O chestie haioasă pentru cârcotaşi:
Pe proprietarul biroului de turism din Bayreuth (vezi poza) il cheama – intr’adevar – Viol, ceea ce in nemteste nu inseamna de fapt nimic. Un nume oarecare de familie … Cladirea biroului sta lipita de cea mai veche casa din Bayreuth.
Mulţumesc amicului lui Zamfir pentru informaţie.
Dar, cârcotaşi avem şi noi, pe-aici!
Ştiu că mai sunt, încă, câţiva cârcotaşi, care se indoiesc de cuminţenia mea ori de prietenia mea cu Zamfir.
pentru că l-am însoţit în inspecţia pe care a făcut-o astăzi la câmpul cu mure, am fost răsplătit cu un os mare, un adevărat ciolan, cu cărniţă, şoric, şi chiar şi ceva grăsime, pe el!
Când a vrut să îmi pozeze ciolanul, mi l-am păzit. Prieten-prieten, da’, … până la ciolan (gândesc ca un … parlamentar!).
Iar, pentru cei care, încă, se mai îndoiesc de capacităţile mele de blogger, …
Dovada:
Împreună cu Zamfir, am făcut o escală, la întoarcere, pe treptele Poştei. Prietenul meu a deschis leptopiseţul – este wireless! – şi a plecat să cumpere un suc. Priviţi imaginea de mai jos şi spuneţi ce credeţi că am făcut eu în acest timp?
Am scris prezenta postare! Îndrîzneşte cineva să mai … comenteze?!