Prieteni
Mita neelectorala
Mita
– neelectorala –
*
Vă sugerez să accesaţi: zamfirpop.wordpress.com, blogulise.wordpress.com, zamfirpop.com, florinapacuraru.wordpress.com, zamphotograph.blogspot.com, zamfirpop.over-blog.com, filumenie.wordpress.com, colectionaramodoro.wordpress.com, aefcfoto.blogspot.com, manastireadelamagina.wordpress.com, …
Ştirile de mâine
BBC a lansat o “bombă”: datorită condiţiilor meteo favorabile, fermierii elveţieni au reuşit să obţină o recoltă senzaţională de … spaghete. Ştirea a fost însoţită de imagini cu oameni culegând spaghetele din copaci, astfel că, aproape instantaneu, postul de televiziune a fost asaltat cu telefoane. “Cum pot cultiva şi eu spaghete?”, întrebau majoritatea, iar cei de la BBC au răspuns, cu umor şi diplomaţie: “Plantaţi un băţ din cutia de spaghete într-o conservă cu sos de tomate şi … speraţi la tot ce e mai bun”. – în 1957
Directorul tehnic al singurul post de televiziune din Suedia, care emitea alb-negru, în 1962, a apărut pe micul ecran şi le-a spus telespectatorilor că, datorită unei noi tehnologii, oricine va putea vedea programele în culori, cu condiţia să acopere ecranul cu o folie transparentă din plastic. Mii de telespectatori i-au urmat sfatul, fără nici un rezultat însă, deoarece televiziunea color a început să fie folosită la scară mare abia în 1970. – în ’62.
Cotidianul danez “Politiken” titra pe un ton cât se poate de serios: “Parlamentul a votat ca toţi câinii să fie vopsiţi obligatoriu în alb”. Mulţi cititorii nu au intuit farsa nici după ce au citit raţiunea acestei măsuri, scrisă în aceeasi ştire: “Scopul este creşterea securităţii pe şosele, în condiţiile în care câinii albi sunt mult mai vizibili decât ceilalţi”. – la 1 aprilie 1965
Cotidianul “The Daily Mail” semnala bruiaje la sistemele de alarmă, la televiziune şi radio din cauza sutienelor ale căror balene erau fabricate din cupru, metal conductor. Potrivit articolului, nailonul din care sunt fabricate sutienele intră în contact cu corpul, iar balenele produc electricitate statică ce bruiază comunicaţiile. Nimic grav până aici, dar pe 1 aprilie 1982, când a fost publicată ştirea, toate angajatele laboratoarelor din telecom-ul britanic au fost obligate să dovedească ce sutien poartă la serviciu! – în 1982,
În seria de emisiuni “Miracolele evoluţiei”, postul britanic a prezentat imagini cu pinguini zburători care, sătui chipurile de gerul din Antarctica, au plecat să petreacă iarna la cald, în America de Sud. Imediat, însă, BBC a difuzat un material în care explica faptul că totul a fost o păcăleala de 1 aprilie, în care pinguinii zburători au fost realizati cu ajutorul computerului.
BBC a transmis o ştire conform căreia Big Ben-ul urma să fie făcut digital. Umorul britanic e negru până la capăt şi milioane de britanici s-au scandalizat. – în 1980
Publicaţia “Le Parisien” a şocat şi enervat în 1986 întregul popor francez după ce a anunţat că Turnul Eiffel va fi mutat la Disney Land, iar în locul lui va fi ridicat un stadion de 35.000 de locuri pentru jocurile olimpice din 1992.
Postul german de radio Rundfunk din Koln a dat o ştire care a nemulţumit foarte multe persoane. Conform unei noi legislaţii oamenii nu mai aveau voie să alerge în parcuri mai repede de 9 kilometri pe oră. Motivul: orice viteză care o depăşea pe cea “legală” ar fi stresat veveriţele care erau în perioada de împerechere. Imediat au şi apărut susţinători ai acestei cauze, iar unii au militat pentru ea chiar şi după ce au aflat că legea fusese o farsă. – în 1993,
Revista “New Mexicans for Science and Reason” a publicat un articol în care a anunţat că autorităţile statului american Alabama intenţionează să schimbe valoarea numărului Pi din 3,14159…, pe care o consideră “necreştină”, în 3,0, care este “conformă cu Biblia”. – în 1998
Culegere de ştiri – farse de 1 Aprilie din presa vremii
De la Iarnă, trecem la ora de vară
Cum putem scăpa de frig şi zăpadă?
Guvernul a hotărât:
În noaptea de sâmbătă spre duminică, 31 martie 2013, România trece la ora oficială de vară. În acea noapte, ora 3 va deveni ora 4.
După ce ceasurile vor fi date înainte cu o oră, diferenţa dintre ora oficială a României şi Timpul Universal (numit impropriu şi GMT) va fi de trei ore. Duminică va fi cea mai scurtă zi din an, având numai 23 de ore.
Ora oficială de vară este valabilă până în data de 27 octombrie 2013, ora 4, când aceasta va deveni … ora3, iar, ziua respectivă având, în compensaţie, 25 de ore!
Deci, deşi e cam Iarnă, trecem la ora de vară. Poate, aşa, ne va fi mai cald!
Avantajul/dezavantasjul este la Zamfir: se va odihni mai puţin în pre-ziua lui.
Să mai spuneţi că nu mă ocup şi de treburi serioase!
Să vă fie ruşine!
Chiar aşa: sunt foarte revoltat! Să vă fie ruşine! Uite, ce blasfemie au fost în stare să publice:
Un câine dus, în lesă, de… o pisică!? Păi, nu prind, io, pe unul de la Click?!
Au pus şi un film cu un biet câine, pe care l-au declarat „derbedeu”! Vai de pantalonii lui!
Vă reclam, nenorociţilor, la CND, ăia care s-au ocupat de „păsărica împuţită” a lu’ Băse! Să văd: vă scoate şi pe voi … basma imaculată?!
M-a supărat
M-a supărat rău, Răul!
Cum „cine e Răul”?
Zice că
mi-e Prieten,
ieşim în natură,
după ce că,
nu mergem la Durgău,
şi …
nu mă lasă
să zburd!
Să vă povestesc:
am salutat mesteacănu’
şi am ajuns
la tăpşanu’ nostru,
m-a dezlegat,
am făcut
o mică inspecţie,
Zamfir
s-a uitat spre LMV
şi …,
după nici o juma de oră,
M-a ţinut, aşa,
vreun sfert de oră,
apoi,
am plecat acasă!
Şi în sus,
şi în jos,
m-a obligat
să merg încet,
încet de tot,
legat!
– drăgălaşă, e drept! –
cam cum eram eu
cu doişpe ani în urmă …
M-a supărat foarte tare:
peste o săptămână
va fi ziua lui
şi
…
nimic nu-i cumpăr!
Ştiri in Absurdistan
Un marele filozof a avut odată o discuţie cu un căruţaş, nu prea luminat la minte.
– N-aş vrea să-l mânii pe Dumnezeu, i-a spus căruţaşul, dar, cred că a făcut o mare greşeală.
– Ce fel de greşeală? a întrebat filozoful.
– Cred că ar fi fost mai bine dacă femeile ar fi născut la fel ca găinile.
– Ce?! Să clocească ouă?
– Da. Oricum ar fi fost mai bine pentru bărbaţi. Să zicem că un bărbat ar fi vrut să mai aibă un copil. I-ar fi spus nevestei sale: „Iubito, mai cloceşte un ou!”. Iar dacă nu şi-ar fi dori încă un copil, n-ar fi trebuit să spună decât: „Iubito, fă-mi o omletă!”.
*
Declaraţie
Dragostea mea, vreau să ştii că te iubesc mai mult decât sunt în stare să-ţi spun în cuvinte.
Decât să ţi se întâmple ţie ceva, aş prefera să mi se întâmple mie.
Decât tu să rămâi într-o bună zi văduvă şi să rămâi singură, sper ca Dumnezeu, în bunătatea lui, să mă lase mai întâi pe mine să rămân singur.
*
Se zice că, atunci când Premierul israelian Ariel Sharon s-a întâlnit, în sfârşit, cu Arafat, ca să negocieze Tratatul de pace, ar fi avut loc, o mică discuţie premergătoare:
– Când Moise al nostru era în deşert, vreme de 40 de ani, începe Sharon sfătos, evreii erau însetaţi. Moise s-a rugat la Dumnezeu şi a apărut un lac. Evreii şi-au potolit setea şi apoi s-au dezbrăcat şi s-au aruncat în apele răcoroase. Când au ieşit din apă, nu au mai văzut hainele.
– Le-au furat palestinienii, au zis paznicii evrei.
– Ne, ne, ne, asta nu poate fi adevărat, pentru că noi nu eram pe-aici! – protestează Arafat.
– Ai dreptate, a spus Sharon. Acum putem începe tratativele.
*
Un student toceşte de zor în camera sa, închiriată. De dedesubt se aud zgomote. Se pare că e vorba de o petrecere în care tinerii s-au dezlănţuit. Deodată, se aude o lovitură în uşă. Deschide.
O frumoasă blondă se află în prag.
– Iată-mă, spune ea, mi s-a spus că dumneata eşti Frank Sinatra.
– Eu? Eu sunt Ioan Avădanei! – spune el, închizând uşa.
După o jumătate de oră, alt ciocănit. Aceeaşi fată, dar de data asta având pe ea doar sutienul şi chiloţeii.
– Sunt sigură că eşti Frank Sinatra.
– Ţi-am spus, doar, că mă cheamă Ioan Avădanei.
Închide uşa, fără însă să se mai grăbească.
După o altă jumătate de oră, o a treia ciocănitură. Aceeaşi blondă, dar de data asta absolut goală.
– Ei, hai, vino înăuntru! Văd că nu pot să te păcălesc. Recunosc, sunt Frank Sinatra …
*
pentru prietenii noştri:
*
Notă: imaginile sunt preluate de pe internet.
Mulţumesc, Prieteni
Vă sugerez să vizitaţi: zamfirpop.wordpress.com, blogulise.wordpress.com, zamfirpop.com, florinapacuraru.wordpress.com, zamphotograph.blogspot.com, filumenie.wordpress.com, zamfirpop.over-blog.com, aefcfoto.blogspot.com, colectionaramodoro.wordpress.com, manastireadelamagina.wordpress.com, …
Leaţ duit, Zolty
Şi eu am fost în echipa Leaţ duit, Zolty. Pentru că Zolty mi-e prieten. Am fost la el de mai multe ori, cu Zamfir. Tare îmi place când mergem la Zolty că e drumul lung şi e frumos, chiar dacă este câmpie.
Chiar şi iarna e fain!
Da’, să vă spun cum a fost ieri:
Ne-am dus la depozit. Acolo am făcut cunoştinţă cu Groparu. E băiat bun şi ne-a dus cu maşina până la Bogata, fără să strâmbe din nas pentru că-s, recunosc, câine. Da’s câine de treabă. Adică, treaba, şi aia mare şi aia mică, mi-o fac unde trebuie, nu în maşină!
La casa lui Zolty, am inspectat toată zona şi m-am asigurat că nu este nici un intrus. La un moment dat, o vacă – de-aia cu patru picioare – a vrut să intre în curte, dar, am lătrat-o! Continuă lectura
Ulise + Zamfir = 10
Având în vedere că suntem în democraţie (!?), vă las libertatea să credeţi ce vreţi despre formula din titlu.
Dacă vă duce mintea să credeţi că acum zece ani, într-o seară de 1 noiembrie (exact ca astăzi!), ajungeam în mâna lui Zamfir, aţi ghicit.
Eram un mic schelet împachetat în piele. Când mi-a dat o bucăţică de cozonac, am înghiţit-o repede şi s-a lovit, pe dinăuntru, de coadă. A propos: codiţa îmi era ca un ciot de sfoară de cânepă, roasă de molii. Eram pe nicăieri, ce mai?!
A început să mă îndoape cu lapte – aşa am ajuns un papă-lapte înrăit!, mi-a adus un veterinar care m-a chinuit cu vaccinuri şi cu medicamente amare – aşa am ajuns un câine voinic!, m-a învăţat nişte reguli de convieţuire – aşa am ajuns un câine cuminte, admirat pe oriunde mergem!, apoi, m-a scos în lume.
Au trecut zece ani?! Îmbătrânim, amândoi.
Totuşi, astăzi am fost împreună, vis a vis de Colţii Trascăului, pe culmea Ardeşcheia (1.249 m). Intenţia era: Izvorul Remetea – Ardascheia – saua dintre Ardascheia si Varful Ugerului şi aşa mai departe. Din păcate, nu am putut trece şi pe Vârful Ugerului din apropiere. Dar, a fost minunat!
Mulţumesc, Prietene Zamfir, pentru aceşti zece ani minunaţi! Mai vreau!
P.S.: iată-i pe cei doi Prieteni care m-au dus în acele locuri minunate: