Râsul pădureţ
Râsul este un animal.
Sălbatec, uneori, domestic, alteori.
Pentru că trăieşte prin păduri şi pe la … chefuri.
Râsul domestic
Are şi o zi a lui:
Ziua Râsului cade în prima duminică din mai.
Cel puţin, aşa susţine Carmen, ardeleanca din Germania.
Românii au început deja sărbătoarea: pământul s-a cutremurat!
Ştiinţa care se ocupă de râs nu se numeşte râsologie, ci, cum altfel?!, gelotologie (grec. „gelos“ = râs). Gelule, la tine se refereau grecii!?! Tu eşti de râs (mai mult, de plâns!) numai pe plan local!
O zi fără râs este o zi pierdută (Charlie Chaplin)
Nu numai mânia, dar și este râsul ucigător (Friedrich Nietzsche)
De fiecare dată când râzi, îți prelungești viața cu câteva zile (Curzio Malaparte)
Să râdem, deci, pentru că astăzi este … Ziua Muncii.
Tot astăzi este şi tradiţional românescul Arminden.
Să râdem împreună cu ultimii (Doamne, fereşte!) comentatori: florinapacuraru.wordpress.com, teonegura.wordpress.com, cuvintepreamulte.blogspot.com, colectionaramodoro.wordpress.com, arcadia-solum.blogspot.com, crissmary27.wordpress.com, iullisa.blogspot.com, se-cret-blognotes.blogspot.com, irinacomba.blogspot.com, coolnewz.info, redsky2010.wordpress.com, dorinescu.ro, vis-si-realitate-2.blogspot.com, stropidesuflet.wordpress.com, worldofsolitaire.wordpress.com, viorelgrecu.wordpress.com, daurel.wordpress.com, andibob.wordpress.com, arci.ro, dumuraru.wordpress.com, omulvaly.wordpress.com, zoltybogata.wordpress.com, silavaracald.cotcodacii.ro, infwork.wordpress.com, efigiaindilema.blogspot.com, grapefruits.wordpress.com, mirelapete.dexign.ro
Ulise al II-lea cel Ocoş 
Pingback: Poveste de vis (32) « Teo Negură
:)) dragut ca ai preluat ideea!
Eu sunt în concediu în Antalia-Turcia, de aceea zilele acestea nu am prea intrat pe blog (postarile mele sunt toate programate pe vremea când eram înca acasa) Fac un circuit cu autocarul, plecam dimineata din hotel si ne întoarcem doar seara… De miercuri va reintra totul în normal, concediul e pe sfârsite 😦
# CARMEN: Mă fac vinovat de preluare, de la Domnia ta şi de le alţii, de la cei care scriu şi pentru informare, astfel de idei. Am fost la un pas de preluare a articolului, dar, … mi-a bubuit mintea şi a ieşit acest joc „de-a râs-animal cu râs-fiziologic”! Am avut parte de o zi cu mult râs, zglobiu, copilăresc, pentru că am însoţit vreo cincizeci de copii, danezi şi copândeni, la in fel de picnic cu … pastramă de căprioară, într-un peisaj mirific dintr-un sat din inima Apusenilor: Ocoliş!
Din păcate, nu l-am putut lua pe Ulise cu mine, dar, se pare că va avea parte, în curând, de ceva similar, întins pe patru zile, chiar!
Se tot inventeaza motive de-a trage chiulul; vineri a fost ZIUA DANSULUI; tot felul de destrabalari, vrednice Ulise.
# daurel: Noi nu am chiulit deloc ieri (vezi explicaţiile date lui Carmen!)! Şi am râs mereu!
Destrăbălări? Noţiunile sunt atât de elastice … De la tetea Einstein încoace, totul este relativ, tete Daurel!
Am ras bine! Scuze pentru lipsa diacriticilor!
# Florina: Bine că ai precizat problema diacriticilor. Altfel, te-aş fi întrebat dacă ai ras … vreun cactus ori vreun arici?!
Ai grijă cu râşii: râsul fiziologic îngraşă. Doar întâlnirea cu râsul de pădure te poate slăbi (un pic dacă scapi şi .. de tot dacă nu scapi!)
Păi atunci, duminică să râdem, să râdem tare , că râsu-i sănătos ! Eu deja am început repetiţiile !
# StropiDeSuflet: Eu am râs strâmb: Zamfir m-a lăsat acasă, singur, toată duminica. Dar, mi-a oferit, la cină, mititei şi pastramă de căprioară. Nu pentru asta-l iert, ci, pentru că mi-a promis că mă duce la Copăceni, după ce pleacă danezii, ca să văd şi eu ariciul.