Cu patriotică şi cetăţenească nerăbdare, am aşteptat ziua de vineri, ca să aflu
Ce mai face Poliţia comunitară Turda
Acum, că v-am arătat cum arată o maşină de-a Poliţiei, să vă arăt imagini din (in)activitatea lor:
Şi o pereche de sticleţi pe stradă.
Ce fac? Habar n-am: acum două zile le-am dat cartea de vizită şi mi-au promis informaţii trimise pe e-mail.
Când le voi primi, veţi afla!
Din nerăbdare, am trecut pe-aproape de sediul lor. A poliţiilor. Un amic m-a abordat, povestindu-mi avatarurile sale în lupta de a obţine un cazier pentru soţia sa. Nu lungesc povestea, pentru că a promis că mi-o va trimite pe e-mail, cu detalii.
Când o voi primi, veţi afla!
Am vrut, totuşi să văd şi eu cum e pe-acolo:
Ghişeul modern, care oferă certificatul pe loc – aşa cum s-a trâmbiţat vestea la inaugurare! – nu există!
– Există doar o ferestruică în hol, la care te apleci şi spui ce vrei … când funcţionarul de-acolo nu este plecat cu trebuiri prin clădire!
– Există doar un hol unde grupul de solicitanţi stau buluc şi blochează trecerea celor care au treabă în clădire.
– Există doar un spaţiu, fără scaune şi pixuri, unde solicitanţii trebuie să-şi complecteze formularele cum pot.
– Există doar un afiş care îmi interzice să fac poze … ca să vă arăt ce vă aşteaptă dacă aţi luat în serios infomaţia despre „Ghişeul modern, care oferă certificatul pe loc„.
Acest ultima afiş mi-a creat probleme: conştient că am încălcat drastica lege (am intrat în clădirea MEDIUM DE SECURITATE LOCAL, având în buzunar două mobile cu cameră, la gât un aparat foto, în borsetă un reportofon, plus un stick de memorie! Ia, să nu uit, în cap o anumită doză de … doxă! Deci, am încălcat de vreo cinci, chiar şase ori, teribila regulă.
Mustrat de cunoştiinţă (că, am şi de-aia!), am cerut simpaticului de la ghişeu (habar n-am cum îl cheamă, pentru că IOC ecuson cu numele şi nici tăbliţă bilingvă nu am văzut!) să-mi spună cine mă poate autoriza să fac poză la grupul de aşteptători care blochează holul de la intrare.
Imediat s-a repezit cu cererea buletinului şi cu întrebarea: În ce calitate vreţi să faceţi poză? I-am explicat că în „Înalta Calitate de Cetăţean al unui stat democratic!”. Mi-a cerut să aştept „două secunde” ca să vorbească cu şefu’. După mai bine de zece minute, mi-a explicat că sefu’ e ocupat şi să vin joi la audienţă. Ca să mă pot conforma, mi-am notat numele şefului de pe tabelul afişat: Va-si-le-Bla-ga. Nu-i ăla şefu’ – mi-a strigat, de după sticlă, simpaticul. I-am explicat că nu-mi permit să vin joi, să risc să mai pierd un sfert de oră şi să aflu, poate, că şeful este plecat la Cluj pentru o treabă care nu suportă amânare şi îi voi comunica pe e-mail şefului Vasile, al cărui nume mi l-am notat în agendă. Poate, voi obţine aprobarea să pozez halul în care este organizat serviciul modern informatizat, aflat la dispoziţia cetăţenilor şi contribuabililor (sic!), de eliberare a certificatului de cazier, la Turda!
Tot ce nu înţelesesem înăuntru, am desluşit afară, văzând maşina Poliţiei:
pe dreapta e „Lege şi Ordine„, pe stânga e numai „Lege şi” … IOC ordine!!!
Să mai zică vreun măgar că eu nu fac investigaţii! Staţi pe-aproape, să vedeţi cât de haios va fi … când voi începe să fac şi dezvăluiri!
46.566280
23.790640
Tot mereu mi se laudă Zamfir că el s-a născut la Casa Albă! Din cel mai mare sat din România,
Mi-am amintit de seara în care 
Se apropia miezu’ nopţii şi cred că-i dansau ielele prin tărtăcuţă, profitând de spaţiul neocupat.
Ulise al II-lea cel Ocoş 