Nu-mi pune apă
– când udă grădina, ca să nu … ruginesc! –
*
Vă sugerez să citiţi: Mirela, Tury, Gandulmeu, ifim, vienela, anastasia, Denis, Minnie, Axlandra, Spanac, Diana, NG, Milla, pandhoraa, abbilbal, Ana, geanina, Sivinden, New Zealand, Istanbul, Paradisul, Melly, ZOL, Turdeanu’, Ulise, Filumenie, Zamphotograph, Turda, Magina, Florina, AEFC, Colectionara, moisecodrea, tu1074, g1b2i3, lunapatrata, samsara, vasiledumitru, viisoara, coltulcumuzica, Agatha, Anca, Radu, Sara, roxtao, profunzimi, aliosa, daurel, mateescu, negura, Mihai, cristiandima, danap, alexandrone, lucian, mirceavladut, ratzone, … şi festivalurile de imagini Carmen, dragosteoarbă, costincomba, …
şi stăpânul ăsta…neglijent (sau uituc) mai poate fi 🙂
# Calin: Nu este vorba de „stăpân”, ci, de fosta lui concubină. La despărţire, parfumată, plângea, cerând: „Să nu-mi iei dragostea lui Ulise!”. Acum, îşi poate uda grădiniţa, trecând pe lângă lăboşelul uscat al câinelui! Dar, Ulise … tot o iubeşte!
E o intreaga romanţa !
# daurel: Din păcate, nu una frumoasă.
Pingback: Vechi scăpărări (031012) | Amintiri din filumenie
Cainii sufera destul de mult cand nu au apa. Daca mai neglijam, luati cu treaba prin curte, al nostru catelus vine dupa noi sa ne anunte ca nu are apa… 😦
# ellywiess: Ştiu: de-aceea, trec mereu – când vin acasă – ca să verific starea lăboşelului cu apă şi îi pun. Haios este numai comportamentul persoanei care „îl iubeşte” pe Ulise, îi pune, uneori de mâncare, dar, … „nu vede” că are nevoie ŞI de apă.
Pingback: Toamna-i aici şi-s multe
Pingback: Marcel Dyf (7 octombrie 1899 – 16 septembrie 1985), pictor impresionist francez « my heart to your heart
Pingback: Drum spre devenire… (30) « Cristian Dima