Vă sugerez să vizitaţi: Turdeanu’, Ulise, ZOL, Turda, filumenie, zamphotograph, Magina, AEFC, colectionara, Florina, …
deal
Copiii născuți la 1 Aprilie
Ce-am citit, pentru Prietenu’ Zamfir:
Șapte superstiții de 1 Aprilie
Iată ce spune tradiția populară:
1. Păcălelile de 1 Aprilie trebuie făcute până la ora prânzului: păcălelile făcute după ora prânzului vor aduce ghinion celui care le-a făcut;
2. Cei care nu gustă sau nu tolerează glumele de 1 Aprilie vor avea ghinion tot anul;
3. Dacă nu păcălești pe nimeni de 1 Aprilie, până anul viitor, la celălalt 1 Aprilie, tu vei fi cel păcălit;
4. Dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie sa o iei de nevastă sau măcar să-i fie prieten;
5. Fetele care își aleg soții de 1 Aprilie au parte de noroc și de fericire în viață;
6. Bărbatul care se însoară de 1 Aprilie va fi sub papucul nevestei pe toată durata căsniciei;
7. Copiii născuți la 1 Aprilie vor avea noroc pe aproape toate planurile, dar ar face bine să se ferească de jocurile de noroc.
El a fost, cândva, un copil, născut pe 1 Aprilie …
Pohta, ce pohtim
Pohta, ce pohtim
Vă sugerez să vizitaţi: Turdeanu‘, ZOL, Ulise, Zamphotograph, Zamfirdeturda, filumenie, AEFC, Florina, Magina, colectionara, Zolty, g1b2i3, tu1074, daurel, stropisuflet, flavius, madionu, doru, mateescu, vienela, mala, blogatu, pandhoraa, ines, grădiniţa, corina, danap, coltmuzica, nimicuri, diana, fewstuff, dragosteoarba, comba, …
Demografie turdeană ascendentă
Vă sugerez să vizitaţi: Turdeanu‘, ZOL, Ulise, Zamphotograph, Zamfirdeturda, filumenie, AEFC, Florina, magina, colectionara, g1b2i3, tu1074, fewstuff, daurel, stropisuflet, flavius, madionu, doru, mateescu, grădiniţa, vienela, zolty, blogatu, pandhoraa, arcadia, ines, anastasia, corina, danap, coltmuzica, nimicuri, diana, dragosteoarba, comba, …
Dă-mi-o mie
Vă sugerez să vizitaţi: Turdeanu‘, ZOL, Ulise, Zamphotograph, Zamfirdeturda, filumenie, AEFC, Florina, magina, colectionara, g1b2i3, tu1074, fewstuff, daurel, stropisuflet, flavius, madionu, doru, mateescu, vienela, zolty, blogatu, pandhoraa, arcadia, ines, anastasia, corina, danap, coltmuzica, nimicuri, diana, dragosteoarba, comba, …
Vizita de lucru a mult iubitului tovarăş Ulise la Durgău
Comunicat de presă
În cursul zilei de 1 Martie, Mult Iubitul Tovarăş Ulise a inspectat zona Durgău.
Au fost verificate toate aspectele legate de hălăduirile noastre,
s-a revenit la bunul obicei de a savura biscuiţi,
a fost vizitată „Vila Ulise„
s-au dat indicaţii preţioase pentru întocmirea planului estival privind unele măsuri ce trebuie luate pentru ştergerea urmelor lăsate de indisciplinata iarnă.
La sfârşitul vizitei, tovarăşul meu, Ulise, şi cu mine, am aruncat o privire „ameninţătoare” către Cheile Turzii şi ne-am urat: „Multă sănătate, dragi tovarăşi de hălăduială„!
După îndelungata boală, Ulise îşi revine. Pentru că, inima i-a îmbătrânit mai repede decât picioruşele, trebuie să-i temperez elanul, mergem agale, îl oblig să se odihnească, … Mulţumim, Margareta!
De Dragobete
Uraaaaa! De Dragobete, pentru că ne iubim, ne-am oferit …
prima ieşire în natură a … convalescentului!
Doar o oră şi doar până la jumătatea dealului. Cu mers agale, cu opriri dese (cheia marilor succese!).
Nu i-a păsat de biscuiţi şi ne-am odihnit … numai cu lesa legată!
Deci, …
poţi veni, Primăvară!
- Aşa a început: cu un mic antrenament, în curte
- Oauuu! Iarbă!
- Mă bucur!
- Îmi reamintesc peisajul
- Mai ştiu urca!
- Înghiţit de peisaj
- Supraveghetorul
- Fără lesă, nu mă pot opri
- Dacă Zamfir spune să stăm …
- Conversaţie
- Medicamentul
- Lasă-mă cu biscuiţii ăia …
- Să nu mă uiţi aici, legat!
- Mergem?
- Biscuiţi … rămân nemâncaţi
- Imaginea standard: coada
- Ce mai e nou pe-aici?!
- Cât am hălăduit noi împreună …
- Aici au avut cortul
- Aici, ce mai e?
- Pe drumul de costişă
- … şi pe scări
- Mai, stai o clipă
- O ultimă adulmecare
- Apăăăăă!
P.S.: Mulţumim TUTUROR Prietenilor, care ne-au ajutat, chiar, şi numai cu o vorbă de încurajare! Lista începe cu … Margareta, Dr. UDVARY Margareta, care merită toată recunoştinţa noastră!
Lătrături ocoşe (070912)
Peste deal
– între Durgău şi Băi –
*
Vă sugerez să citiţi: ZOL, Turdeanu’, Ulise, Filumenie, Zamphotograph, Turda, Magina, Florina, AEFC, Colectionara, , …
Ulise şi inginerii
Asemănarea dintre subsemnatul, titular de blog canin, şi ingineri este că suntem deştepţi, dar, ne vine cam greu … când trebuie să ne exprimăm pe înţelesul celorlalţi.
Am găsit cinci tentative de a înţelege modul în care gândesc inginerii!
Cum să înţelegem inginerii
Doi studenţi politehnicieni se plimbă pe una dintre aleile campus-ului şi unul spune, admirativ:
– Ai văzut, ce bicicletă grozavă?
Celălalt răspunde:
– Să vezi ce am păţit ieri. Mă plimbam pe aleea de lângă canal şi apare o piţipoancă faină pe o bicicletă. Se opreşte în faţa mea, pune bicicleta jos, se dezbracă complet, pune hainele grămadă lângă bicicletă şi îmi spune:
– Ia ce-ţi doreşti!
Am ales bicicleta.
Celălalt se gândeşte un pic şi spune:
– Ai făcut foarte bine că ai ales bicicleta. Nu cred că hainele ţi s-ar fi potrivit.
tentativa nr. 2
Pentru o persoană optimistă, paharul este pe jumătate plin.
Pentru o persoană pesimistă, paharul este pe jumătate gol.
Pentru un inginer, paharul este de două ori mai mare decât trebuia.
tentativa nr. 3
Un preot, un medic şi un inginer vor să joace golf. Aşteaptă ca un grup de golferi, extrem de lenţi, să-şi termine jocul. La un moment dat, inginerul explodează şi spune:
– Ce se tot mocoşesc? Aşteptăm de un sfert de oră!
Doctorul intervine, exasperat şi el:
– Habar n-am, dar, chiar că n-am mai văzut oameni care să joace aşa de rău.
Preotul zice şi el:
– Aşteptaţi, tocmai vine unul din băieţi. Îl întrebăm pe el.
– Spune-mi, e o problemă cu grupul care joacă golf. Sunt cam lenţi în mişcări, nu?
Băiatul răspunde:
– Aaa, da. E un grup de pompieri orbi. Şi-au pierdut vederea când au intervenit, anul trecut, ca să salveze terenul de la un incendiu. De atunci, au permisiunea să joace când doresc, gratuit.
Cei trei rămân fără glas. Într-un târziu, preotul spune:
– Mă voi ruga pentru ei.
Medicul adaugă:
– Bună idee. Iar, eu voi contacta un prieten, specialist oftalmolog, să vedem ce am putea face pentru ei.
În acest moment, intervine şi inginerul:
– Să-i ia naiba: de ce nu joacă noaptea?
tentativa nr. 4
Un inginer se plimbă pe marginea unui lac plin de broaşte. Una îl strigă:
– Pssst! Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică!
Inginerul ia broscuţa vorbitoare şi o pune în buzunar.
Broscuţa insistă:
– Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine timp de o săptămână!
Inginerul … tace.
Broscuţa insistă:
– Dacă mă săruţi, mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine timp de o săptămână şi voi face TOT ce doreşti!
Inginerul … tace.
Broscuţa întreabă, nedumerită:
– Îţi spun că mă transform într-o prinţesă magnifică şi rămân cu tine o săptămâni şi fac tot ce vrei tu şi tu … nimic? Care-i problema?!
Inginerul răspunde:
– Nici o problemă. Sunt inginer, deci, nu am timp de prietene. Dar, o broscuţă vorbitoare, e ceva!
Un jurnalist ia un interviu unui ţăran corsican:
– Spune-mi, cum vă trasaţi drumurile pe munte?
– Simplu: trimitem un măgar să urce muntele şi, pe unde trece el, facem drumu’.
– Şi, dacă nu aveţi măgar?
– Ne descurcăm şi fără măgar: trimitem un inginer!
Notă: Cei care nu aţi înţeles, nu sunteţi ingineri! Nici câini!
Poz(n)e noi, dar, tot restante
Am fost acuzat că am neglijat poznele fotografice. Nu le-am neglijat, dar, primum vivere, deinde, devirusare, …
Recuperăm nişte pozne din arhivă (nu că nu ar mai fi de actualitate, câte una dintre ele!):
Un timp, Ulise nu a mai fost „vărsat”, ci, … la pachet! Acum e bine. Doar părul mai trebuie să-i crească pentru a-i acoperi cicatricele!
Carrefour, ca şi Billa,se întinde, dincolo de limite, spaţiale şi de bun simţ. Caseriţa, deşi nu a deranjat-o să mă mintă că POS-ul este nefuncţional, nu s-a sfiit să strige la mine, cu nesimţire, că nu am voie să fac poze în magazin, deşi, eram afară din magazin! Îi promit că, data viitoare, o voi filma ÎN magazin, … fără să ştie!
În schimb, când am fotografiat într-o bancă, nu a murit nimeni!
E-adevărat că banca îşi respectă clienţii!
Probabil că în sacul de la spate are laptopul şi, după ce termină de citit revista din mână, va intra să citească blogul meu!
Să-i jucăm la nuntă!
Pe vremuri, la CIT – Centrul de Informare Turistică – turiştii găseau informaţii turistice.
Acum, dau de finomşaguri arieşene: mezeluri de Baia Mare, miere de la Mediaş, … şi vin.
Nu vechi sau nou, ci, … imediat!
Curăţenia oraşului o fac măturătoriştii.
Adică, ăia care, la orele cu cea mai mare aglomeraţie, târăsc târnurile printre picioarele trecătorilor.
În mod special, mai nou freacă menta, pardon; trotuarele, „forţe speciale”. Studenţi de la Facultatea de drept din Aiud, fac şi ei un ban.
Forţe speciale cu scule speciale! În plus, blochează şi trotuarul şi carosabilul şi zebra!
Ca să nu-i mai încurce pe trecători, îi obligă să ocolească!
6. Sezonul nunţilor
Ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap: a început sezonul nunţilor la comunitari!
Deci, va creşte populaţia Turzii!
Despre filumenie
Din martie ’66, când am fost obligat prin rapt să renunţ la filatelie, m-am aplecat asupra chibriturilor, devenind filumenist. Acum, am găsit o frumoasă poezie dedicată banalului obiect casnic:
CHIBRITURILE
Locuiam intr-o mansarda
La al patrulea etaj
(Strada Universităţii
Casa mare, cu grilaj).
Casa asta din păcate
Cu un proprietar bigot,
N-avea electricitate …
Dar încolo avea tot;
Scări, balcoane, coridoare
Si, ca-n orice case mari
Cu apartamente multe ,
Fel de fel de locatari…
Intr-un rând, venind acasă
Noaptea de la cinema
La parter, pe întuneric
Aud paşi in urma mea.
Si-o uşoara silueta
Îmi vorbi abia şoptit:
“-Daca nu sunt indiscreta,
Domnule, n-ai un chibrit?”
O fi tânăra? Frumoasa?
Doamna măritata, sau…?
Fără multe marafeturi
Scot chibritul si i-l dau.
Urc apoi o scara-n fuga.
Dar când trec prin coridor,
Drept in fata mea o uşa
Se deschide-ncetişor,
Si prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasa:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”
P-asta o cunosc eu bine,
E drăguţă ca un paj.
O servesc cum se cuvine…
Si mai urc inc-un etaj. .
Când in razele de luna
Zugrăvite pe perdea
Ce sa vezi? O doamna bruna,
In pantofi si-n pijama
Este Ea! Chiar ea! Femeia
După care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Si nimica nu-ndrăznesc!
“-Soţul meu e dus de-acasă,
Zice ea abia şoptit
Si-am rămas pe întuneric,-
Nu cumva ai un chibrit?”
Un chibrit? Ce fericire!
I-aşi fi oferit acum
O cutie-ntreaga, daca
Nu făceam risipa-n drum.
Alta scara, cea din urma
Pe culoar aud un svon…
Ce-i? Un drac de camerista,
Numai in combinezon.
Mă opreşte cu sfiala:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de îndrăzneala,
V-aşi ruga…-Ce? -Un chibrit…”
Trebuie sa-i dau, căci altfel
Asta-mi scoate vreun ponos…
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos.
“N-am decât…o gămălie,
Ce sa-ti fac? Îmi pare rău.
Nu ştiu daca s-o aprinde…
S-a aprins? Norocul tău!”
Când in fine-ajung odată
In odaia mea, -tablou!
O amica (are cheia)
M-aştepta ca pe-un erou.
“-De trei ceasuri stau in bezna,
Zice, eşti nesuferit!
Sunt grozav de enervata,
Scoate fuga un chibrit!”
Iar chibrit? Simţii ca-mi sare
Tandră … curat pârjol!
Ce-s eu? Fabrica de fosfor?
Sunt Regie? Monopol?
Aţi înebunit pesemne,
Tot chibrit, chibrit, chibrit!
Dracu sa va ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!
Chibriturile, de George Topârceanu
Mulţumesc lui Simion Cristian, pe al cărui blog am găsit poezia lui Topârceanu. Pe un alt blog, am găsit încă o poezie a Maestrului baladelor (şi vesele şi triste!):
Tanţa
Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde…
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
– Măăă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini, se mai întâmplă
Să-i mai cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe,
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală,
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa mea îmi spune:
– Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat… şi beat de farmec,
O-ntreba-i plin de mister:
– Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă-acel calorifer?
– Fiincă fost-a proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa –
Şi-uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum … usuc chitanţa.
Notă: imginile sunt culese de pe net şi prelucrate puţin, pe ici, pe colo, prin pun’tele esenţiale!
Dacă vă plac poeziile, găsiţi de toate la http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html
Poz(n)e fără titlu
Nu mai poţi scoate p…isica de atâţia paznici!
Dar, noi am hălăduit cu brio pe coclaurii Durgăului şi ne-am întors
spre casă, trecând peste deal.
M-am tăvălit de bucurie. Îmi miroase a Primăvară! Puteţi să mă credeţi pe cuvânt! Vine!
Am încercat să mă ascund. Dar, Zamfir, cu săpuniera lui, prinde tot ce mişcă sau nu.
L-am iertat pentru că a scos din raniţă şi mi-a presărat în … iarbă, nişte grăunţe pentru căţei. A fost un picnic pe cinste!
E o plăcere să te pierzi prin iarbă. Chiar dacă e uscată. Până apare cea nouă, verde, moale, gâdâlicioasă, …
Sub acoperire
* Când eram întrebat despre rasa căreia ar aparţine Ulise, minţeam din politeţe că este doar o potaie, o corcitură. De fiecare dată, Prietenul meu se uita chiorâş la mine. Dar, un amic m-a sfătuit să nu-mi mai jignesc prietenul şi să recunosc adevărul aşa cum este el:
Ulise este un pitbul sub acoperire
Iată-l pe Ulise, aşa cum nu l-a văzut nimeni, până acum:
I se ulise lui Ulise
Nenea Daurel ne atrage atenţia la blogului lui Flavius, care a preluat o poezie de la George Asztalos. Dar, Nenea Daurel nu o pricepe. Nici Zamfir. Şi, de-aici, începe tevatura. Iată poezia cu pricina:
George Asztalos
Mi se ulisemă-ntreb de ce mama dragului
am mai putea fi dragi cuiva
când e limpede ca bună dimineaţa
câtă exuberantă exasperare
ducem în noimamă-doamne şi ce linişte de prăpăd
ce zbor de înotat pe josde fapt
mi se ulise a calamitate
a tot ce mi-a rămas mai frumos
Daurel cere traducere.
Zamfir nu pricepe cuvântul „ulise„, ca verb.
Urmează mesajul lui Zamfir către George – poetul:
Bună seara ori dimineaţa sau … orice-ar fi, să fie bună!
Întreb şi eu pe un om cu scaun la cap (şi la nume?), ce înseamnă a uli, ulise, ca să dau de-un capăt poeziei: Mi se ulise, ce cu onoare aţi aruncat-o prin bloguri.
Nu înţeleg cuvântul (bănuiesc că ar fi un regionalism) “ulise”: Foarte probabil, de la verbul a uli = ???
De fapt, sincer să fiu, trebuie să recitesc poezia de câteva ori şi să încerc să mi-o traduc! Apoi, i-o voi recita lui … Ulise!
Zamfir,
Prieten cu Ulise, Daurel şi flaviusobeada
Şi vine răspunsul de la George – poetul:
„mi se ulise” nu înseamnă nimic pe româneşte dacă nu vrei să însemne. nu e un regionalism ci o licienţă poetică. anume una care sugerează a ţi se face de drum, de plecare la cucerire … ca lui Ulise odinioară. sper că vă satisface curiozitatea acest răspuns. altul n-am. şi tocmai mi se ulise să dorm că e 11 noaptea. să aiurim numai de bine, vorba aia.
Şi, acum vine traducerea lui Zamfir a poeziei lui George pentru Daurel:
…
(tot ce am înţeles e că … i-a venit dor de ducă! spre frumos şi amintiri!)
Nene Daurele, mai citeşte-o o dată! Când i se ulise lui Zamfir, plecă cu Ulise pe coclauri!
Ca cireaşa de pe tort sau ca rahatul de pe savarină, vă mai ofer o poezie de-a lui George Asztalos:
poemul-pirat
scriu cu un singur ochi
senzaţia e aia a ochelarilor de cal
spun asta ca să nu vă plictisesc cu durerea
a o sută de mini-ace înfipte în cornee
şi mă simt ca un pirat care te fură din priviri
din umbră cu ochiul ăla bun
aşa e
realitatea e o doamnă care
te iubeşte şi te plesneşte de vezi stele
chiar acum mă uit la ea pe geam şi văd
seara pe frig o femeie cu un copil în cărucior
copilul plînge şi ea vorbeşte la mobil
şi mă gîndesc că ori e proastă
ori e o mare tragedie acolo
în timp ce stăm în călduricile noastre
cu un singur ochi sau cu doi încă buni
noi nu ştim
draga mea doamnă realitate
noi suntem prosteşte
noi suntem dureros de nebuni
Mămăruţe şi buburuze
M-a rugat Zamfir să-i găzduiesc, la mine pe blog, mămăruţele şi buburuzele pe care le-a fotografiat la Boju, după ce a plecat de la Trenu-mburdat.
În tufele acestea locuieşte norul de mămăruţe – buburuze!
Jos, în vale, e curba unde s-a răsturnat trenul în septembrie.
În stânga e Boju – şi calea spre Cluj Napoca,
iar în depărtare e Valea Florilor – şi calea spre Câmpia Turzii!