Menţiune: între primele două imagini, a trecut numai o jumătate de oră; le lăsasem mâncând, am regăsit zona … curăţată!
*
Vă sugerez să citiţi: On Line, Turdeanu‘, Ulise, Zamphotograph, Amintiri, De Turda, AEFC, Colecţionara, Florina şi lunapatrata, tu1074, abbilbal, fewstuff, tatjana, razadesoare, ivanusca, piticivoinici, stropidesuflet, melly, teo, mateescu, gabrielena, daurel, plutacupaparude, tudorenea, zoltybogata, pato, alexandrone, crismary, doru, costin, carmen, …
Iarăşi, m-a rugat Zamfir să-l las să publice pe blogul meu canin, poze cu … mâţe. Mi-e greu să zic „feline„, că mi-s atavic duşmane. Dar, … fie!
Exerciţiu la bară Continuă lectura
Fără cuvinte … prezidenţiale!
Când a fost După melci, Dom’ Profesor vorbea despre un melc nătâng. După căutări seculare care au durat un deceniu (sic!), l-am găsit şi l-am lăsat să se suie pe mine, ca Zamfir să-l poată fotografia.
Zamfire, pune şi poza cu mine, că io nu mă văd aici!
Merci, mon ami!
Dante afirma că nu se poate vădi îndejuns frumuseţea unei femei … atunci când podoabele dichisului şi ale îmbrăcăminţii îi fac concurenţă. Asta ştie orice bărbat.
Bine, dar, nu poţi merge la o femeie şi să-i ceri să-şi şteargă machiajul şi să renunţe la îmbrăcăminte, ca să vezi cât e de frumoasă.
Ce-i de făcut? Tot internetul vine şi cu soluţia!
Pe site-ul Mise a nu (cherchez la femme … nue, ce v-am tăt zâs io?!), aveţi muieri de toată frumuseţea (vi se-nmoaie doar ambele două picioare când le vedeţi!). Când ajungeţi cu şoricelul pe o femeie, se dezbracă. Dacă îi mi daţi şi un click, Eva se-nturnă şi v-arată şi popneţu’!
Din păcate, femeile sunt ale site-ului. Nu poţi pune poza … şefei care-ţi scoate sufletul, ca ca să o vezi fără hainele de pe ea …
Copiii s-au culcat, iar, ca să nu am probleme cu CNA, FBI, PNA, FNA, EBA, DNA, FSN, … pun bulina roşie la această postare!
În faţă e femeia, în spate e ce-şi doreşte ea
În traducere libertină, titlul ar veni cam chichirez la femeie. Din basme ori fabule, putem afla multe chestii folositoare pentru viaţa cotidiană. Care nu-i chiar basm. Mai degrabă e o fabulă.
Pe tânărul rege Arthur l-a prins împăratul vecin, în timp ce acesta vâna în pădurea lui.
Împăratul avea dreptul să-i ia viata regelui Arthur, pentru că astfel se pedepsea în regat furtul. Dar, a rămas impresionat de tânărul rege, astfel că i-a oferit libertatea, dacă acesta îi da răspunsul corect la o întrebare deosebit de grea.
Întrebarea suna în felul următor:CE VREA DE FAPT FEMEIA?! Continuă lectura
Iubiţi şi câinii vagabonzi – ne cânta un …, cum îl cheamă, dom’le, pe Mihai Constantinescu?!
Dar, între timp, a venit şi Marea Aglomeraţie din Decembrie şi s-a mai schimbat ceva în lumea asta. În cealaltă … nu am informaţii.
Dovadă că Zamfir s-a stricat la cap (acum, sunt de-acord cu maistru jeluţu!), îmi cere să public, pe blogul meu de câine serios, un filmuleţ intitulat
Democrat, cum mă ştiţi – latru la democraţie ca un jurnalist profesionist, că nici eu, nici el, nu o pricepem!, … accept.
Râsul pădureţ
Râsul este un animal.
Sălbatec, uneori, domestic, alteori.
Pentru că trăieşte prin păduri şi pe la … chefuri.
Râsul domestic
Are şi o zi a lui:
Ziua Râsului cade în prima duminică din mai.
Cel puţin, aşa susţine Carmen, ardeleanca din Germania.
Românii au început deja sărbătoarea: pământul s-a cutremurat! Continuă lectura
Porcul grijuliu
Marele maistru din întreaga mass-media turdeană, singurul jurnalist profesionalist, deontolog, informat, corect, … din zonă, mă acuză că preiau de pe net imagini.
Şi, de-aceea, îşi permite să-mi ciordească munca!
Evident că nu-i este greu să sară peste micul detaliu că, de regulă, eu precizez, în context sau explicit, ce preiau de pe internet, nelăsând să se creadă că ar fi munca mea, în timp ce, de regulă, el NU precizează, în context sau explicit, că preia de pe internet, lăsând să se creadă că ar fi munca lui.
Cal (pentru cei care nu ştiu!)
Deci, pot să public o povestioară găsită pe net:
Un cal deprimat se tolăneşte pe jos şi nu mai vrea pentru nimic în lume să se mai ridice. Stăpânul disperat, nereuşind să-l convingă să se ridice, cheamă veterinarul. Acesta, sosit imediat, examinează animalul şi zice:
Ăsta-i câine (nu-i c al)
Porcul aude totul şi fuge la cal: “Ridică-te, ridică-te, altfel se sfârşeşte rău!!!” Dar calul nu reacţionează şi dă încăpăţânat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou să vadă efectul pilulelor: “Nu reacţionează. Mai aşteptăm o zi, dar cred că nu sunt speranţe!“ Porcul auzind, fuge din nou la cal: “Trebuie să te scoli, altfel vei păţi mari necazuri!” Dar calul, nimic. A treia zi, constatând lipsa progreselor, veterinarul îi cere stăpânului: “Du-te după carabină, a venit timpul să-l scăpăm pe bietul animal de chinuri!” Porcul fuge disperat la cal: “Trebuie să reacţionezi, e ultima ocazie, te rog, ăştia sunt gata să te omoare!!!”
Calul se ridică, se scutură, face câteva mişcări de dans, o ia la fugă în galop şi sare câteva obstacole. Stapânul, care ţinea mult la calul său, foarte fericit îi spune veterinarului:
Scaun (fără coprol)
“Mulţumesc mult, eşti un medic minunat, ai făcut un miracol! Trebuie neapărat să sărbătorim evenimentul! Haide, iute, să tăiem porcul şi să facem o masă mare!!!”
Morala Zen: Vezi-ţi mereu de treburile tale!!!
Notă: Jur că nici textul şi nici imaginile (realizate de subsemnatul, astăzi! nicidecum ciordite de la maistru! pentru că eu nu fac jurnalism din birou, ci, bloguiesc de pe teren!), nu sunt aluzie la marele maistru din mass-media turdeană, singurul jurnalist profesionalist, deontolog, informat, corect, … din zonă!
Ariciul este un fel de ghem cu spini. Adică, are un fel de piele de urzică. De fapt, este un animal. Adică, un fel de dihanie.
Ariciul european (Erinaceus Europaeus) îl găsiţi pe net.
Ariciul de Copăceni este elev la şcoala unde au năvălit danezii şi l-au stresat!
Dacă nu aţi înţeles, Bunicuţa cu Suflet cât Casa, vă explică, pe înţelesul tuturor copiilor cu vârsta între 2 şi 102 anişori:
Mare veselie, mare
Merg copii la plimbare
Alergând, ba-n sus, ba-n jos,
Si jucându-se frumos.
Deodată din tufiş
Se aude fiş-fiş-fiş…
Se apropie cu teamă
Gata ca sa dea alarmă.
Dar, când colo, ce să vezi?
Dintre ierburile verzi
S-a ivit un ghem de ace
Dornic şi el să se joace.
Un arici! strigă copiii !
Are ţepi ca trandafirii,
Dar e mic şi e vioi
Şi-l luăm acum cu noi!
Nota 10: Colega bloggeriţă Bunicuţa a creat poezia asta special pentru mine (în numai vreo douăzeci de minute, ca şi cum i-aş fi drag!), ştiind că sunt un câine-blogger cu pretenţii. De curând, Bunicuţa a mai scos o carte cu poezii pentru cei de vârsta mea, adică, sub zece ani! Am obţinut de la Colegul blogger Zamfir promisiunea că, atunci când va primi cartea, îi va trânti o recenzie … lătrătoare!
De întâi aprilie, mi-am oferit o hălăduială pe coclauri, însoţit de Ulise. O voiam cu vreme frumoasă, cu peisaje minunate, cu bucurii, …
Primul moment de plăcere a fost scâncetul de bucurie cu care m-a întâmpinat Kanu, un husky siberian, fericit că-şi revede prietenii.
Scâncet ori lătrat zgomotos şi ţopăit de bucurie. Aşa eram întâmpinaţi întotdeauna, de vreo zece ani, de când Ulise mă însoţeşte pe drumurile spre Durgău. Împărţeam cu el biscuiţii pentru Ulise. Se bucura ca un copil. Nu-mi era frică să bag degetele prin plasa de sârmă ca să-i ofer delicatesa.
Nu puteam trece pâş-pâş, neobservaţi, pentru că amicul Kanu se bucura prea tare, în aşa fel încât, de multe ori, oamenii ieşeau din casă ca să vadă ce a păţit Kanu, de ce este aşa de agitat?!
Îmi era greu să nu mă opresc – chiar şi când nu aveam biscuiţi la mine! -, îmi era greu să plec mai departe. Mă ucidea cu ochii lui de peruzea, cu privirea mustind de inteligenţă, …
Dar … ieri nu am auzit nimic, nici chiar când ne-am apropiat. Am găsit ţarcul gol şi Kanu … nicăieri. Am crezut că l-au mutat în spatele casei, că l-au dat cuiva, …
Din păcate, KANU NU MAI ESTE! Ne-a părăsit cu o săptămână în urmă
A rămas doar în memoria noastră!
Orice om se laudă cu neamurile sale. Ce grozavi sunt şi Mişu de la Poliţie, şi Rodica de la Finanţe, …
Îmi povestea Zamfir că,
trecând pe lângă o stână,
un dulău
era hotărât să-l sfâşie.
I-a spus că e prieten cu mine şi …
… a scăpat nevătămat! Continuă lectura
Pe Zamfir l-a adus barza. Pe mine, nu ştiu cine. Dacă eram în Franţa, era altceva. Pe-acolo, fetiţele sunt găsite pe o floare de trandafir şi băieţii pe … o varză. Dar, să revenim la nos moutons, adică, la tema postării: berzele!
Crăeşti şi Ciurila Continuă lectura
Ca să nu mă acuzaţi de discriminare, chiar dacă îmi plac mâţele cam cât îmi plac ciorile!, postez un portret de mâţă. Blândă, pare, pentru că parşivele astea îşi ascund ghearele cu … profesionalism!
De câte ori mergem spre Durgău,
ne oprim să împărţim un biscuit cu Kanu, un biet husky siberian, care suferă din lipsă de spaţiu şi de zăpadă.
M-au fascinat, întotdeauna, ochii lui albaştri, inteligenţi.
Ulise al II-lea cel Ocoş 