Să reflectăm: Leul … românesc

Leul …

– românesc –

*

Postare sugerată de Reflexii în Oglinda

Vă sugerez să vizitaţi: Turdeanu’, Ulise, ZOL, Turda, filumenie, zamphotograph, Magina, AEFC, colectionara, Florina, …

Urare de … Crăciun

Am să fac o dezvăluire, spre disperarea super-dăştepţilor care mişună pe la pop-oneţul meu: nu m-am tâmpit când vorbesc despre o urare de Crăciun după ce am intrat în Postul Paştilor!

Am descoperit o urare de Crăciun, care mi-a fost adresată cu prietenie, dar … de care am aflat abia acum. „Din greşeală în greşeală spre victoria finală” – ne era deviza cu mai bine de două decenii în urmă (să fim serioşi: este mai actuală decât … Caragiale!).

O cititoare a blogurilor mele, bloggeriţă şi ea (Oare, de ce la feminizarea termenilor ce definesc profesii se utilizează forme diminutivale?! Este doctor şi doctoriţă, actor şi actriţă, … Dar este profesor şi profesoară!), a înţeles, din sintagma „blogul lui Ulise al II-lea”, că ar fi un al doilea blog al lui Ulise. Mare … oroare, Colega! Ulise este al doilea din dinastia câinilor care îmi sunt Prieteni!

Cercetând blogurile „împricinatei”, am dat peste o altă oroare. De-a mea de astă dată. Dar, am beneficiul neştiinţei! Am primit o urare de Crăciun, prezentată sub forma unui onorant omagiu adus trudei mele blogoristice: O lume de păreri.

Luana este un nume care-mi aminteşte de un film pe care l-am văzut în adolescenţă. În prima, pentru că acum o trăiesc pe a treia! Era un film că o războinică într-o eră primitivă. Evident, o splendidă trupeşă tipă, dezbrăcată la maxim, pentru că şi pe-atunci era criză de îmbrăcăminte.

Dar, să revenim la oile noastre. Pardon: la Luana bloggeriţa. Pentru că m-a făcut de râs, împiedicându-mă să-i mulţumesc imediat pentru postarea despre Aprilieana mea persoană (nu pot spune „Augusta” pentru că-s născut în aprilie!), o pârăsc aici şi acum: are o puzderie de bloguri (deci, altă supărare pentru mine: nici la numărul de bloguri nu sunt unicat!).

http://tagore6699.wordpress.com

http://sites.google.com/site/luanaaldor

http://meditatiiromanafranceza.blogspot.com

http://desene-dibujos-dessins.blogspot.com

http://talking-english.blogspot.com

http://in-dulcele-stil-clasic.blogspot.com

http://exercicesfrancais.blogspot.com

Am dat o raită pe la toate blogurile ei şi vă spun, cu sincer regret: nu am timp acum să le citesc pe-ndelete (atenţie: „pe-ndelete” nu înseamnă, în acest caz, „pe în … delete„!), dar … sunt un tânăr care promite! Promit să le citesc în călătoriile mele mai lungi cu autobuzele. Trebuie doar să nu-mi uit leptopiseţul acasă!

Sărut mâinile, Luana! Din partea lui Ulise: Ham! Ham! Ham! (în traducere: mulţumesc că te interesezi de blogurile noastre!).

Moment istoric omis

Omenirea a trecut astăzi, la ora 8, 49 printr-un moment epocal. Din cauza porcilor cu gripa lor, momentul a trecut neobservat.

Fac oficiul de cronicar şi vă prezint două imagini din care veţi înţelege despre ce este vorba în propoziţia din frază:

Dacă socotim că:

una la lăbuţă:  am cinci mii de vizite în cele vreo 130 de zile din 1 octombrie (mă bucur că cel cu nr. 5.000 a fost un turdean de-al meu!)

doi la lăbuţă: am deja 507 comentarii (comentariul cu nr. 500 l-a postat o ială simpatică!)

trei la lăbuţă: sunt pe poziţia 2.823 printre 44.111 de bloguri româneşti ( chiar dacă nici măcar nu port … cămaşă!)

… pot să mă laud că sunt un blogger de cinste

Zamfire, eşti dator să faci cinste cu un ciolan mare!!!

În plină gripă porcină

Logică neacceptată

În cadrul unui proiect de sprijinire a ruralului, o drăgălaşă foarte jună reporteriţă de la o tembeliziune capitalistă (n.b.: cu sediul în Capitală!), discută cu un fermier despre cauza principală a bolii vacii nebune.

S-au înţeles să facă un interviu, în care, fermierul să explice cum crede el că se declanşează boala nebuniei la vaci.

Iată interviul realizat:

Reporteriţa: Vreau să aflu părerea dvs. despre modul în care se declanşează „boala vacii nebune”. Bănuiţi, cumva, care este momentul iniţiator al acestei boli?

Fermierul (privind cu jind la tânăra din faţa lui): Ştiţi că vaca este dusă la taur numai o dată pe an?

Reporteriţa (jenată): Iată o informaţie interesantă. Dar, care este legătura cu declanşarea „bolii vacii nebune”?

Fermierul: Domnişoară, ştiţi că mulgem vacile de două ori pe zi?

Reporteriţa: Iată, încă o informaţie interesantă, dar, să revenim la tema interviului.

Fermierul: Păi, tocmai, despre asta vă vorbesc: imaginaţi-vă că m-aş juca de două ori pe zi cu ţâţele dvs. şi v-aş monta, cum îi ziceţi la regulat, numai o dată pe an … N-aţi înnebuni şi dvs.?

Nu ştiu de ce nu am văzut niciodată pe post acest reportaj. Poate, şi-a pierdut reporteriţa laptop-ul pe care îl consemnase?!

O scrisorică pierdută

Întâi, am crezut că e un os. Apoi, am observat că este hârtie mototolită. Pentru că nu aveam ochelarii de cal la mine, l-am rugat pe Prietenul meu, Zamfir, să mi-l citească. Apoi, m-am ţinut de burtică. Nu de durere, ci, de râs. Era o filă din agenda lui … Ghiciţi:

Ora 7:00 – Sună ceasul. Cobor pe scăunelul de lângă pat, apoi, de pe scăunel sar jos. Am uitat sa opresc alarma. Mă urc pe scăunel, de pe scăunel in pat, de pe pat pe noptiera si opresc ceasul. Vreau sa sar de pe noptiera, dar când mă uit in jos ameţesc. Cobor exact cum am urcat.

Ora 7:15 – Mă duc la baie. Nu mă bărbieresc nici azi ca nu ajung la oglinda.

Ora 7:30 – Mă urc pe calorifer si mă uit pe geam. Astăzi nu ploua. Mă bucur enorm. Si aşa nu ajungeam sa iau umbrela de pe cuier. Încep sa mă îmbrac. Îmi pun bretele la pantalonii de costum fiindcă iar nu îmi găsesc cureaua de la ceas. Îmi pun papionul. Nu mai port cravata fiindcă ieri era sa cad pentru ca am călcat pe ea.

Ora 7:45 – Suna cineva la uşă . E SPP -istul. Nu i-am văzut faţa pentru ca nu mă pot uita pe vizor. Mă uit pe gaura cheii si îl recunosc după ceas.

Ora 8:00 – Plec de acasă. Ajung din braţele SPP-istului in maşină. Astăzi stau in spate. Ieri am stat in fata si mi-au rămas urme pe obraz de la centura.

SPP-istul conduce. Eu nu conduc pentru ca nu pot sa apăs pe pedale, si sa mă uit peste volan in acelaşi timp.

Ora 8:30 – Ajung in fata guvernului. Sar din maşină si trec strada. Cad intr-o groapa de pe sosea. Îl sun pe Berceanu sa vina sa mă scoată. Daca nu era el, nu era nici groapa asta. Daca mă mai enervează o dată, îl demit. Încă nu am uitat ca la inaugurarea autostrăzii Turda – Gilău, când a vrut sa taie panglica mi-a tăiat moţul.

Ora 8:45 – Intru in sediul guvernului. Astăzi avem petrecerea de sfârşit de an. Cântă Cleopatra Stratan. Vreau sa dansez. Udrea nu mai dansează cu mine fiindcă e supărata ca la bluesuri, când stau aproape de ea, ii pot vedea pe sub fusta. Dansez cu Cleopatra. Apoi, cântă Adrian Minune. Deja mă simt mai bine pentru ca pot privi si eu pe cineva „de sus”.

Ora 13:00 – Mi se face sete. Ma duc la bar, si vreau sa comand. Il sun pe barman pentru ca nu pot sa il vad fiind de cealalta parte a tejghelei. Beau cateva pahare si ma ametesc.

Ora 18:00 – Plec de la petrecere cu Basescu cu loganul. Sunt deja cinci si ma ia in portbagaj.

Ora 19:00 – Ajung in fata blocului. Urc in lift, apas butonul etajului 3. Apoi mai urc pe scari inca trei etaje. Eu stau la 6, dar in lift nu ajung sa apas decat pana la butonul etajului 3. E intuneric pe scara blocului si iar ma lovesc cu capul de clantza. Desi avem lumina cu senzori, nu inteleg de ce la mine nu se aprinde niciodata.

Ora 20:00 – Termin cina si ies putin sa plimb cainele. Am un bishon pe care l-am luat de curand. Ciobanescul l-am vandut dupa ce m-a luat in gura si a incercat sa ma ingroape in gradina blocului.

Ora 21:30 – Ma pregatesc de culcare. Nepotelul se razbuna pentru ca iar i-am purtat pantofii si imi piteste scaunelul de langa pat. Adorm pe covor. Sper să am şi să aveţi şi voi „Noapte buna”!

De-atunci, mă tot frământ: Cine.şi-o fi pierdut fila din agendă?!