Compania electorală în marş … de-aici!
Nu am nimic de … lătrat!
Notă: titlul este aiurea (ca şi imaginile prezentate!), dar, nu am găsit pe tastatură unde este 9-le!
Mihai Viteazu
Lătrături ocoşe (281112)
Vine Moş Crăciun
– sper la un ciolan … ca candidaţii la alegeri –
imagine de pe internet
*
Vă sugerez să vizitaţi: zamfirturdeanu, blogulise, zamfirdeturda, zamphotograph, zamfironline, filumenie, colectionara, florina, aefcfoto, magina, moise, …
Compania electorală (8)
Compania electorală în marş … de-aici!
Nu am nimic de … lătrat!
Lătrături ocoşe (251112)
Motto: ‘s câine şi-s ocoş!
Vagabond
– pe “aleea elevilor” –
*
Vă sugerez să vizitaţi: zamfirturdeanu, blogulise, zamfirdeturda, zamphotograph, zamfironline, filumenie, colectionara, florina, aefcfoto, magina, moise, dragosteoarba, costincomba, carmen, diana, stropidesuflet, flavius, buculesei, zamfiroiu, danap, g1b2i3, daurel, madi&onu, anastasia, cristian, coltulcumuzica, vienela, zoltybogata, abbilbal, nimicurifantezii, Tury, blogatu, OchiVerzi, pandhoraa, …
Compania electorală (6)
Compania electorală în marş … de-aici!
Nu am nimic de … lătrat!
Ce-a fost asta?
Zamfir zice că azi am fost într-o hălăduială. MINTE!
Să vă povestesc şi-mi veţi da dreptate:
Mai întâi, cine sunt eroii poveştii mele?
1. Ulise – adică, eu!
2. Zamfir – deşi, nu prea merită să-l consider erou, pentru că, astăzi, m-a cam trişat!
3. Mama Ana
4. Tata Petre.
Acum, povestea:
Cu câteva minute înainte de ora unu, imediat după ce am mâncat de-amiază (mi-am scos un os din pământ, unde-l ascunsesem cândva!), Zamfir m-a legat, ca pe un câine!, şi am plecat de-acasă. Zicea că plecăm într-o hălăduială. Eram, chiar, bucuros, nevoie mare. Ne-am dus pe Cetate, adică, la Castrul roman, unde, am mâncat în … baie. Adică, în fosta baie a castrului.
De-colo, am coborât pe str. Romana, am ajuns pe şoseaua aşa-zis europeană, am trecut podul peste Ariş şi … ufff!, iar am scăpat de lesă, pe digul de protecţie al Sânmihaiului. Andrei, micul nostru prieten, nu era acasă. În cele din urmă, am ajuns acasă la prietenii lui Zamfir.
Aici, m-a ţinut legat, la poartă, aproape două ore!
În fine, a venit şi vremea să plecăm. Am luat-o (că aşa a vrut Zamfir!) spre casă. Ne-am întâlnit cu Andrei (nu i-a făcut nici o poză!) şi ne-am oprit ca să … scriu această postare, pe dig, după ce am mâncat nişte biscuiţi.
Ceva imagini de pe traseu, am găsit pe cardul din aparatului lui foto şi le aveţi în album.
Ziceţi şi voi: asta-i hălăduială? Câţiva kilometri, încolo şi încoace, pe acelaşi drum? Şi, mai spune că suntem prieteni?!
*
P.S.: Asta e tot ce a vrut Ulise să scrie!
Mai departe, am continuat pe dig, am ajuns la strada cu gunoaiele ascunse sub podul Arieşului, apoi, prin centru, acasă.
Nişte imagini v-am pus aici, într-un alt album.
Degeaba e supărat: mâine va avea o surpriză! După masă, vom merge pe malul stâng al Arieşului, pe unde nu am mai fost încă. Ca să-i treacă supărarea!
Ulise al II-lea cel Ocoş 