Trecând pe la diferite bloguri ca să mai aflu ce scriu alţii, am ajuns la Adia. Fata asta mă pune în încurcătură: îmi dă o momeală la noroc, una lui Zamfir şi una lui Ulise, fără să ne tragă de mânecă. Norocul meu a fost că am fost curios să văd lista cu fericiţii care o primesc:
Momeală la noroc
Ca de început de 2010, au început unii oameni mai cu dare de inimă
să împartă urări de bine în stânga şi în dreapta. Aşa că uite că am primit şi eu de la Alpha, un bucheţel de clopoţei care să aibă grijă de mine, să alunge toate lucrurile rele şi să îmi poarte noroc. Mulţumesc Alpha! Ei, nu ştiu ce termen de valabilitate are, că nu mi-a spus, dar sper să reziste până ies
din sesiune. Tot ce ştiu e că îi creşte efectul cu fiecare persoană la care îl dăruieşti mai departe, aşa că îl ofer şi eu tuturor celor care îmi citesc blogul şi în special lui Lorelay, Adi , Cătălin, Zamfir, Ulise, Lili, Zizzou, Laura, şi Lulu.
Să sperăm că momeala primită îmi va aduce norocul. Că, tare am nevoie! Mai ales că eu o dau mai departe … tuturor celor ce sunt înscrişi în bloggroll-urile mele!
Dincolo de mica joacă de-a superstiţia, nu am fost atras niciodată de plăcerile pescuitului. Cum să stau eu nemişcat timp îndelungat?! Cu un băţ în mână.
Când apa curge aşa de frumos, când păsărelele ciripesc deasupra capului tău, când Soarele …
Prima tentativă a cuiva de a mă momi spre acest sport a aparţinut fratelui cel mai mic al tatălui meu. Ne despărţeau nici măcar şapte ani. Sub Râpa lui Fodor, prin anii ’61-’62, pe Arieş era o insulă. Cu copaci. Treceam braţul râului şi ne instalam. Mai apoi, am aflat că eram un fel
de urmaşi de-ai lui Robinson, Tom Sawyer şi Huckleberry Finn. Prindeam sau nu peşti, pe mine nu mă interesa.
Mi-am amintit de acele momente, şi pentru că astăzi, când Arieşul s-a domolit, cam în acele locuri a apărut o insuliţă de pietriş.