Pozne 100% canine

Încep o serie de postări special create pentru şi despre conspecienii mei. Cum, nu există cuvântul? Zamfire, iar mă bagi în bucluc? Ce înseamnă? Aaaaaaaaa, „colegi de specie”!? Vedeţi ce simplu e. Ştiam eu!

Din păcate, primele trei imagini sunt cu un erou care nu mai există. Vacon tinua!

Şi io-s blogar!

Odată cu toamna a sosit şi o veste despre o poveste cu un concurs.

Cică se caută blogarul anului. Cel mai talentat. Care are superblogul cel mai sssssuper dintre toate.

Nu aspir la aceste titluri. Dar … pentru că din orice competiţie, sgur, ieşi un pic mai tare, un pic mai bogat, un pic mai … dăştept, încerc şi eu concursul cu degetul.

Primul pas este că vă anunţ că fac primul pas!

Voi, ce mai staţi? Citiţi aici.



Ce mai face Poliţia comunitară la 3 septembrie?

Raportul săptămânal:

27.08 – 02.09

Bonusul săptămânal (pentru că Poliţia comunitară este o forţă sau … ar trebui să fie!):

Forţele naturii

Pozne aiurea

Pentru că nu găsesc unde (pe care dintre computere, în care folder, …) am pus poznele, vă pun ceva pozna aiurea, ce-am găsit la îndemână:

1. Domnul cu coasa! Din fericire nu am întâlnit-o pe „doamna cu coasa”!

2. Poarta primei Gospodării Agricole Colective. Un fel de colhoz românesc!

3. Izvorul lui Ducipal. De unde a băut apă Alexandru Macedon şi calul său – cel puţin aşa susţine Sir Folk Lor!

4. Cum te cheamă, pui de dac? Habar n-am, c-am uitat să-l întreb!

5. Tehnică de îngheţată mâncată de o fată … dezgheţată! Pentru orice activitate umană este nevoie şi de un dram de talent.

6. Autopsie înainte de a intra în flăcările … cuptorului.

Prietenului care m-a beştelit pentru poznele aiurea: Uite că am reuşit ceva! Mai mult decât nimic!

După douăzeci de … luni

Unu’, ceva mai celebru decât noi, dar … mort!, a (de)scris cum e ceva după douăzeci de ani. Noi, mai puţin celebri, dar, foarte în viaţă!, descriem cum stă treaba după douăzeci de … luni.

Pentru cei care nu au înţeles mai nimic din bălmăjeala anterioară, uite, despre ce este vorba:

Un turdean de departe a publicat două imagini surprinse de el la trecerea sa prin Turda, din 2008.

Încercând să-i fac o bucurie, am fugit în cele două locaţii şi am apăsat şi eu pe declanşator. Care este diferenţa? Uite-o:

Turda la 2008

Turda la 2010

Liber la comentarii!

Groapa, da! Gardu’, nu!

Hălăduind pe coclauri stradale, am constatat diferenţa de rezistenţă a diferitor obiecte din patrimoniul i-mobil al municipiului european Turda.

De exemplu: groapa de pe Basarabiei!

Rezistă, nu se-atinge nimeni de ea. Şoferii o ocolesc cu respect.

Doar pietrele aruncate în ea … se scufundă, încet şi inexorabil (habar n-am ce înseamnă acest cuvânt, dar, ce frumos sună! ca o promisiune de politician!).

Nu acelaşi lucru putem spune despre gardul părculeţului de la biserica veche din Turda Nouă. Poate că şi gardul e vechi. Chiar mai vechi decât BMW-ul care s-a uţupit pe bordură cu cei vreo sută de cai putere şi cu cei vreo sută de km/oră şi a făcut un salt prin gard, fără să atingă coşul şi fără să-şi frece burta de asfalt. Deh, măiestria şoferului/pilotului. Din păcate, poliţiştii sosiţi la faţa locului nu erau prea admirativi şi i-au dus pe viteji la un mic examen (ca să înveţe şi ei cascadorii de la jmekerii care au confundat Turda cu Monte Carlo?!).

La alegere, Consilieri!

Nu provoc alegeri anticipate, ci, VĂ PROVOC la o clipă de seriozitate!

Chiar aşa: Domnilor Consilieri locali, aleşi de turdeni ca să hotărască pentru mersul mai bine al activităţii în oraş,

vă rog să comentaţi referitor la modul de aplicare în teren a prevederilor din HCL nr. 131 din 09.08.2010, aprobată printr-o şedinţă extraordinară!, pe care v-o reamintesc din faxul primit chiar acum:


Vă rog să ţineţi cont că nu toate firmele din centru sunt ale viceprimarului, deci, riscă să nu se  mai poată aproviziona.

Cine face aprovizionarea noaptea? Nici Roland srl. Dar, dacă la măcelărie se termină carnea, vor aduce alta doar la noapte?

Vă ameninţ că, dacă alegeţi să nu comentaţi, Domniile voastre, cei care aţi putut semna o astfel de hotărâre, vă voi demonstra, eu şi comercianţii din zonă, că nu aţi fost pe tărâmul basmelor şi unde v-au stat picioarele, acolo v-au stat şi … capurile! De-aici aţi scos astfel de succesuri!

Notă: somaţia prezentă este valabilă numai către cei 14 mohicani prezenţi la şedinţa extraordinară. Cei care au absentat sau au chiulit, sunt absolviţi, iertaţi, graţiaţi şi amnistiaţi!

Pentru cei mai puţin informaţi, acest text este un pamflet, scris conform principiului de stâng roman: Râzând, cine mă împiedică să spun adevărul? Vă provoc la râs şi aştept să spuneţi adevărul!

Poz(n)e de duminică

Fiind duminică, zi mai aparte în lista zilelor săptămânii, şi poznele aferente sunt … mai aparte.

Un baron englez, de fapt, e baron doar după numele de familie!, mi-a trimis poze făcute de el la sărbătoarea Pamelei Raţiu, poze în care subiectul principal este chiar … subsemnatul!

Eu i-am spus că nu poate scoate poze grozave cu o mutră aiurea, ca a mea, dar, englezul era turc şi nu a vrut să înţeleagă. Judecaţi şi voi ce a făcut:

Continuă lectura

Urda-n Turda

Nu te grăbi cu urda-n Turda, că, alţii nici caşul nu l-au strâns încă! – este un îndemn la chibzuială, la facerea lucrurilor în ordinea lor firească, fără grabă, fără a arde etapele.

Astăzi am constatat că PRIMARI MUNICIPIULUI URDA îşi deschide ambasadă la Turda. Chiar în centrul nou inaugurat. Şi terminat … la anu’ şi la mulţi ani!?

Curiozitatea m-a împins înspre uşa deschisă:

şi am înţeles: la URDA, ca şi la Turda, este la conducere PP-ul (Partidul Panglicarilor – cei care, mai întâi taie panglica de inaugurare şi abia mai apoi construiesc!).

Jur, cu lăbuţa dreaptă pe inima din stânga:

nu am trucat nici una dintre poze!

Din păcate, astăzi centrul a fost inaugurat şi cu o altă panglică: cea de măsurare a criminalistului. Seara, una dintre reprezentantele etniei discriminate, dovedind că, la vârsta de vreo şapte ani, nu a aflat că centrul nu mai este doar maidanul lor de joacă, a ţâşnit printre maşinile parcate, drept pe capota uneia în mişcare. Din fericire, nu era o maşină de-a jmekerilor care circulă cu o sută la oră.

La ora la care am făcut fotografia, centrul era populat … ca în celebrul film al lui Hitchcock. Care ţopăiau prin fântântă, care tăifăsuiau pe treptele lui Iancu, … însoţiţi de obişnuiţii comunitari cu duiumu’. Câini!

Palatul regal şi cel neregal al lui Ulise

Vulpea este cunoscută ca având vizuină cu două intrări. Una pentru ieşire curente şi una pentru momentele când la uşa principală stau gardienii … fiscali (perceptorii), probabil.

Ulise are o casă modestă. Dar, pentru el este un palat. La plecare, atârnă, pe uşa … lipsă (ca la o garsonieră de  confort IV din iepoca de aur!),  o etichetă de informare asupra lipsei temporare de la domiciliul stabil (amărâtul, nici buletin nu are, deci, riscă, oricând, încătuşarea!).

Acesta este Palatul neregal al lui Ulise! Al lui Ulise al II-lea de-acum. Moştenire de la Ulise Întâiul. Continuă lectura

Poz(n)e centrale (doi)

Se apropie vertiginos Marea Sărbătoare Capitalistă din August – Zilele Muni-piciului Turda. Lupta pentru finalizarea, măcar de formă, a lucrărilor de modernizare a centrului oraşului se dă pe frontul de la poalele Crăişorului. Cum? Ca-n imaginile de mai jos:

Continuă lectura