Zolty e dăştept!

Zolty scria, de curând, că

Mîna întinsă care nu spune o poveste,

nu primeşte pomană

Eu v-am adus confirmarea!

Invăţăturile lui Zoltybogata catre Unchiu-so Boc din Răchiţele

Ca să vă dovedesc că şi eu pot să fiu jurnalist profesionist, apăs tasta Ctrl şi C, apoi, tasta Ctrl şi V şi … uite ce mi-a ieşit:

Salut, de câteva zile am o mare bucurie în mine, nici nu găsesc cuvintele de exprimare, poate vă întrebaţi despre ce e vorba? Ei, bine, aşa peste noapte eu m-am vindecat şi sunt sănătos tun, pot face multe lucruri la care în urmă cu câteva zile doar visam. Vă dau câteva exemple, acum pot umbla singur şi nu mai am nevoie de cărucior, apropo, vreau să donez căruciorul meu electric lui Boc, datorită lui m-am vindecat din data de 01.03.2011 şi vreau să-i mulţumesc într-un fel, poate îi prinde bine la bătrâneţe. Eu acum mă descurc singur, pot face de toate singur, mă ridic singur din pat, mă îmbrac singur, îmi iau singur mâncarea din frigider, îmi pun singur apă în pahar şi mi-l iau tot singur de pe masă că acum am putere, până acum câteva zile puteam să mor de sete cu apa lângă mine dacă nu era pe marginea mese-i, merg singur la baie nu mai trebuie să mă ducă Andrei în braţe, pot face totul singur şi nu mai am nevoie de ajutorul lui Andrei. Acum îmi vine în minte un banc care se potriveşte cu aceste rânduri:

La izvorul tămăduirii. Orbul se spală pe ochi şi strigă:
– Văd ! Văăd ! Văăăăd !!!
Surdul se spală pe urechi, cade în genunchi extaziat:
– Vai, divine sunt glasurile păsărelelor ! Aud, Doamne, aud !!!
Când îngerul tulbură iar apa, un olog intru cu căruţ cu tot în izvor. După un timp iese afară. Căruţul începe să strige bucuros:
– Am cauciucuri noi ! Am cauciucuri noi ! Am cauciucuri noi! …

Acesta este un vis frumos din care nu aş vrea să mă trezesc, aş vrea să ţină la nesfârşit, dar nu am de ales şi trebuie să mă trezesc la realitate şi la viaţa grea care mă aşteaptă şi zilele mele tot mai grele din cauza boli care se numeşte DISTROFIE MUSCULARĂ PROGRESIVĂ CONGENITALĂ, care este tot mai rău pe zi ce trece şi mai ales şi din cauza Guvernului care ne face zilele tot mai grele şi pline de suferinţă, în ritmul ăsta speră să scape de cât mai mulţi dintre noi şi vor reuşi în ritmul ăsta dacă continuă tot aşa.

În Biblie scrie să nu-i doreşti răul aproapelui tău, eu sincer îi doresc lui Boc “binele” meu: să fie cel puţin 24 de ore în pielea mea şi fără să-l ajute nimeni! După numai 24 de ore, sunt sigur că va găsi alte soluţii de scos ţara din criză.

Boc are impresia că noi suntem mulţumiţi de cum îşi bate joc de noi, noi nu putem să ieşim în stradă, să facem grevă cum fac alţi, unii dintre noi nu ies afară cu ani din case, din apartamente că nu are cine să-i coboare 3 – 4 etaje, nici vorbă de grevă.

Vă rog pe voi, cei ce citiţi aceste rânduri şi dacă vă pasă de noi persoanele cu handicap, să ne ajutaţi să ajungă aceste rânduri la Boc şi guvernul lui, poate reuşim ceva schimbări în bine şi pentru noi. Multă sănătate!

Dar, pentru că nu-s jurnalist profesionist, deontologia mea de adevărat câine de pază al democraţiei adevărate, mă obligă să adaug şi precizarea: am copiat articolul de pe blogul Colegului Zolty!