Ne-ar prinde bine

Zamfir spune că nu are bani de o maşină. Dar, ne-ar prinde bine o tricicletă. Nu o bicicletă … după care ar trebui să fug!

O tricicletă cu două locuri, pentru el şi pentru mine, dotată cu tot ce visează un hălăduitor pe coclauri!

Poz(n)e noi, dar, tot restante

Am fost acuzat că am neglijat poznele fotografice. Nu le-am neglijat, dar, primum vivere, deinde, devirusare, …

Recuperăm nişte pozne din arhivă (nu că nu ar mai fi de actualitate, câte una dintre ele!):

1. La pachet

Un timp, Ulise nu a mai fost „vărsat”, ci, … la pachet! Acum e bine. Doar părul mai trebuie să-i crească pentru a-i acoperi cicatricele!

2. Limite nelimitate

Carrefour, ca şi Billa,se întinde, dincolo de limite, spaţiale şi de bun simţ. Caseriţa, deşi nu a deranjat-o să mă mintă că POS-ul este nefuncţional, nu s-a sfiit să strige la mine, cu nesimţire, că nu am voie să fac poze în magazin, deşi, eram afară din magazin! Îi promit că, data viitoare, o voi filma ÎN magazin, … fără să ştie!

În schimb, când am fotografiat într-o bancă, nu a murit nimeni!

E-adevărat că banca îşi respectă clienţii!

3. Cititoare

Probabil că în sacul de la spate are laptopul şi, după ce termină de citit revista din mână, va intra să citească blogul meu!

Să-i jucăm la nuntă!

4. Vin nou

Pe vremuri, la CIT – Centrul de Informare Turistică – turiştii găseau informaţii turistice.

Acum, dau de finomşaguri arieşene: mezeluri de Baia Mare, miere de la Mediaş, … şi vin.

Nu vechi sau nou, ci, … imediat!

5. Curăţenie specială

Curăţenia oraşului o fac măturătoriştii.

Adică, ăia care, la orele cu cea mai mare aglomeraţie, târăsc târnurile printre picioarele trecătorilor.

În mod special, mai nou freacă menta, pardon; trotuarele, „forţe speciale”. Studenţi de la Facultatea de drept din Aiud, fac  şi ei un ban.

Forţe speciale cu scule speciale! În plus, blochează şi trotuarul şi carosabilul şi zebra!

Ca să nu-i mai încurce pe trecători, îi obligă să ocolească!

6. Sezonul nunţilor

Ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap: a început sezonul nunţilor la comunitari!

Deci, va creşte populaţia Turzii!

Doar două săptămâni

Au trecut doar două săptămâni de la duminica neagră a lui Ulise!

Ieri, când Ulise zburda fericit pe coclauri, se tăvălea în iarbă, alerga bezmetic în două direcţii deodată, iar, cele două vânturi îi fluturau urechile clăpăuge în două direcţii, mirosea fiecare locşor, mesteca fire de iarbă, … eu eram mai fericit decât el!


Încă câteva imagini cu Ulise, şi nu numai cu el, aveţi în album.

ulise

Despre filumenie

Din martie ’66, când am fost obligat prin rapt să renunţ la filatelie, m-am aplecat asupra chibriturilor, devenind filumenist. Acum, am găsit o frumoasă poezie dedicată banalului obiect casnic:

CHIBRITURILE
Locuiam intr-o mansarda
La al patrulea etaj
(Strada Universităţii
Casa mare, cu grilaj).
Casa asta din păcate
Cu un proprietar bigot,
N-avea electricitate …
Dar încolo avea tot;
Scări, balcoane, coridoare
Si, ca-n orice case mari
Cu apartamente multe ,
Fel de fel de locatari…
Intr-un rând, venind acasă
Noaptea de la cinema
La parter, pe întuneric
Aud paşi in urma mea.
Si-o uşoara silueta
Îmi vorbi abia şoptit:
“-Daca nu sunt indiscreta,
Domnule, n-ai un chibrit?”
O fi tânăra? Frumoasa?
Doamna măritata, sau…?
Fără multe marafeturi
Scot chibritul si i-l dau.
Urc apoi o scara-n fuga.
Dar când trec prin coridor,
Drept in fata mea o uşa
Se deschide-ncetişor,
Si prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasa:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”
P-asta o cunosc eu bine,
E drăguţă ca un paj.
O servesc cum se cuvine…
Si mai urc inc-un etaj. .
Când in razele de luna
Zugrăvite pe perdea
Ce sa vezi? O doamna bruna,
In pantofi si-n pijama
Este Ea! Chiar ea! Femeia
După care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Si nimica nu-ndrăznesc!
“-Soţul meu e dus de-acasă,
Zice ea abia şoptit
Si-am rămas pe întuneric,-
Nu cumva ai un chibrit?”
Un chibrit? Ce fericire!
I-aşi fi oferit acum
O cutie-ntreaga, daca
Nu făceam risipa-n drum.
Alta scara, cea din urma
Pe culoar aud un svon…
Ce-i? Un drac de camerista,
Numai in combinezon.
Mă opreşte cu sfiala:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de îndrăzneala,
V-aşi ruga…-Ce? -Un chibrit…”
Trebuie sa-i dau, căci altfel
Asta-mi scoate vreun ponos…
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos.
“N-am decât…o gămălie,
Ce sa-ti fac? Îmi pare rău.
Nu ştiu daca s-o aprinde…
S-a aprins? Norocul tău!”
Când in fine-ajung odată
In odaia mea, -tablou!
O amica (are cheia)
M-aştepta ca pe-un erou.
“-De trei ceasuri stau in bezna,
Zice, eşti nesuferit!
Sunt grozav de enervata,
Scoate fuga un chibrit!”
Iar chibrit? Simţii ca-mi sare
Tandră … curat pârjol!
Ce-s eu? Fabrica de fosfor?
Sunt Regie? Monopol?
Aţi înebunit pesemne,
Tot chibrit, chibrit, chibrit!
Dracu sa va ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!
Chibriturile, de George Topârceanu

Mulţumesc lui Simion Cristian, pe al cărui blog am găsit poezia lui Topârceanu. Pe un alt blog, am găsit încă o poezie a Maestrului baladelor (şi vesele şi triste!):

Tanţa
Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde…
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
– Măăă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini, se mai întâmplă
Să-i mai cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe,
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală,
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa mea îmi spune:
– Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat… şi beat de farmec,
O-ntreba-i plin de mister:
– Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă-acel calorifer?
– Fiincă fost-a proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa –
Şi-uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum … usuc chitanţa.

Notă: imginile sunt culese de pe net şi prelucrate puţin, pe ici, pe colo, prin pun’tele esenţiale!

Dacă vă plac poeziile, găsiţi de toate la http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html

Poz(n)e fără titlu

Nu mai poţi scoate p…isica de atâţia paznici!

Dar, noi am hălăduit cu brio pe coclaurii Durgăului şi ne-am întors spre casă, trecând  peste deal.

M-am tăvălit de bucurie. Îmi miroase a Primăvară! Puteţi să mă credeţi pe cuvânt! Vine!

Am încercat să mă ascund. Dar, Zamfir, cu săpuniera lui, prinde tot ce mişcă sau nu.

L-am iertat pentru că a scos din raniţă şi mi-a presărat în … iarbă, nişte grăunţe pentru căţei. A fost un picnic pe cinste!

E o plăcere să te pierzi prin iarbă. Chiar dacă e uscată. Până apare cea nouă, verde, moale, gâdâlicioasă, …