Cum îţi aşterni

Să-mi fie somnul lin / Şi codrul aproape, … îşi dorea Mihai Eminescu.

Astăzi, mai pragmatici, se ştie, foarte bine: cum îţi aşterni, aşa dormi! Mai ales, iarna.

Dormitorul este încăperea cu cel mai mare capital de relaxare, din casă. Ambianţa, calitatea patului, dar, şi aşternuturile concură la obţinerea somnului lin … şi a Ingerilor pe-aproape. Bumbacul simplu ori satinat, în croieli diferite, în seturi, pentru toate gustrile şi preferinţele,  găseşti pe … facebook! Adică, pe pagina firmei homeX, care oferă peste trei sute de modele, cu preţuri începând de la vreo cincizeci de lei. Pe pagina web şi pe cea de pe facebook, curg ofertele. Diverse materiale, felurite culori, dimensiuni diferite, seturi mai bogate ori mai blânde în preţ, toate îşi aşteaptă clienţii.

Desigur, dacă vrei să te crezi, în somn, vreun Împărat al naturii, îţi alegi, în toiul verii, o tufă de păducel, cu frunzişul bogat, îţi pui braţul drept sub cap – tot la îndemnul poetului – şi asculţi ciripitul păsărelelor. Nu mai bagi în seamă, nici vânticelul ce se zbenguie printre crengi, nici furnicile care-şi croiesc autostrada, tocmai, peste nasul tău, … şi dai drumul filmului viselor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar, dacă vrei să te crezi, în somn, un Neptun albăstrui, săltând, peste valuri, printre delfini, vei alege lenjeria de pat 3D Aniko. Recunosc că imaginile selectate mă îndeamnă la somn …

Mai ales că, bumbacul dublu satinat este un material care are in compozitia sa 30% bumbac + 70 % microfibra. Este un material foarte potrivit pentru pat, pentru că este placut la atingere şi rezistent la multe spalari, mai are şi efecte 3D florale, moderne, animate, într-o paleta de culori şi modele prin care aduci natura la tine în dormitor! Cu aceste lenjerii de pat, Moş Ene nu se mai consideră a fi musafir, ci, devine de-al casei. Iar, visul devine serial.

Firma, pe care v-am recomandat-o, are „numai clienţi fericiţi”!

Relaxare

Relaxare

– protejată –

*

Vă sugerez să vizitaţi: Turdeanu’, Ulise, ZOL, Turda, filumenie, zamphotograph, Magina, AEFC, colectionara, Florina,…

Meeting-uri

Hălăduind pe coclauri,

cu Prietenul Zamfir,

ne-am meet-uit

cu fel şi fel

de animale.

De-aş lătra la Lună

… ar suna cam aşa:

Al cui e centrul?

Răspunsul e simplu: al nostru!

Naţia lu’ Adam şi Eva

Mondializarea Raiului
În plin avânt de ştergere a diferenţelor din ţări, popoare şi alte chestii de-astea, învechite, un prestigios institut de cercetare a întreprins o anchetă privitor la apartenenţa primilor oameni, celebrii Adam şi madama lui, Eva, la naţionalităţile de azi. Vă comunicăm rezultatele studiului:

Ne pregătim pentru vremuri căcăcioase!

În Anglia se crede că erau englezi pentru că numai un gentleman va oferi jumătate din mărul său femeii de lângă el.

Francezii susţin că erau de-ai lor pentru că numai o franţuzoaică este atât de generoasă încât să ofere jumătate din mărul său bărbatului ce o însoţeşte.

Din China, vine o altă opinie: Numai fiimd chinezi ar fi fost capabili să populeze o planetă întreagă.

Revelaţia a venit din România:

Adam şi Eva erau, cu certitudine, români pentru că numai românii sunt capabili să trăiască în fundul gol, pe pietre, să aibă doi un singur măr pe care să-l împartă şi să creadă că trăiesc bine, atât de bine încât să se creadă în Rai!

Notă: Textul nu-mi aparţine mie, ci, folclorului internetian. L-am primit, însoţit de o fotografie. Aşa l-am primit, aşa-l public.

Băcălău’ la mişto

Băcălău se numea bacalaureatul în limbajul liceenilor de pe vremea mea, când s-a revenit de la „examenul de maturitate” la tradiţionalul bacalaureat. Era un nume de alint, o prescurtare, pentru că nu-ţi permiteai să faci mişto de ceva serios. Liceul nu era obligatoriu. Nu treceai prin liceu ca gâsca prin apă, fără să te ude un dram de glagoare în plus în tărtăcuţă. Astăzi … e democraţie, ce plm?! şi dulcea limbă română a fost înlocuită cu limba de bovine a facebook-ului ori messenger-ului. Cultura, idem!

Sesiunea din toamna a examenului de Bacalaureat a adus noi recorduri: cei mai multi elevi chiulangii, cei mai multi elevi prinsi copiind, dar si cele mai multe greseli gramaticale, anunta realitatea.net
„Dor nam, ca nu stiu cei aia, dar cand ma doare ceva multi prieteni e prezenti la mine, sa majute cu ce pot fiecare. astia da prieteni fara chestii de dor„.
Un alt liceean a fost vizibil suparat pe Nichita Stanescu. „Nu stiu ce a gandit Nichita Stanescu, in vremea lui de demult, dar azi nimeni n-are chef de dor si de prezenta, omul vrea sa traiasca dupa capul lui, in bine sau in rau„.
La ultimul subiect, nuvela „Moara cu noroc” elevii si-au incercat norocul. „Carciumarul Ghita crestea niste porci si Samadaul inalt, rau si cu ochii verzui, alti porci. Cand s-au intalnit, s-au incaierat porcii si barbatii eroi s-au lovit si el pana au cazut lati langa hanul cu noroc„.
Iar genului epic in viziunea unui elev de a XII-a este cam asa. „Trasaturile genului epic sunt: blonda, 90-60-90, ochi albastri„. Frumos gen epic! Sau „Moara cu noroc incepe intr-o zi cand Mara si-a deschis moara”.

Viitor de aur ţara noastră are! Aurul se referă la cerceii de tinichea din urechi, nas şi … minte!

Mă pun pe muncă

M-am săturat de amatorism. Mă fac şi eu jurnalist profesionist! Mă pun pe muncă! Cu burta pe ea.

Pentru început, încerc metoda cu care Maistru presei turdene, cel citit de jdemii de turdeni, se face celebru – îşi adună cititori şi oprobiul breslei – metoda copy/paste. Adică, transcriu un articol de pe un alt blog:

Noul cod al muncii in Romania

1. Ne nastem obositi, pentru a ne odihni.

2. Munca l-a creat pe om, dar, nici lenea nu l-a omorât.

3. Daca vezi un coleg odihnindu-se, ajuta-l.

4. Daca ti se face chef sa te apuci de munca, stai jos, odihneste-te si o sa-ti treaca

5. Ce poti face azi nu lasa pe maine, ci, pe poimaine sau raspoimaine, ca poate nu mai este nevoie.

6. Un lucru care nu se rezolva de la sine in 30 de zile, nu merita sa te mai ocupi de el.

7. Munca e sanatate curata, deci, sa o lasam pentru cei mai bolnavi ca noi.

8. Munca il innobileaza pe om. Societatea noastra nu mai are nevoie de nobili, caci a trecut vremea lor.

9. Cine se scoala prea de dimineata doarme prea putin, e obosit si casca toata ziua.

10. Cine nu munceste nu greseste, iar, cine nu greseste merita promovat.

Nu va faceti probleme, acest cod nu este obligatoriu, ci, este doar unul care clarifica problema muncii in Romania. După cum a spus şi Ceauşescu: Cine nu mănâncă, nici să nu muncească. Sau … invers?!

Notă: pentru că sunt, încă, un biet blogger amator, recunosc faptul că am copiat de aici şi mulţumesc titularului blogului, dacă nu se supără pe mine. Dacă se supără, îl rog să mă ierte şi îi voi mulţumi şi pentru că m-a iertat. Dacă nu mă iartă …

Io-s ăsta!

Animalice: portret de mâţă

Ca să nu mă acuzaţi de discriminare, chiar dacă îmi plac mâţele cam cât îmi plac ciorile!, postez un portret de mâţă. Blândă, pare, pentru că parşivele astea îşi ascund ghearele cu … profesionalism!

Post honeymoon

Dacă aş fi scris „după luna de miere„, cred că foarte mulţi dintre tineri nu ar fi înţeles.

Ori, eu,

tocmai pentru tineri vreau să postez

un

Fals tratat

de ceartă

matrimonială

sau

Cum poţi iniţia

o ceartă

Kpra coo 3 iezi (iăsplicaţiune)

Ieri v-am spus povestea Kpra coo 3 iezi. O adăpătare pentru (ab)uzul puştilor internauţi. Pentru că aştept să mi se comunice data la care o grupă de la grădiniţă va avea o oră de iniţiere la un Biblionet (vorbesc serios!). Dar, cred că vă sunt dator cu o iăsplicaţiune, ca un pedagog de şcoală nouă.

Povestea de faţă este izvorâtă din realitate, dar nu vizează pe nimeni, personal.
P.S. Fiind vorba de un FW, autorul nu se cunoaşte. Conteaza mesajul transmis.
Lectură plăcută !
Copiilor nostri „internauti”
Dragii mosului, sa va spun o poveste? Pai va spun.
Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de hi5. Asa, ca pentru voi, va spun, urasc hi5-ul. Aproape ca şi pe celelalte chestii penibile „de socializare” (mai corect ar fi „de tembelizare”! ce socializare este să devii „prieten” cu un necunoscut – poate, un borfaş de elită?! – numai ca să ai 4.382 de „prieteni” pe care nu-i cunoşti!?)! Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18  ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta.
Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj’ meu. Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :x:x:x Sau: plshe&hi5 tau ast comm d la u plz.
Priveam tatonarile respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce naibii, ma gandeam.. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu „uof uof atat de nfs sometimes buah?!”
Stiu, sint un batran decrepit ce sta usa in usa cu o prostata defecta, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca trăiţi in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca ţoalele de firma au luat locul cărţilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbăde au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand, veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate. Şi, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i Tarzan.
Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu’ … fara sa vada Bamboo-ul).
Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ce va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti.

NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR.

Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Cei ce-mi citesc blogul intra in aceasta categorie si le multumesc ca sunt aici. Datorita lor ma simt si eu mai tanar.
Un pic.

Notă: Sunt convins că aţi înţeles că povestea adaptată, de ieri, nu este a mea. Face, deja, parte din folclorul internetian. Nici explicaţiile de azi. Le-am găsit-o în mai multe locuri: Capra cu trei iezi – versiunea moderna, CAPRA CU TREI IEZI – varianta contemporană şi tembelă, O poveste… revizitata!, Povesti de hi5-erit… şi la Bubulina! Ş-am încălecat pe-o tastatură şi v-am spus o mare … durere!

Kpra coo 3 iezi (adăpătare)

Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
– Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
„3 yezi bulangii, fug akum la D &G, Si va aduce mama voo okelari cu rama noua Ktarama de metal cat zabala de la cal, Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu „arici” Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu'”
– Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
– Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :x:x:X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Jmekerul, kre era numa figuri prin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
– 3 yezi bulangii, ma imbrak la D &G&. Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea „D&G” la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
– Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.
Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky.
Alamare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
– Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.
Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
– Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
– Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic!
Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera.
Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?
[BFP says: ]
Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:
„Ticalosul si mangositul! Ei las’ ca l-oi invata eu minte. Inca se ranjea la mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii la plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!” Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.
Da, stimabililor. Asa sunau povestileodata ca niciodata. Cam cum e fr gmentul ce l-a ucis pe lup … Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele.
Asta in cazul in care povestile mai au un viitor … (reveniţi mâine pentru a citi şi iăsplicaţiunea!)

Localizare GSM

Din când în când, întotdeauna mă ocup de treburi serioase. Sau, în cazuri excepţionale, foarte serioase! Astăzi am descoperit o chestie fantastică şi îi fac publicitate. GRATUIT! Pentru că şi ei vă oferă un serviciu, senzaţional şi GRATUIT!

Se zice că încurcate sunt căile internetului. Şi mai încurcate sunt căile telefoniei mobile. Dacă le împleteşti, sunt … şi mai încurcate!

De astăzi, mi-am închis mobilele!

De ce? Uite ce am aflat:

Prin reţeaua IPHONE 5 G se realizează
Localizare GSM
Daca intri pe site-ul de mai jos poti vedea in orice moment unde se afla orice persoana (daca are telefonul mobil la ea, bineinteles, si este  deschis):

http://www.trackapartner.com

In primul dreptunghi introduci prefixul (ex. 07** – 4 cifre), in al doilea – numarul (6 cifre) …
Localizarea dureaza cateva  zeci de secunde. Veţi fi uluit de acurateţea localizării. Va apărea harta, apoi, se face zoom ca să …

De cand am vazut ca este posibil asa ceva, mi-am inchis toate mobilele!

Ce-a fost asta?

Zamfir zice că azi am fost într-o hălăduială. MINTE!

Să vă povestesc şi-mi veţi da dreptate:

Mai întâi, cine sunt eroii poveştii mele?

1. Ulise – adică, eu!

2. Zamfir – deşi, nu prea merită să-l consider erou, pentru că, astăzi, m-a cam trişat!

3. Mama Ana

4. Tata Petre.

Acum, povestea:

Cu câteva minute înainte de ora unu, imediat după ce am mâncat de-amiază (mi-am scos un os din pământ, unde-l ascunsesem cândva!), Zamfir m-a legat, ca pe un câine!, şi am plecat de-acasă. Zicea că plecăm într-o hălăduială. Eram, chiar, bucuros, nevoie mare. Ne-am dus pe Cetate, adică, la Castrul roman, unde, am mâncat în … baie. Adică, în fosta baie a castrului.

De-colo, am coborât pe str. Romana, am ajuns pe şoseaua aşa-zis europeană, am trecut podul peste Ariş şi … ufff!, iar am scăpat de lesă, pe digul de protecţie al Sânmihaiului. Andrei, micul nostru prieten, nu era acasă. În cele din urmă, am ajuns acasă la prietenii lui Zamfir.

Aici, m-a ţinut legat, la poartă, aproape două ore!

În fine, a venit şi vremea să plecăm. Am luat-o (că aşa a vrut Zamfir!) spre casă. Ne-am întâlnit cu Andrei (nu i-a făcut nici o poză!) şi ne-am oprit ca să … scriu această postare, pe dig, după ce am mâncat nişte biscuiţi.

Ceva imagini de pe traseu, am găsit pe cardul din aparatului lui foto şi le aveţi în album.

Ziceţi şi voi: asta-i hălăduială? Câţiva kilometri, încolo şi încoace, pe acelaşi drum? Şi, mai spune că suntem prieteni?!

*

P.S.: Asta e tot ce a vrut Ulise să scrie!

Mai departe, am continuat pe dig, am ajuns la strada cu gunoaiele ascunse sub podul Arieşului, apoi, prin centru, acasă.

Nişte imagini v-am pus aici, într-un alt album.

Degeaba e supărat: mâine va avea o surpriză! După masă, vom merge pe malul stâng al Arieşului, pe unde nu am mai fost încă. Ca să-i treacă supărarea!