Salutări din România Animalelor

Colegul Blogger şi Prieten, Zamfir, mă roagă să-l las să posteze, pe blogul meu canin, un articol despre … noi! Cum să nu fiu de-acord?! Mai ales că mi-a promis că mă duce, mâine, la Petreştiii de Sus, la expoziţia Doamnei care risipeşte arta prin iarbă (Care iarbă, acum în început de decembrie? Mergem să vedem!).

M-am oprit la postarea Exista oare animal mai periculos decat omul? Amicul scrie, disperat:

„Cât de meschini și urâți pot să fie anumiți oameni care prin acțiunile lor distrug totul.  În filmulețul de mai sus puteți observa niște căței din rasa Beagle care au fost folosiți în Spania pentru a testa diverse produse cosmetice și la care le e frică de libertatea de care ar trebui să se bucure tot timpul alături de oameni iubitori.
Oameni buni deschideți ochii și nu vă mai bateți joc de NATURĂ sprijinind acești oligofreni care distrug totul pentru bani!

Stau și mă întreb oare dacă a existat pe Terra vreun animal mai periculos decât omul fără conștiință???”

Am lăsat, ca semn al trecerii mele pe-acolo, un comentariu:

„Nu înţeleg de ce această dragoste de animale nu se răsfrânge şi asupra găinii, porcului, vitei, oii, fazanului, … din carnea cărora ne înfruptăm, fără remuşcări, precum şi a calului, măgarului, cămilei, … a căror muncă ne uşurează viaţa, dar, şi asupra câinilor, hamsterilor, porcuşorilor de Guineea, … animale pe care le folosim ca jucării-vii, fără să ne pese că le strivim „personalitatea”, că le distorsionăm viaţa, pentru placul nostru?!

În fond, recunosc că şi eu îl „chinuiesc” pe câinele meu din curte: îl oblig să stea acolo, îl leg cu lesa, îl „chinuiesc” ducându-l cu mine zeci de km pe coclauri, „obligându-l” să meargă pe unde vreau eu, dându-i de mâncare ce vreau eu, nepermiţându-i să guste din hoituri, îl mai chinuiesc şi cu vaccinarea, …

Vezi, astăzi mi-am propus să nu fiu serios şi să lupt pentru „binele animalelor”. Când terminăm acest circ, vom începe să ne îngrijorăm şi de binele … oamenilor?”

Mă distrează, de-a dreptul, „grija” exagerată faţă de animale. Nu aş fi revoltat, dacă, aceşti îngrijoraţi, nu ar sesiza că o fac în dispreţul semenilor lor. De-acord cu grija faţă de animal. Chiar şi cu respectul faţă de el. Admir pescarul care a prins un peşte de 40 de kg şi, după bucuria capturării (fotografiată şi filmată pentru confirmare istorică!), … îi dă drumul înapoi, în apă. Poate, îi şi cere scuze pentru că l-a deranjat.

Dar, mai întâi, să nu uităm că NOI, oamenii, am deviat viaţa multor specii pentru a le folosi pentru îmbunătăţirea vieţii noastre.

Am „domesticit” porcul, ca să-l mâncăm. Câinele, ca să ne păzească. Pisica, pentru a ne prinde şoarecii. Iată, un alt exemplu de „răutate” umană: pentru şoareci am inventat curse bestiale şi otrăvuri care îi chinuiesc de moarte. De ce nu sare nici un „civilizat” în apărarea lor?!

Am „domesticit” vaca, oaia, capra ca să le mulgem laptele, ca să le mâncăm „copiii”. Le chinuim să fete de mai multe ori decât în mod natural. Le stimulăm lactaţia.

Am „domesticit” vaca, calul, cămila, ca să le chinuim punându-le să ne care, pe noi şi lucrurile noastre, în orice condiţii, oricât de vitrege. În loc să stea la umbră, le înjugăm să ne care carul şi le bicuim dacă merg prea încet. Pe deal, în sus, ne suim şi noi în car, că-i greu la deal cu boii slabi!

Ulise, al meu câine, are zile în care mănâncă mai bine decât mine. Pentru că, închis în curticica lui, el nu are altă şansă. Când plecăm, îi pun zgarda la gât – ca să ştie, orice animal botezat, că nu este un câine vagabond. Ci, este … un blogger cu poziţie fruntaşă în ZeList! Şi-l mai leg şi cu lesa, ca să nu fie lovit de vreo maşină condusă de un … animal superior! Sunt pline străzile de câini şi pisici ucise de maşinile care nici nu respectă vitează legală. La 80 km/h nu apuci să vezi câinele ori pisica care „trece strada prin locuri nemarcate„. De fapt, şi mulţi oameni au fost ucişi … pe zebre, dacă tot vorbim despre animale. Aici, vorbesc despre animalele de la volan!

Să revenim la oile noastre. Cucoanele vor haine de blană, dar, să nu creştem animale şi să nu le omorâm pentru asta. Vrem cosmetice sigure, dar, să nu le testăm pe animale. Nici pe Oameni, evident. Vrem carne, dar, să nu chinuim porcul, scurtându-i viaţa. Vream să ne plimbăm cu caleaşca, dar, …

Ne îngrijorează, foarte apăsat, soarta bietelor animale. Ce facem cu oamenii? De ei, de ce nu ne îngrijim?

Ca om, mă simt discriminat!

Nu am voie să merg, liniştit, pe trotuar sau prin parc. Dacă nu încurc, prin prezenţa mea, un câine care îşi mănâncă, tacticos, salamul dăruit de o babă „iubitoare de animale” – o babă care va urla, mâine, isterică: Primarul nu face nimic împotriva acestor câini care mi-au muşcat nepoţelul! -, îmi sparge urechea, prin gardul de plasă de sârmă, dihania, cât un viţel, din curtea „civilizatului”. C-aşa-i în democraţia noastră, mult prea originală: fiecare face ce vrea. Dar, eu nu am voie să dau un şut cotarlei care se repede la nădragii mei, pentru că „legea nu-mi permite să aplic rele tratamente faţă de animale”, nu-i aşa?!

Nu mai vorbesc despre „plăcerea” întâlnirii cu rahaţii şi urina cu care îşi marchează teritoriul. Al lor, nu al meu. Trotuarul, parcul, nu au fost amenajate, prin cheltuiala mea, de Cetăţean, pentru comoditatea mea, de Cetăţean?! Nici vorbă: suntem în România animalelor! Rahatul meu se simte şi el discriminat: trebuie să plătesc pentru a-l depune la WC-ul public. El nu poate orna dalele din centrul „modernizat”!

Tot câinilor comunitari (nu ai voie „să le lezezi demnitatea” numindu-i „vagabonzi”!), le datorăm colectarea selectivă a gunoaielor. Pe strada mea, luni noaptea este noaptea de festin. Haite întregi vin, răstoarnă butoaiele (că-n Turda, oraş euRÂPEan, nu au ajuns europubelele!), pentru a selecta ce este mâncabil din gunoaiele pe care, salubritatea oraşului nu le poate ridica decât dimineaţa, pe la 7 sau după, după ce-şi beau gunoierii cafeaua, ca să nu se obosească noaptea, ca-ntr-o ţară civilizată.

Se face mare caz de noua lege care prevede eutanasierea câinilor fără stăpân, după ce sunt ţinuţi un anumit număr de zile în adăposturi, special amenajate. Încercaţi să aflaţi cât costă cazarea şi hrana unui câine pentrtu o zi şi comparaţi cu cât se cheltuieşte pentru o zi de spitalizare a unui Om bolnav! Care a cotizat la bugetul, local şi naţional, timp de zeci de ani. Inclusiv la cheltuiala pentru adăposturile, special amenajate, pentru câini! Sau cât costă serviciul medical pentru un Om muşcat de maidanezi!

Deci, vă trimit „Salutări din România Animalelor”!

Cu patru picioare, ori cu numai două!