Poz(n)e fără nume

1. Vânător …

… cu tolbă de card digital. Îl cheamă Pavel, vine din Moldova „aialaltă”  şi mi-a făcut concurenţă la pozarea detaliilor unui costum popular mult mai bătrân decât mine.

2. Criză …

… pe naiba: dacă ne permitem să aruncăm până şi pâinea …

3. Acoperit …

… nu ca virgulă capul primarului.

4. Cotidianul …

… este complex: maşini moderne şi căruţe, poliţişti – şi comunitari şi necomunitari, bust şi preot, primar şi elevi, …

5. Năframă …

… în vârf de băţ

de sol minor.

6. Marcaj …

… adânc

(vezi detaliul!)

Bancul zilei

Remarcam zilele trecute ostoirea unui care lăsa a se crede, mai an, că vrea să urce, pornind de la subţioara Maistrului, cântându-i acestuia pe unica strună care îi era permisă. Apoi, s-a potolit. Din mintea lui sau din ordinul altuia, nu contează. Flăcăul, mai dăduse ceva semne de bun simţ, la un moment dat. Acum, îşi vede de treaba lui. Bine, rău, … – asta e altă temă de de discuţie. De curând, respectivul a mai trecut un examen. De maturitate. A refuzat oferta de înregimentare, preferând să zboare pe propriile-i aripi. Bravo, ţâcă!

Ca să înţelegeţi mai bine fenomenele, am preluat de pe blogul lui … dilema:

Cine ştie? Poate mă mut iarăşi pe wordpress 🙂

Mă gândesc să-mi „remut” blogul pe platforma wordpress, însă nu ştiu, mă tot încearcă diferite gânduri.
Mă puteţi ajuta voi să mă hotărăsc?

Comentariile:

Gelu Florea said…
Te ajut eu: Îţi ofer platformă gratis (e wordpress) pe TurdaNews.net, cu promovare, cu consultanţă tehnică (pentru a corespunde blogul, din punct de vedere al designului). Nop, te-am ajutat să de hotărăşti?!
Ovidiu Bucur said…
Gelu, oferta ta este destul de „valabilă”, însă nu cred că este oportun să-mi fac un blog pe site-ul publicaţiei rivale. Asta este, în jocul ăsta suntem concurenţi, prin urmare mersi, dar nu!
Gelu Florea said…
Scuză-mă că-ţi spun, dar nu văd care e publicaţia „rivală” pentru TurdaNews. Sincer, TurdaNews a fost construit ca un portal informativ. În scurt timp lansez secţiunea Comunitate (gen hi5, Facebook) şi Bloguri (deja am stabilit colaborări cu anumite persoane, inclusiv stabiliţi peste hotare). Tu crezi că TurdaNews este rival cu… 15 Minute? Cu tine? Sau cu cine? Pe bune acum..
Ovidiu Bucur said…
Gelu, azi am avut multe pe cap si stau cam prost cu receptia…imi cer scuze daca ai inteles ceva gresit. Eu m-am exprimat aiurea si vreau sa clarific situatia: vreau sa-mi fac blog moca, pe platforma moca, iar blogul sa nu aiba NICIO legatura nici cu 15 minute, nici cu turdanews, nici cu nimeni. Vreau doar sa fie un blog, pe care sa ma recreez si pe care sa-mi „cizelez” stilul editorial. Scuze inca odata pentru neintelegere
Deci, omul are „vina” de a NU VREA să i se facă bine cu forţa! Recunosc că „noutatea” lui jelu e cam … veche, pentru că a trecut mult timp deja de când mi s-a făcut şi mie oferta. Dar, nu e prima gogoaşă aruncată pe post de praf în ochii cititorilor săi ori a ăstora, mai mici decât Altiţa Sa Profesionistă! Am râs una bună şi … am declinat-o, evident! Nu mă bag în rahat, după ce am tot arătat cât de tare pute profesionalismul a … neprofesionalism!
Notă: această postare NU ESTE UN ATAC, nici la adresa lui Maistru Deontologistic al presei locale, nici a lui Ovidiu. Este doar o opinie personală asupra unui fenomen din comunitate. Aşa că, Maistre, dacă te umfli iarăşi că „te-am atacat”, anticipat „te bag …, cu scuzele de rigoare”,aşa cum am învăţat de la un … profesionist! „Cu picioarele înainte”, aşa cum am învăţat de la o altă „profesionistă” celebră, care râvnea să doarmă la Cotroceni.

N-am nimic

Nu am nimic este un titlu împrumutat de pe blogul lui Zamfir Turdeanu’, pentru că textele de mai jos se încadrează perfect temei acelei postări, adaptat la … animale!

Declar public, bolduit şi înclinat, că nu am absolut nimic cu nimeni, Om sau Câine!

Am ezitat să accept un comentariu pe blog pentru a nu fi obligat să răspund şi, implicit, să amorsez o dispută. Inutilă, pentru că-i întrevăd rezultatul: un duşman în plus, acuze nemeritate cu duiumul, …

Cronologic:

1. Am petrecut mai puţin de o oră în apartamentul situat sub apartamentul unei „iubitoare de animale”. Am fost deranjat, în discuţia pe care am avut-o cu gazda, de lătrăturile care coborau vehement din apartamentul de deasupra.

2. Protectoarea animalelor a postat un comentariu, acid, jignitor (după părerea mea!) la adresa vecinei şi, nu numai. Am oprit apariţia comentariului şi am explicat, într-un mesaj, decizia mea.

3. Am declanşat postarea ofuscată: Sunt OM şi mă deranjează. Aici puteţi citi şi comentariul oprit de mine, şi explicaţiile oferite pe e-mail.

4. Am încercat să postez un comentariu şi nu am reuşit. Bănuiesc că motivele nereuşitei mele sunt de natură tehnică. De-aceea, postez aici ceea ce nu am reuşit acolo:

Mă văd obligat să comentez, măcar, două din afirmaţiile tale:
1. cei care au un câine, pe care îl consideră membru important al familiei, dar pe ceilalţi câini îi ignoră, îi judecă sau chiar îi răneşte
Subsemnatul nu mă văd descris în această afirmaţie. Ulise nu este „membru al familiei”, pentru că eu sunt Om, şi nu am avut nici un câine în familie!, ci, îmi este Prieten. De-aici decurg drepturile lui şi obligativităţile mele. Ulise este un Câine! Trăieşte în curte, iar, când ieşim în natură, aşa cum el aşteaptă când fac poze, aştept şi eu când vrea el altceva decât vreau eu. În măsura posibilităţilor şi priorităţilor drumeţiei noastre.
A iubi un animal nu înseamnă a-i acorda drepturi prin care încalci drepturile celorlalţi, animale sau Oameni!
Despre rănirea altor câini? Doar o dată am dat cu piciorul într-un câine (cu sete, cu ură, recunosc!). Era câinele care îl muşca pe Ulise şi nu voia să dea drumul dintre colţi … lăbuţei lui Ulise! Nu ştiu cât a suferit el din lovitura mea, dar, ŞTIU cât a suferit Ulise, din muşcătura lui. Şi cât am suferit şi cheltuit eu, pe taxi (nu-mi permit să merg la medic cu taxi-ul, dar … pentru Ulise am făcut chiar mai multe excepţii!) şi pe medicamente, plus disconfortul tratamentului şi lipsa hălăduirilor din acea perioadă, …
2. ipocrizia unora care joacă rolul victimei pentru a impresiona, când de fapt ei sunt de partea călăilor
Subsemnatul nu mă văd descris în această afirmaţie. Cine este „călăul”? Cel care nu poate suporta să fie agresat? Aseară, trecând pe lângă casa în care locuieşti, deci: pe trotuar!, am fost asurzit de lătrăturile câinelui de la tine din curte. Cum urmăresc vecinii filmele de dragoste la TV când aud aceste lătrături înfiorătoare care străbat prin pereţii apartamentelor?!

Concluzie:
Care primează: dreptul câinelui sau dreptul Omului?
Protecţia animalelor este echivalentă cu dispreţul faţă de Oameni?

Bănuiesc că nu ar trebui să fie aşa!

Sunt OM şi mă deranjează

când sunt socotit a fi, în materie de drepturi, mai jos decât animalele

N.B.: tocmai mă pregăteam să lansez această postare, când am primit un nou comentariu, ca să mă ajute. Sunt trimis la o altă postare: Animalele şi amenzile pentru lătrat. Citiţi şi judecaţi! Eu am impresia pe care am avut-o când am discutat cu un pocăit: Eu l-am întrebat dacă Maria Magdalena era o prostituată? El mi-a răspuns că Isus s-a sacrificat pentru oameni! Brânduşa îşi sacrifică vecinii pentru câini!

Poz(n)e de doişpe

Pozne de 12 ianuarie, postate la 12 noaptea.

Românaşului îi place sus la munte, la izvor – zice cântecul.

Românaşul din imagine, tocmai, a coborât de-acolo şi urcă în blocul turn.

Şefu-i şef şi-n …

… 4X4 lu’ tata.

Iarna aceasta e la modă

eşarfa porcotalie.

Doi sub umbrelă,

fără a mai socoti şi leul.

Când am văzut numărul maşinii, mă aşteptam să văd pe bord … cărticia roşie a lui Mao.

Dar … am văzut doar notesul colegului.

„Aleea beţivilor”? Nici vorbă! V-am mai spus că aparenţele înşeală. Priviţi cu atenţie imaginea din dreapta, mărită: vedeţi în sticla de plastic butaşul de trandafir? Recipientul lucrează exact ca o seră. Să vedeţi ce trandafiri frumoşi voi poza eu la Primăvară. În anul 2011, evident!

Poz(n)e poznaşe

Este de notorietate sistemul românesc de amânare sine die a … orice. Se programează, de exemplu, o şedinţă. Vin toţi, mai mult sau mai puţin punctuali, şi, după o jumătate de oră, vine secretara şi anunţă că şefu’ este plecat, iar şedinţa se amână pentru odata care … se va amâna ulterior.

Prietenia este baza unei bune convieţuiri.

Dacă ai prieteni de nădejde. poţi dormi liniştit.

Iadul este pavat cu bune-intenţii – se spune. Totuşi, dracu’ nu a construit nici o biserică – se mai spune.

Primăria are intenţii bune – se laudă. Dar, nu le-a ajuns asfaltul – după cum se vede.

Mişcarea e sănătate curată. Aşa spune şi doctorul, după care, se urcă în Mercedes şi pleacă.

Veveriţoiu’ s-a urcat pe schiuri.

Francezii susţin că noaptea, toate pisicile sunt gri.

Turdenii se laudă că nu tot ce străluceşte este …. asfalt.

Cei care nu vor să fie hurducaţi prin gropile străzilor Oraşului European Turda, pot alege alte mijloace de locomoţie.

A propos de văji. Cu aparatul meu de fotografiat am reuşit să fac vrăji: pubelele se răsturnau ca în stânga,până am scos aparatul şi … s-a schimbat tehnologia.

Doar nepăsarea cu care sunt aruncate, undeva, pubele goale a rămas aceeaşi. Că de-aia plătesc Cetăţenii Salubritatea, ca să-şi recupereze şi să-şi pună în ordine pubelele cu care s-au distrat băieţii.

Am început postarea cu o marcă de prietenie. La încheiere, o alta: un dialog între prieteni.

Chiar dacă ne place să clamăm unicitatea pe mapamond, nu suntem. Dovada? Un anunț premiat de New York Times: Deoarece lunea aceasta pică într-o marți din ziua de miercuri, întâlnirea noastră săptămânală de joi va avea loc vineri, sâmbăta aceasta, pentru că duminică e zi liberă. (Red Skelton),

Notă: imaginile de-a stânga îmi aparţin; cele de-a dreapta – cu excepţia imaginii reflectând proiectul de sute de mii de euro de la Câmpia Turzii – sunt „împrumutate” de pe internet. Nu mai ştiu de pe unde, dar, le mulţumesc şi le sunt recunoscător autorilor.

Legitimă apărare

Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru ca a omorât-o pe soția lui.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie sa ne expuneți motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.

– Domnule judecător, soția mea era asa de proasta încât nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și dacă nu doriți ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.

– Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
În ziua respectiva i-am spus soției:
– E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
– Da, răspunde soția sunt o adevărată specie de pirinei.
Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numește pigment.
– Ma lași ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numește pergament.
– Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, va închipuiți ca mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea lângă mine cu o carte în mana și îmi spune:
– Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau carte în mână și îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română” .
– Asta e bună dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie care am făcut meditații cu un vector de la facultate !!
– Ăla nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector și era troian.
Hector e unitate de măsura a suprafaței, blegule.
– Ala e hectar draga mea.
– Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
– Ala se numește nectar – spun eu, oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cântau doua prietene în duo.
– Nu se spune duo se spune duet.
– Ma scoți din sărite, cum dracu de ești asa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu sabiile
– Ala se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecător, aveam tunel pe limba, dar am simțit ca mi se face negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sala … Judecătorul ia ciocănelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitima apărare. Eu o aruncam deja de la Hector.

Din păcate, povestea nu spune nimic despre culoare părului bietei femei …

Poz(n)e de VIII I MMX

Pentru că o persoană importantă (stim, noi, ţine, da’ nu spunem!) a întrebat „ce înseamnă MMX?”, vin acum şi supralicitez cu pozne de VIII I MMX (pentru cei care au deschis o carte mai târziu: 8 1 2010 în limba pe care o vorbea Decebal, după ce şi-a făcut studiile în Cetatea Eternă! Pe vremea lui, nu se cumpărau diplomele!).

Astăzi, dragii mei, vom vorbi despre rentabilitate. Adică, despre lucruri rentabile, despre acţiuni care aduc folos.

1. Scrierea anunţurilor

Nu necesită cunoştinţe de gramatică sau atenţie.

Este destul să ai bilă sau … Billa!

2. Ai tupeu, ai parte!

Am fost întrebat ce înseamnă „discriminarea ţiganilor” şi am explicat: conform imaginii, dacă tăticul unui copil de român ar fi cerut un balon, ar fi trebuit să-l plătească …

3. Munca în echipă

Echipă, adică, cel puţin doi.

De-o parte, puliticienii, care cheltuiesc, mai mult ori mai puţin, ca să murdărească stâlpii cu afişe.

De cealaltă parte, noi, cetăţenii, care suportăm costurile, mari, evident!, de curăţare a stâlpilor.

4. Informarea turiştilor

După cum am aflat, la CIT – Centrul de informacios iroda … s-a băgat salam!

Exact ce caută turiştii în trecere prin Turda: mezeluri de Baia Mare!

5. Profesie rentabilă

În plină criză, reorientarea profesională a dus la înmulţirea cerşetorilor.

Conform instantaneului, surprins în plin centru al Turzii (acolo unde Poliţia comunitară are succesuri în lupta de combatere a … cerşetoriei!), este o activitate care aduce saci de foloase!

6. Blogăritul

Subsemnatul Zamfir Pop, Prieten cu unul dintre bloggerii de frunte ai României, recunosc, cunoscând consecinţele pe care le are publicarea unui neadevăr, că am primit punga cu grăunţe de câine pentru a le duce unui blogger merituos! De la un admirator al bloggerului. Jur că nu am trucat nici imaginea, nici declaraţia pe care o dau acum!

Q.e.d., adică: aţi înţeles?

Poz(n)e de început

Mi-auuuuuuuuuuuuuuu angajamentul să mă ţin de pozne şi anul acesta!

A privi lumea de sus – de la peste 800 m

(imaginile sunt preluate de pe site-ul: http://gulfnews.com, unde puteţi citi mai multe despre clădirea Burj Dubai, inaugurată astăzi)

Demolare anexe – a’ din dreapta, când?

Gunoaie … peste tot

Sub pod,

la marginea oraşului

ori, pe trotuar,

în mijlocul oraşului

Mare lucru e invidia!

Ca să nu mai face

poze în oglindă,

au desfundat

canalizarea!

Sprijiniţi cultura şi teatrul!

Unii au luat ad litteram îndemnul:

udă Casa de cultură ca să crească,

iar, Teatrul îl proptesc cu un … pop!

Întrajutorare între Moşi

Moşu’ Parapantist a rămas aninat la ceternă.

Moşu’ Alpinist urcă să-l ajute.

Oare, şi-a spart şi capul?

Ori, doar casca?

De ce?

Cu un ton mult mai reţinut, dar, altfel, tot cu nesimţire, întocmai ca o amantă de profesionist, Cerşetoarea m-a luat la rost pentru că „îmi permit” să o fotografiez. Că era în spaţiul public, că ea calcă legea cerşind, că a uitat

de banalul „bună ziua”, …

În crăcănata noastră democraţie, eu, care fac ceva ce nu este interzis, sunt luat la rost de infractor! De-aceea, pe ea nu o legitimează nici un … Ilie Pintilie Pamfil (jandarm)!

Oase fără plumb

Amintiri din 2009

A plouat şi nu am putut pleca în hălăduială pe coclauri, aşa cum planificasem cu Zamfir, Prietenul meu.

Mă răzbun cu nişte pozne din fundul sertarului. Fac curat şi arunc totul. O iau de la capăt, ca la fiecare început de an.

Nicăieri nu-i mai bine decât acasă sau … pe coclauri. Îmi amintesc de ultima hălăduială de anul trecut, …

Ăsta-s io, şi, deşi sunt foarte cunoscut, mă prezint pentru cei care aţi deschis blogurile mai târziu. Nici io nu -s vechi, da’-s bun! În primii 15 la sută.

Scormonesc şi fac dezvăluiri. Nu ca un profesionist, pentru că nu ştiu să mint.

Împreună cu Prietenul meu, admirăm întinderile, care … ne atrag privirile şi paşii. Ca doi Paşi (pluralul de la Paşă: Paşa Ulise şi Paşa Zamfir!), ne purtăm paşii (pluralul de la pas!) pe întinderi. Nu contează că-s cu iarbă, cu zăpadă ori cu noroi. Important este să mergem . Tot înainte, ca pionierii. Ăia din West, nu ăia cu cravată roşie ca focul, ca sângele constructorilor care mor pe şantier, …

N-am văzut vulturi. Pe la Cheile Turzii, am văzut acvile. Pe câmp, doar ciori. De-aceea, v-am adus o poză cu vulturul din oraş. Că la Primăvară dispare. Că n-au bani să toaleteze pomii din faţă. De parcă le-ar fi ruşine cu monumentul.

Energia necesară parcurgerii kilometrilor, mi-a trag din mângăierile Prietenului Zamfir. Doar că, îl las să creadă că alerg după mita biscuitală!

Am râs bine când am văzut că noul depozit, chiar înainte de inaugurare, suferă de dezmembrare. Sau de lucrul făcut de mântuială?!

I-am spus lui Zamfir: pozează borna până nu se surpă! Că-i de pe drum modern, european!

Şi-am călcat pe-o alună şi, ca să nu fac entorsă, v-am spus o mare minciună … adevărată!

Acum suntem acasă şi sperăm să nu ploaie la noapte. Cu Soarele şi vânticelul de azi, s-a mai zbicit un pic pământul şi …

Ultimele poz(n)e

Sfatul medicului:

această postare se va citi vineri, dis-de-dimineaţă, cum se crapă de … zece, cu blidul cu ciorbă acră de potroace, în faţă! Dacă aţi reuşit să vă ridicaţi, copăcel-copăcel, … de sub masa sub care aţi adormit!

Am scuturat sacul cu poz(n)e şi vi le ofer pe ultimele. De anul acesta, evident!

Să o luăm în ordine alfabetică:

altitudine (budă-n aer!) – aprozar (musai „collection”!) – articificii (cu mobilu-n ureche!) – Billa (te doare bila!) – chinezărie (tocmai cumpără Volvo!) – civism (mic, da’ cu suflet MARE!) – Cristea (cu Primăvara în mână!) – danone (indigest, ca maniere!) – eleganţă (feştelită cu o pungă de plastic!)

Pauză! Reluăm:

Cenuşăreasa

şi

Cenuşăreasu

Secondo tempo:

fum (pe maşină scrie: GRATIS!) – girl (nu pare sexi!) – jurnalul (d’antan!) – logică (ai încurcat circulaţia? te ajută ei să o încurci ore în şir!) – logo (încă, nu s-o gătat compania electoralistă?) – Luna (McLuna!) – păsărari (s-au revoltat că am trecut cu Ulise pe drumul „lor”, când lor tocmai li s-a sculat să prindă păsărici! profesionişti, ce mai?!) – presa (nu presează pe ger!) – re-accident (maşinile l-au turit! maşinile i-au turtit şi crucea!)

Pauză! Reluăm:

monumentul

inculturii

perene

turdene

şi

ordinul

se execută

întocmai

acolo, sus

iar

mica

eroare a lor

e plătită

scump de noi

retro (uneori, e frumos!) – salate (verzi şi plumbuite!) – şapte februarie (vine Gheorghe cu Primăvara şi Toamna, deodată!) – scrumieră (neaoşă, românească!) – snichers (??? cu ce se mănâncă?!) – şomaj (nu în toate meseriile!) – statuetă (pe post de leu!) – stejeriş (la Stejeriş!) – structură (în loc de … şcoală!)

Ultima pauză! Şi ultima repriză (scurtă, ca vinerea bugetarilor!):

trotuare pentru

cure cu obstacole

la Turda

şi la Cluj Napoca

vâsc (te pupi sub el de rebelion!) – vila (… dacă nu-i fudul, nu-i … destul!) –

Închei, conform vremurilor … viitoare:

Nu se poate să închei chiar aşa, nu-i aşa?! Uite, o cercetare statistică:

Un prestigios institut de cercetare, bla-bla-bla, a publicat, în urma sondajului efectuat pe un esantion de 30.000 de subiecti de sex feminin, desfasurat in cursul anului 2007, urmatoarele rezultate:
– 10% dintre femei au avut parte de sex la prima intalnire.
– 20% dintre femei au avut parte de sex intr-un loc neconventional.
– 46% dintre femei au experimentat sexul anal.
– 70% dintre femei prefera sex dimineata.
– 90% dintre femei ar dori sa faca sex in padure.
– 99% dintre femei nu au avut parte de sex la locul de munca.

În concluzie: Statistic vorbind, ai mai multe şanse sa faci sex anal dimineata, cu o necunoscuta, in padure, decat sa faci sex la birou la sfarsitul zilei.
Recomandari: Nu mai staţi, ca fraierii, pâna seara tarziu la birou, că NU se intampla nimic bun.

Poz(n)e noi

Pe fundul sacului, au mai rămas nişte pozne de deşertat:

Salvarea, de-aia-i Salvare, ca să-şi caute drum pe undeva.

Noi ne parcăm autobuzele cum ne taie capu’.

Protecţia protejează ce are de protejat.

Trotuarul nu este în consemnul lor.

Modern şi elegant.

Feştelit cu improvizaţii din carton.

Toată lumea se face luntre şi punte şi caiac pentru stereofonie.

Alţii, preferă mono-polifonia.

Criza mondială nu ne-a ocolit.

De-aceea, mai deschidem un bar.

Unii, preferă bibelourile de porţelan, alţii, de pluş, …

Alţii, de … prins şoareci!


Poz(n)e cu toptanul

În zilele cât am fost exilat la Mihai Viteazu, în tolba cu pozne a lui Zamfir s-au tot adunat. Le răstorn aici şi vă alegeţi ce vă place. (puteţi da click pe imagine, pentru mărire; iar, funcţionează!)

1. Regulă respectată

Incredibil: o regulă care este respectată, întocmai!

2. O dată, doar

Incredibil: la prima zăpadă, deszăpezirea a mers şnur. La a doua … era duminică!

3. Elegant şi românesc

Incredibil: în faţa magazinului au pus lămpi moderne, dar, au uitat … gunoiul!

4. Compensare

Incredibil: bieţilor bugetari, chinuiţi cu zile de CFS, li s-a mai adus un TAB!

5. Culori

Incredibil: doi şefi, de două culori!

6. Santa pe Kid

Incredibil: Santa Claus (ca Tours Claus?!) pică pe Kid-ul său!

P.S.: pentru că am vorbit despre culori, pe ici, pe colo, prin punctele neesenţiale, iată şi o scrisoare „revoluţionară” a unui african:

Eu sunt Negru                                  Iar tu, tipule Alb,

Cand ma nasc, sunt Negru,          Cand te nasti, esti Roz,

Cand cresc, sunt Negru,                    Cand cresti, esti Alb,

Cand stau la soare, sunt Negru,      Cand stai la soare, esti Rosu,

Cand mi-e frig, sunt Negru,             Cand ti-e frig, esti Albastru,

Cand sunt speriat, sunt Negru,       Cand esti speriat, esti Galben,

Cand sunt bolnav, suntNegru,        Cand esti bolnav, esti Verde,

Iar cand mor, sunt tot Negru.          Iar cand mori, esti Cenusiu,

Si ma faci, tu, pe mine, „Colorat”?  Curcubeu’ dracului, ce eşti!

Poz(n)e cu duiumu’

În zilele cât am fost exilat la Mihai Viteazu, în tolba cu pozne a lui Zamfir s-au tot adunat. Le răstorn aici şi vă alegeţi ce vă place.

1. Aşteptare


2. Globalizare


3. Homeless


4. Moşu’-mobil

(ca Papa-mobil!)


5. Trofeiştii


6. Colindător

Poz(n)e de somn uşor

Motto: „Somnul naţiunii naşte preşedinţi„!

Ni s-a promis normalitate

dar, nu am vrut-o.

Am votat altceva!

Ni s-a promis bun simţ

dar, nu ne-a trebuit.

Am votat altceva!

Şi ne-am ales, după alegeri, cu Gazeta goală şi înzăpezită!

Ni s-a promis, şi nu o singură dată!, o centură.

Dar, pentru că nu am primit-o …

tot pe sub centură lovim!

Ne împiedicăm mereu la trecere …

Este grea tranziţia … spre celălalt trotuar!

De la Moş Ioan Roată,  tot împreună reuşim!

În viaţa aceasta.

Cum o fi fost în altă viaţă?

Ce am fost în altă viaţă?

Eu am fost „balsam de rufe”! Bine că nu am fost săpun de picioare.

Am aflat că sora mea a fost „gripă aviară”!

Am trecut în chestionar numele amicului Gaiţă şi am aflat că el a fost … „papagal”!

Nu am avut curaj să mai scriu şi alte nume,

chiar dacă mă ardea la degete

să aflu ce vor fi fost jelu şi cucu …

Tu, ce ai fost? Dacă eşti curios, dă click aici şi scrie-ţi numele!