Nu ştiu despre cine se face vorbire în ultima poznă, dar, mă tem că este vorba de pozar:
Din păcate, cele trei imagini precedente sunt cu un erou care nu mai există.
Vacon tinua!
Vă vine să credeţi au ba, astăzi, când Zamfir se juca cu Muţunache nu am fost gelos, chiar deloc.
Eram fericit că m-a iertat pentru că mă încurcasem într-un gard din plasă de sârmă – în loc să merg cu el, pe drum, o luasem … pe arătură! – şi l-am făcut să se întoarcă din drum după mine.
De-ale noastre, de-ale câinilor … cu patru lăbuţe!
Ulise al II-lea cel Ocoş 
Abia aștept să citesc poznele patrupezilor, care, în China, se mănâncă, uneori, întregi….
# tagore6699: Şi Ulise e în pericol: de multe ori îmi vine să-l mănânc! Aşa-i de dulce. De n-aş avea diabet …
Ha, ha, ha ! Vad ca tara asta de la Portile Orientului produce, uneori, comici de substanta si comicarii altoite pe un fond amar…Imi pare bine sa te (re)cunosc. Cat despre „fondul amar”, ai grija, nene, eu avui pe cineva drag care mi se stinse din aceasta pricina si inca doi sunt atinsi de acelasi flagel al stresului (alimentar)… Vezi, cauta siropul Noni si uita-te la ce trateaza. Iti poate fi de ajutor.
# tagore6699: Mulţumesc pentru sfaturi. Voi ţine cont de ele. Că, tot mi-s goale conturile! Cele din bancă!
# tagore6699: Am vrut să caut siropul cu Noni, dar … nu mai ştiu nimic de Noni (pentru care treceam, cu bicicleta, Feleacu! în vara în care am intrat la LMV!)
Chiar mă gândeam la tine, ce mai faci, cu o duci…Ce să fac, mi-ai picat cu tronc! (aici am un zâmbet larg, foooaaaarteee laaarg)
Cât despre Noni, înainte vreme nu prea era de găsit decât prin farmaciile HelpNet. Acum, din câte am văzut se găsește prin toate Plafarurile. E cam scumpicel, cum ți-am spus, dar dacă-i vorba de sănătate…Mai am o idee, ceva mai ieftină, dar lasă-mă să o verfic și apoi îți spun despre ea.
Pe dealul Feleacului
Trec (numai) carăle Iancului…
Nu știu nimic de bicicliști legendari.
# tagore6699: Ai dreptate: Noni pentru care treceam Feleacu cu bicicleta (o oră 40 încolo, o oră 50 încoace! cu bicicletă fabricată înainte de ’65!) era scumpă! Păcat că … nu am avut curajul să-i fac curte!
E super poza aia cu cutu din rucsacul domnisoarei. :))
# Bogdan Epureanu: Mulţumesc!
De cățelul cât un dop
Mi-amintesc că răsărea
Din ochiul lui Zamfir Pop
Mare cât o viorea.
E-o imagine de… top
Buze moi, cățel și fată,
N-aș vrea să rămâi în plop
De-o vei face și mai lată.
# tagore6699: Ham! Ham! Suntem pe spate amândoi. De uluială, evident! Când ne vom reveni, îţi vom mulţumi pentru catrenul de opt versuri!
Mulțumesc pentru catrenul de opt versuri! Pe când octorenul de patru versuri?
# tagore6699: Vineeeeeeee … Ce nu facem noi pentru o Domniţă care ne ceartă?!
sunt foarte draguti catelusii (ca toate animalele daca le intelegem, dupa cum ati spus)…si foarte bun blog-ul.tineti-o tot asa:D!
# Ioana: Chiar acum câteva ore, discutam cu o tânără, care îşi plimba căţelul: Dacă reuşeşti să-i înţelegi, poţi stabili un parteneriat din care ambele părţi să iasă fericite. Eu, cu Ulise, am reuşit. Suntem egali – eu cu drepturile mele de om, el cu drepturile specifice câinelui – şi ne bucurăm că suntem Prieteni.
Mulţumesc pentru aprecieri şi te mai aştept pe blogurile mele! poate, nu numai în calitate de cititoare!
(Nu cred că mi-am dat seama că eşti chiar tânăra care-şi plimba căţelul!)
O mică rectificare se impune: drepturi egale nu pot fi decât între cei aparținând unor clase/ regnuri asemnea…; așadar egalitatea înte Ulise și stăpânul lui nu poate fi decât între două animale cu umblet pe un număr diferit de picioare…Eu, de pildă, oricât aș vrea să fiu de tolerantă și egalitaristă, nu mă simt egala unei muște și nici al unui fluture și asta nu pentru că ele nu știu să citească, ci pentru că eu nu pot să zbor…
# tagore6699: Avem drepturi egale, aşa cum bărbaţii şi femeile sunt egali. Dar, voi sunteţi mai egale decât noi!
Am precizat, întotdeauna, că: în parteneriatul nostru, Ulise are drepturile lui de câine, eu am drepturile mele de Om. Dacă aş fi stăpân, m-ar durea în cot de el. Dar, pe mine mă doare în suflet la orice mică şchiopătare a lui.
Pingback: Miercurea fãrã cuvinte. Loialitate « Daurel's Blog
ma bucur sa descopar inca un om caruia ii plac cainii 🙂
din dragoste pentru copiii nostri (2 la numar), am luat intai un soricar, apoi un ciobanesc carpatin, am gasit un pui de maidan (corcitura de lup) :)…norocul nostru ca stam la curte 😀
in toamna, bunicul a gasit un caine (corcitura de lup) si, pentru ca i-a adus aminte de cainele pe care l-a iubit mult si murise in urma cu 3 ani, l-a adoptat: exact! avem 4!
dar vrem sa ne oprim aici……deocamdata! :)))
vine vara si parca vad ca fiica-mea imi aduce alti catei gasiti de care ii este mila 🙂
# pitici, dar voinici: Sunt sigur că nu te voi dezamăgi spunându-ţi că Ulise îmi este Prieten, Companion întru hălăduieli, Anulator de singurătate, …