuie să fie în ton cu activitatea normală, tradiţională,  a zilei.

Începem cu un omagiul adus florilor. Violete. Puţin mov, chiar dacă nu sunt de Parma, ci, doar, de Turda.

La magazinul FLA INGO, preţul este unic: 10 lei

Chiar dacă oferta este super-trăznet de generoasă şi complexă, noţiunea de chilipir este relativă.

Viaţa e grea. Criza e călare pe noi. Nici pentru homeless-şi nu e uşor!

Anunţul ne asigură că e liber doar până în 11. Apoi, … vine DNA-ul?! Să sperăm că nu şi libertatea nu este temporară.

De la udat am plecat, la udat ne-nturnăm.

De Sfintele Paşti, sub veşnicele ornamente de Crăciun, Primăria a dat drumul la apă peste gâştele din bideul lui …

Pardon, nu mai spun nimic, că nu mai intru la Teatru, nici cu două belete duble!

Miau CFR

Gata: de azi, mi-au CFR!
Nu-mi cumpăr Coaiele Fierte Române, ci, îmi iau Concediu Fără Retribuţie. Retribuţie era ceea ce, până şi PCR-ul recunoaştea că nu mai e salariu, şi se numea „retribuţie”. Acum, dacă nu eşti angajat la stat, trebuie să te mişti bine şi … nici măcar retribuţie nu mai capeţi! Din egalitate, la privat salariul minim este 600 de lei, la stat e doar 705 lei!

De azi, mi-au CFR!

Îmi iau liber de la alte activităţi şi mă pregătesc pentru Ziua Cea Mare! Trei zile înainte: două pentru pregătiri şi una pentru drumul Turda – Pietroasa. Apoi, alte trei zile, după: una pentru drumul Pietroasa – Turda şi două pentru reacomodare. Iar, …

joi, de 1 aprilie, zburdăm fericiţi,

eu şi Ulise, pe coclaurile din jurul Pietroasei!

Mai vin şi Paştile! Ale noastre şi ale ungurilor!

Între bare (a zilei!)

Nene Bocule, mai am mult pân-la pensie?

Până atunci, ce-ar fi dacă …

GROAPA UCIDE

Attached Image

Azi, 26 Martie 2010, ora 2:00AM, a inceput o campanie de constientizare a pericolului reprezentat de gropile din asfalt.

Campania consta in desenarea langa fiecare groapa a profilului unei persoane intinse pe asfalt, similar celor dintr-un accident mortal.

Au fost deja marcate in acest mod aproximativ 70 de gropi serioase din toate sectoarele Bucurestiului folosindu-se un spray cu vopsea nepermanenta.

Campania nu are in vedere victimele deja facute de gropile din asfalt dar trage un semnal de alarma despre urmarile tragice ce pot fi cauzate de acestea.

Campania nu este a motociclistilor pentru motociclisti, se adreseaza tuturor participantilor la trafic afectati de gropi si de catre carosabilul degradat.

* SURSA: http://www.motociclism.ro/forum/index.php?showtopic=500058

prin: http://petedeculoare.wordpress.com/2010/03/27/campania-groapa-ucide/

Avertisment serios

Cu câţiva ani în urmă, Duma rusească (ceva ca un fel de parlament!), a dat un vot de blam meteorologilor pentru că nu reuşesc să dea prognoze care să se adeverească 100%.

La rândul meu, le dau un AVERTISMENT SERIOS meteorologilor. Pentru că, uitaţi-vă pe imaginea de mai sus şi spuneţi şi voi: se poate aşa ceva?

Să prognozezi o astfel de vreme mizerabilă, tocmai pentru cele trei zile în care, noi, Ulise şi cu Zamfir, voiam să hălăduim din greu pe coclauri, vroiam să sărbătorim Ziua de naştere a Prietenului meu, Zamfir, într-un mod foarte original.

Ce nu ştiu meteorologii este că … noi vom petrece ziua de 1 aprilie la Pietroasa, chiar şi dacă va ninge! Promit că veţi afla detaliile, tot pe blogurile lui Zamfir.

Despre filumenie

Din martie ’66, când am fost obligat prin rapt să renunţ la filatelie, m-am aplecat asupra chibriturilor, devenind filumenist. Acum, am găsit o frumoasă poezie dedicată banalului obiect casnic:

CHIBRITURILE
Locuiam intr-o mansarda
La al patrulea etaj
(Strada Universităţii
Casa mare, cu grilaj).
Casa asta din păcate
Cu un proprietar bigot,
N-avea electricitate …
Dar încolo avea tot;
Scări, balcoane, coridoare
Si, ca-n orice case mari
Cu apartamente multe ,
Fel de fel de locatari…
Intr-un rând, venind acasă
Noaptea de la cinema
La parter, pe întuneric
Aud paşi in urma mea.
Si-o uşoara silueta
Îmi vorbi abia şoptit:
“-Daca nu sunt indiscreta,
Domnule, n-ai un chibrit?”
O fi tânăra? Frumoasa?
Doamna măritata, sau…?
Fără multe marafeturi
Scot chibritul si i-l dau.
Urc apoi o scara-n fuga.
Dar când trec prin coridor,
Drept in fata mea o uşa
Se deschide-ncetişor,
Si prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasa:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”
P-asta o cunosc eu bine,
E drăguţă ca un paj.
O servesc cum se cuvine…
Si mai urc inc-un etaj. .
Când in razele de luna
Zugrăvite pe perdea
Ce sa vezi? O doamna bruna,
In pantofi si-n pijama
Este Ea! Chiar ea! Femeia
După care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Si nimica nu-ndrăznesc!
“-Soţul meu e dus de-acasă,
Zice ea abia şoptit
Si-am rămas pe întuneric,-
Nu cumva ai un chibrit?”
Un chibrit? Ce fericire!
I-aşi fi oferit acum
O cutie-ntreaga, daca
Nu făceam risipa-n drum.
Alta scara, cea din urma
Pe culoar aud un svon…
Ce-i? Un drac de camerista,
Numai in combinezon.
Mă opreşte cu sfiala:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de îndrăzneala,
V-aşi ruga…-Ce? -Un chibrit…”
Trebuie sa-i dau, căci altfel
Asta-mi scoate vreun ponos…
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos.
“N-am decât…o gămălie,
Ce sa-ti fac? Îmi pare rău.
Nu ştiu daca s-o aprinde…
S-a aprins? Norocul tău!”
Când in fine-ajung odată
In odaia mea, -tablou!
O amica (are cheia)
M-aştepta ca pe-un erou.
“-De trei ceasuri stau in bezna,
Zice, eşti nesuferit!
Sunt grozav de enervata,
Scoate fuga un chibrit!”
Iar chibrit? Simţii ca-mi sare
Tandră … curat pârjol!
Ce-s eu? Fabrica de fosfor?
Sunt Regie? Monopol?
Aţi înebunit pesemne,
Tot chibrit, chibrit, chibrit!
Dracu sa va ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!
Chibriturile, de George Topârceanu

Mulţumesc lui Simion Cristian, pe al cărui blog am găsit poezia lui Topârceanu. Pe un alt blog, am găsit încă o poezie a Maestrului baladelor (şi vesele şi triste!):

Tanţa
Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde…
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
– Măăă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini, se mai întâmplă
Să-i mai cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe,
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală,
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa mea îmi spune:
– Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat… şi beat de farmec,
O-ntreba-i plin de mister:
– Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă-acel calorifer?
– Fiincă fost-a proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa –
Şi-uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum … usuc chitanţa.

Notă: imginile sunt culese de pe net şi prelucrate puţin, pe ici, pe colo, prin pun’tele esenţiale!

Dacă vă plac poeziile, găsiţi de toate la http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html

Liste cu absurdităţi

Nu o dată m-am distrat când colegi bloggeri prezentau liste cu absurdităţile a căror căutare ducea la blogul respectiv. Hai, să văd cu ce teme de căutare se ajunge la Blogul lui Ulise al-II-le?

1. „poz cu biserica” – se găsesc pe celelalte bloguri ale mele, pentru că acesta este un blog … haios!
2. „forumul diabeticilor la turda” – se găseşte în mass-media „oficială” şi „profesionistă”, pentru că un florea lucrează la speranţa diabeticilor pe post de … frânar (blochează selectiv accesul spre informaţii!).
3. „tanarul ulise comentariu” – aici, m-a nimerit!
4. „astrospot.ro” – este site-ul de unde am preluat imagini din zbor deasupra Turzii, dar, pe alt blog? Dreloc! Este un blog de astrograme. Sau de telegrame?
5. „targget prieteni” -???
6. „bloguri cu barfe” – nu este cazul! noi nu avem această tematică în portofoliu. Încercaţi pe bloguri de … profesionişti!
7. „poliţia comunitara se face de ras” – cel puţin o dată pe săptămână (pentru că nu vreau să mă pun rău cu ei şi să demonstrez se fac de râs … la fiecare pas!).
8. „diabet zaharat tip 2” – mi-e groază să mă gândesc!
9. „ce face un politist comunitar” – după raportul săptămânal, face şi desface multe. Pe teren e mai greu … să-i vezi făcând ceva!
10. „vrăjitoare” – ne temem de ele!
11. „comp cu mamaruta” – dacă e vorba de mămăruţe, v-am arătat un stol.
12. „program forum diasbetici turda” – am prezentat ce am primit: o ciornă! dacă ţinem cont de cât m-am căciulit ca să obţin ciorna, aş declara-o … monument (al stupidităţii, evident!).
13. „globalizare” – floeşc!
14. „somerul.pps” – l-am publicat!
15. „imprimante pentru facut bani falsi” – nu am nici măcar pentru făcut bani buni!
16. „blogul lui zamfir pop” – nu-l cunosc. Cine e ăla?
17. „imagini cu tari din lumea a treia” – eu prezint numai imagini cu tari din lumea a patra: a noastră!
18. „http://banat-media.de/ro_biserici” – de no fi cu bănat, Turda nu e în Banat!
19. „politia comunitara galati” – e la 30 de km de Brăila.
20. „bani falsi” – iară? n-am nici d-ăia buni! pentru că, se ştie: banii nu aduc fericirea; de-aceea, ca să fim fericiţi, noi hălăduim pe coclauri!

Poz(n)e fără frontiere

De ce „fără frontiere”? Că … n-au!

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Enunţ: se dau şase imagini. Dacă nu aţi priceput, vă mai dau şi şase explicaţii:

1.Trepte spre în-jos.

2. Investigaţia specialistuluui.

3. Şarpe pe pod.

4. Pubela nesimţitului.

5. Devansare pe teren.

6. Ulei pe asfalt.

Tema: aştept provincia … şi capitala, cu comentarii!

Poz(n)e fără titlu

Nu mai poţi scoate p…isica de atâţia paznici!

Dar, noi am hălăduit cu brio pe coclaurii Durgăului şi ne-am întors spre casă, trecând  peste deal.

M-am tăvălit de bucurie. Îmi miroase a Primăvară! Puteţi să mă credeţi pe cuvânt! Vine!

Am încercat să mă ascund. Dar, Zamfir, cu săpuniera lui, prinde tot ce mişcă sau nu.

L-am iertat pentru că a scos din raniţă şi mi-a presărat în … iarbă, nişte grăunţe pentru căţei. A fost un picnic pe cinste!

E o plăcere să te pierzi prin iarbă. Chiar dacă e uscată. Până apare cea nouă, verde, moale, gâdâlicioasă, …

Pentru băieţi, de ziua fetelor

Astăzi e Ziua Muierilor! Tăţi, care se cred Bărbaţi, se „moaie” cu suc de prune (fiert de două ori … de frica virusului gripei porcine!), apoi, se forţează să le facă daruri: flori, silicoane, prăjituri, brăţări, cătuşe, …, mă rog, plocoane de fel şi fel.

Un folclorist, ardent căutător prin podurile caselor vechi, mi-a trimis nişte imagini – fetelor, să nu vă uitaţi! – din podul unui gospodar, care s-a pregătit pentru iarnă grea, cum a fost cea care, încă, nu s-a încheiat.

Cele trei imagini sunt foarte grăitoare şi îl propun, pe gospodarul respectiv, pentru titlul de „erou prevăzător al agriculturii capitaliste„!


Nu ştiu de ce, ultima imagine nu s-a încărcat. Poate, am vreun virus?! Ori vreo … virusă?! Daţi click aici şi, poate, reuşiţi să vă lămuriţi!

Breaching niuz la TV

Pentru ca am avut un succes rasunator data trecuta, intrerup din nou tihna dumnicala, pentru stri … daramatoare!

Ca sa nu mai faca prostioare, Tudorica l-a dus pe Mirciulica la Turda. Adica, la Torda, ca nu-l mai poate pronunta pe „u”; de parca l-ar strage ceva de gat.

Am incercat sa ma documentez asupra calatoriei, dar este top secret. Vom afla ulterior, din mass-media recunoscuta de primarie si de Florea, din  ziarele profesionistilor, cat de frumos s-au distrat un primar cu vicele, plus inca 4 contaleri (trei pantaloni cu trei fuste!), la Zilele Culturale Turdene dintr-un sat!

Dar, tot cautand, am descoperit alte chestii printre trestii:

Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean foarte adevărat al acestei ţări ireal de adevărate
România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeti-ne, pe cuvânt!
La noi, în România :
– Salariile cresc, scăzând
– Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
– Medicamentele  gratuite  trebuie  cumpărate
– La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
– Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
– Plătim asistenţa medicală gratuită
– Avem un preşedinte care spune mereu adevărul, dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
– Premierul  ştie totdeauna ce vrea „românul”, fără să-l întrebe niciodată
– Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
– Poporul primeşte tot mai mult iar numărul  săracilor sporeşte în fiecare zi
– Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai  fusese destituit pentru incompetenţă
– Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
– Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea  cu 15%
– Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare  numărul  şomerilor a crescut  cu 300 000
– Este garantată libertatea  de exprimare a cetăţeanului  datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta,  în fiecare clipă,  telefonul
– Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
– S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
– S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
– Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar,  prin angajarea în plus a  câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
– Constituţia  este respectată de guvernanţi prin încălcarea  fiecărui paragraf al ei,  sub îndrumarea atentă a primului  ministru care este doctor în drept constituţional.
Din nou, culmea, la fel  procedează şi preşedintele!
– Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
– Avem  şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor,  fără să  fie condamnat  vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
– Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat  pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului  a fost desemnat  de „flacăra violet”
– O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
– Am fost o ţară   fără premier două luni, având concomitent în funcţie  trei  prim-miniştr : unul demis, unul interimar şi unul desemnat
– Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza
– Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
– Am intrat în Uniunea Europeană,  trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
– Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
– Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
– Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe  grădiniţe datorită reducerii drastice a   numărului celor existente
– Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
– Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită,  ca urmare a  scăderii  numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent
– S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20.000 de intreprinderi lunar
– Deşi, prin străduinţa guvernului,  se produc  anual  10 pâini pe cap de locuitor,  fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi
– Agricultura noastră poate hrăni  80 de milioane de oameni, ca urmare  peste 80% din mâncarea zilnică a românului este  adusă din alte ţări
– Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim?  Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel
– Construim  în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
– Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
– Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!
Mai sunt şi alte minuni  în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi  mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!

Mie, acum vreo doi ani mi-a spus unu’, tot asa de dastept!, ca nu pot fi blogger bun pentru ca: 1. sunt prea batran (desi, mucosul nu si-a rupt –  inca! –  dintii in curu’ meu!); 2. port barba si plete (pentru ca barba nu creste pe bucile lui si nici pletele la p… lui, daca are vreauna!); 3. nu port camasi scumpe (vara, pe coclauri, haladuiesc la bustul gol! inca nu mi-au facut unul de bronz!). Ca urmare, astazi, el se joaca cu doua, tot ezitand … ca care e cel mai bun. A ajuns cu cele doua bloguri pe pozitii inalte in ZeList. Cu unul a ajuns chiar pe la pozitia 8.000, mai bine decat Maistru lui, care se taraste pe la 12.000. Nu ma pot pune cu ei, pentru ca abia sunt pe pozitia 14.000 … cu ultimul blog (al 8-lea) luat in grija! Celelalte le-am scapat prea in fata si nu vreau sa ma laud.

Romanul este un om prevazator: isi face vara sanie ca sa aiba ce se arunce pe foc iarna. De-aceea, pentru ca mai avem numai cateva zile pana la 24 Ianuarie, Ziua Micii Uniri, sa invatam varianta actualizata pentru

Hora noua a Unirii
Hai să dăm mînă cu mînă
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvîrtim hora hoţiei
Pe pămîntul României!

Ordinea şi cinstea piară!
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decît jaf şi smecherie!

Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte!

P-amîndoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
Să furăm cît se mai poate!

În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banu’ mare
Mai rapid în buzunare.

Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.

Nota: pentru 1 Decembrie vom invata o varianta pe maghiareste, asa cum vrea Bela Kun. Pardon: Marco! Sau, … Macho!? Cum il cheama pe ala din Parlamentul Romaniei?!

A propos de parlament: ca sa nu va rataciti prin Bucale, aveti Harta Metroului intre doua greve:

Nota: cu foarte mici exceptii, cele scrise mai sus sunt primite ca folclor, prin mesaje pe e-mail, de la Prieteni. Lor le multumesc, voua va precizez: nu sunt vinovat!