Lătrături ocoşe (011012)

 

Nu-mi pune apă
– când udă grădina, ca să nu … ruginesc! –
*

Vă sugerez să citiţi: Mirela, Tury, Gandulmeu, ifim, vienela, anastasia, Denis, Minnie, Axlandra, Spanac, Diana, NG, Milla, pandhoraa, abbilbal, Ana, geanina, Sivinden, New Zealand, IstanbulParadisul, Melly, ZOL, Turdeanu’, Ulise, Filumenie, Zamphotograph, Turda, Magina, Florina, AEFC, Colectionara, moisecodrea, tu1074, g1b2i3, lunapatrata, samsara, vasiledumitru, viisoara, coltulcumuzica, Agatha, Anca, Radu, Sararoxtao, profunzimi, aliosa, daurel, mateescu, negura, Mihai, cristiandimadanap, alexandrone, lucian, mirceavladut, ratzone, şi festivalurile de imagini Carmen, dragosteoarbă, costincomba, …

10 gânduri despre „Lătrături ocoşe (011012)

    • # Calin: Nu este vorba de „stăpân”, ci, de fosta lui concubină. La despărţire, parfumată, plângea, cerând: „Să nu-mi iei dragostea lui Ulise!”. Acum, îşi poate uda grădiniţa, trecând pe lângă lăboşelul uscat al câinelui! Dar, Ulise … tot o iubeşte!

  1. Pingback: Vechi scăpărări (031012) | Amintiri din filumenie

  2. Cainii sufera destul de mult cand nu au apa. Daca mai neglijam, luati cu treaba prin curte, al nostru catelus vine dupa noi sa ne anunte ca nu are apa… 😦

    • # ellywiess: Ştiu: de-aceea, trec mereu – când vin acasă – ca să verific starea lăboşelului cu apă şi îi pun. Haios este numai comportamentul persoanei care „îl iubeşte” pe Ulise, îi pune, uneori de mâncare, dar, … „nu vede” că are nevoie ŞI de apă.

  3. Pingback: Toamna-i aici şi-s multe

  4. Pingback: Marcel Dyf (7 octombrie 1899 – 16 septembrie 1985), pictor impresionist francez « my heart to your heart

  5. Pingback: Drum spre devenire… (30) « Cristian Dima

Lasă un comentariu