Dacă aţi crezut că scăpaţi fără poveştile mele, aţi luat plasă!
Spre seară, când cârtiţa aia mică s-a covrigit în cutia de carton, în care a fost adusă, pentru „somnul de frumuseţe” (sic!) – mi-a spus -,
(Zamfir îi spune Penelopa, dar, nu am înţeles de ce: nu-mi este nevastă! pentru obrăznicie, ar meriat să-i spun: nefastă! vine, căţeaua, îmi ocupă casa, îmi mănâncă mâncarea, mă deranjează, … nu vă mai spun! dar, dacă Prietenului Zamfir îi place …),
noi, băieţii, eu şi cu Zamfir am şters-o la Durgău. Ne-am dus numai până la jumătatea dealului, la tăpşanul cu iarbă. Ne-am zbenguit un pic (taaaaaaare puţin!) şi ne-am întors acasă. Zamfir a făcut şi nişte poze.
L-am rugat să adauge şi poze cu flori, mai ales, că … au înflorit salcâmii!
A mai pozat şi un câine simpatic, ce-şi băga capul într-un romb:
Ca să nu ziceţi că-s câine rău, uite, vă pun şi poze cu cârtiţa:
(mă vedeţi şi pe mine: m-am tras de-o parte, dar, Zamfir ne-a prins pe amândoi)
- Penelopa mea
- Un fel de … cârtiţă
Să vedem ce vom face mâine! Mă duc să mă culc, ca să fiu în formă! Să nu uit: mulţumesc, Zamfire, că mi-ai dus invadatoarea în hol şi pot dormi la mine acasă!