Schimbând trei case în trei zile, mă aşteptam să am probleme cu Penelopa lu’ Ulise.
Nici vorbă.
Se deprinde cu noile situaţii, foarte rapid. A învăţat unde e bliduţul cu pâine şi lapte, a învăţat şi … să fure din mâncarea lui Ulise.
Casa i-a luat-o, deja!
Ca să nu doarmă pe-afară, bietul de el, o aduc pe gagică în hol, în cuşeta de carton, în care dormea derbedeul, în nopţile cu ger.
Este agilă, are chef de joacă, chiar dacă, încă, nu este sigură pe picioruşe …
Doar, când oboseşte, scânceşte a … dor de mama!
Notă:
– surpriza plăcută a fost că, în această seară, Ulise era … ca nou! Sper să-l ţină voinicia!
– surpriza neplăcută e că Ulise nu-i place de „şobolanul negru” şi îl evită, fără să-i facă rău. Doar, când mânca, a lătrat-o, explicându-i că nu-i place să fie deranjat de la masă. De la masă, nici Împăratu’ n-are voie …
Acum, … nu mă mai chinuiesc cu Ulise care nu vrea să mănânce … pentru că:
Pe la amiază, am primit un apel telefonic: „Avem şase câteluşi şi vă aşteptăm să vă alegeţi unu’!”.
Ţuşti, în autobuz şi … mai erau patru. Mormoloci drăgălaşi. Doi mai alb cu cafeniu, doi mai negru cu ceva alb, pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale. Văd şi mama. Puii au vreo 4 – 5 săptămâni şi, tocmai, i-a înţărcat. Primesc şi confirmările solicitate şi … Pun mâna pe cel care mi-a făcut cu ochiul (cam cum îmi făcuse şi Ulise!). Imaginaţi-vă o bucată de antracit, cu galoşi albi şi plastron aşijderea …
Merg la „Medicul lui Ulise”, îmi confirmă că este un pui sănătos, dar, … nu este Ulise al III-lea, ci, eventual, … Penelopa I-a! Am convenit pentru viitoarele vaccinuri şi sterilizare şi am plecat acasă. Amândoi.
Nu e prima căţea care mă fentează!
Acum, mă chinuiesc şi cu Penelopa, care … nu ştie să mănânce! M-am chinuit şi să o prind în poze: e neagră tăciune şi superextramişcătoare!
Această prezentare necesită JavaScript.
Astăzi, Penelopa a făcut un pas uriaş spre … seriozitate: a descoperit farfuria cu lăptic şi s-a ospătat, de una singură!
Iată poze cu noi, ea şi eu:
Această prezentare necesită JavaScript.
Şi, acum, în exclusivitate mondială, primele declaraţii ale … uzurpatoarei:
Eu am pregătit curticica pentru primirea ei şi, probabil, mâine, … o voi prezenta lui Ulise!
Mai am o problemă: Cum să o alint pe Penelopa?
Penelopăţica?!
De era Rodică, îi zicem Rodicuţa. Fiind Penelopă … Penelopuţa?! Cred că ar fi cazul să lansez un concurs pe blogul lui Ulise. Marele Premiul va fi o flanelă … deşirată!
Au trecut aproape patru ani de-atunci. Eram în floarea vârstei … canine! Au fost şi alţi opt, înainte de a deveni blogger. Prima oară, am apărut pe unul dintre blogurile lui Zamfir.
Dar, acum, sunt bătrân şi inima nu-mi mai rezistă. De câteva luni, Zamfirmă droghează. Cu toate medicamentele, mă simt tot mai rău.
5 mai 2009, la Durgău
Rezist, numai ca să nu-i rup inima, deloc … câinioasă!, a Prietenului meu. Şi a …
celor care l-au ajutat ca să-mi cumpere medicamentele. Le mulţumesc, tuturor!
L-am rugat peZamfir să-mi caute succesorul. A dat şi un anunţ pe fakebuk:
Anunţ către turdeni şi cei de prin împrejurimi (dar, pot merge şi câteva zeci de km): îl caut pe Ulise al III-lea! Musai să fie: – flăcău (ca mine!) de sub 6 luni, corcitură de şorecar (ca mine!), cu talie mică (ca mine!), păr scurt (ca mine!), codiţă obraznică (ca a mea!), să fie sănătos şi jucăuş, … şi să mă accepte! pentru a-l creşte (ca pe mine!), a-l educa (ca pe mine!), pentru a mi-l face Prieten (cum i-am fost eu vreo doisprezece ani, minunaţi!) de viitoare hălăduiri!
Cel care v-a fi ales, va primit toată Împărăţia mea şi Inima lui Zamfir, … şi va fi încă un Câine fericit!
Jur, cu lăbuţa pe inimă!
Penelopa
Notă: cineva întreba cum o chema pe nevasta lui Ulise, hoinaru’ ăla din antichitate. Penelopa … şi am găsit – pe internet – şi o imagine, a ei, oare?!
Chiar aşa. O scurtă ieşire, de nu-i pot zice nici măcar minihălăduială. Plus că, mereu, Zamfirmă ţine din scurt, legat, şi mă tot obligă să ne odihnim. Îmbătrâneşte, oare?!
Iată, cele vreo optzeci de minute ale plimbării, în douăzeci de imagini. Sunt şi eupe-acolo!
În cursul zilei de 1 Martie, Mult Iubitul Tovarăş Ulise a inspectat zona Durgău.
Au fost verificate toate aspectele legate de hălăduirile noastre,
s-a revenit la bunul obicei de a savura biscuiţi,
a fost vizitată „Vila Ulise„
s-au dat indicaţii preţioase pentru întocmirea planului estival privind unele măsuri ce trebuie luate pentru ştergerea urmelor lăsate de indisciplinata iarnă.
La sfârşitul vizitei, tovarăşul meu, Ulise, şi cu mine, am aruncat o privire „ameninţătoare” către Cheile Turzii şi ne-am urat: „Multă sănătate, dragi tovarăşi de hălăduială„!
Această prezentare necesită JavaScript.
După îndelungata boală, Ulise îşi revine. Pentru că, inima i-a îmbătrânit mai repede decât picioruşele, trebuie să-i temperez elanul, mergem agale, îl oblig să se odihnească, … Mulţumim, Margareta!
Uraaaaa! De Dragobete, pentru că ne iubim, ne-am oferit …
prima ieşire în natură a … convalescentului!
Doar o oră şi doar până la jumătatea dealului. Cu mers agale, cu opriri dese (cheia marilor succese!).
Nu i-a păsat de biscuiţi şi ne-am odihnit … numai cu lesa legată!
Deci, …
poţi veni, Primăvară!
Aşa a început: cu un mic antrenament, în curte
Oauuu! Iarbă!
Mă bucur!
Îmi reamintesc peisajul
Mai ştiu urca!
Înghiţit de peisaj
Supraveghetorul
Fără lesă, nu mă pot opri
Dacă Zamfir spune să stăm …
Conversaţie
Medicamentul
Lasă-mă cu biscuiţii ăia …
Să nu mă uiţi aici, legat!
Mergem?
Biscuiţi … rămân nemâncaţi
Imaginea standard: coada
Ce mai e nou pe-aici?!
Cât am hălăduit noi împreună …
Aici au avut cortul
Aici, ce mai e?
Pe drumul de costişă
… şi pe scări
Mai, stai o clipă
O ultimă adulmecare
Apăăăăă!
P.S.: Mulţumim TUTUROR Prietenilor, care ne-au ajutat, chiar, şi numai cu o vorbă de încurajare! Lista începe cu … Margareta, Dr. UDVARY Margareta, care merită toată recunoştinţa noastră!
Io, mă fac că nu ştiu că le bagi, când în parizer, când în slăninuţă, când în salam, când în brânzică, …
– Da, dar, … capsulele astea nu cresc în iarbă sau ca măceşele de la Durgău! Trebuie să înghesui în tine o sută de capsule, în următoarele şapte săptămâni. Asta înseamnă cam o sută de dolari. Aşa rezistăm până la întâi aprilie. Chefuim de ziua mea şi … apoi, ca să ajungem aproape de întâi iunie, ne trebuie o altă sută de capsule. Deci, şi de dolari. Cu încă o sută de dolari, trecem de prima zi de iulie şi, cu încă o sută, defilăm de 23 august! De-aici, încolo, însă, ne mai trebuie o sută, ca să ajungem la tortul tău cu 13 lumânări! …
N-am ştiu ce să-i mai spun. Artimetica e grea, chiar şi pentru un câine ocoş. Tocmai îmi povestea, zilele trecute, cum pregăteşte raniţa, ca să mă ducă pe coclauri … fără ca eu să obosesc. Cică, mă va duce în cârcă, în raniţă, vreo cinci km, apoi, stăm şi ne zbenguim prin iarbă, vreo jumătate de oră. Din nou, facem cinci km – eu în raniţa din spatele lui! – şi iar ne bucurăm de iarba verde. Că, nu-s greu: abia am ceva peste 12 kile. Şi, mi-a mai cerut ceva: Te rog, mai rezistă o vară!
Schimbând trei case în trei zile, mă aşteptam să am probleme cu Penelopa lu’ Ulise.
Ulise al II-lea cel Ocoş 