Zamfir; Ulise

de

Ulise + Zamfir = 10

Având în vedere că suntem în democraţie (!?), vă las libertatea să credeţi ce vreţi despre formula din titlu.

Dacă vă duce mintea să credeţi că acum zece ani, într-o seară de 1 noiembrie (exact ca astăzi!), ajungeam în mâna lui Zamfir, aţi ghicit.

Eram un mic schelet împachetat în piele. Când mi-a dat o bucăţică de cozonac, am înghiţit-o repede şi s-a lovit, pe dinăuntru, de coadă. A propos: codiţa îmi era ca un ciot de sfoară de cânepă, roasă de molii. Eram pe nicăieri, ce mai?!

A început să mă îndoape cu lapte – aşa am ajuns un papă-lapte înrăit!, mi-a adus un veterinar care m-a chinuit cu vaccinuri şi cu medicamente amare – aşa am ajuns un câine voinic!, m-a învăţat nişte reguli de convieţuire – aşa am ajuns un câine cuminte, admirat pe oriunde mergem!, apoi, m-a scos în lume.

Au trecut zece ani?! Îmbătrânim, amândoi.

Totuşi, astăzi am fost împreună, vis a vis de Colţii Trascăului, pe culmea Ardeşcheia (1.249 m). Intenţia era: Izvorul Remetea – Ardascheia – saua dintre Ardascheia si Varful Ugerului şi aşa mai departe. Din păcate, nu am putut trece şi pe Vârful Ugerului din apropiere. Dar, a fost minunat!

Mulţumesc, Prietene Zamfir, pentru aceşti zece ani minunaţi! Mai vreau!

P.S.: iată-i pe cei doi Prieteni care m-au dus în acele locuri minunate: