Ce mai face Poliţia comunitară la 22 ianuarie?

Azi am avut ocazia să văd din nou puzderie de poliţişti, jandarmi, agenţi ai Poliţiei comunitare, dar şi de multe alte categorii: au coborât în Salină puzderie de pezzo grosso.

Ce mai face în restul timpului Poliţia comunitară Turda, aveţi în Raportul săptămânal pus la dispoziţie chiar de ei.

presa 3.01

Este normal. Anormal e că, dacă nu-i vedem pe Boc, Udrea, Tişe, Stamatian, …, nu-i vedem nici pe ei!

Poz(n)e de 18 ianuarie

Stahanovista

Conform dicţionarelor, Stahanov a fost un muncitor care, în condiţii pline de avantaje, lucra mai mult decât colegii care nu se bucurau de privilegii.

Şi astăzi, unii fotografiază cu două aparate. Deodată.

Unghiuri

Îmbinarea liniilor se numeşte unghi şi  este foarte importantă pentru geometrie şi pentru … fotografi!

Iscoade

Toate strategiile se bazează pe iscoade. Din informaţiile culese de aceştia, afli cum stă inamicul. Sau … curioşii! Spre deliciul isteţilor.

Echipa

În comunitate, echipa este cea care ajută la optimizarea activitălor. Şi la reducerea şomajului. Fără nesimţirea unora, alţii nu ar avea de lucru.

Păsări

Hitchcock a devenit celebru filmând ciori. Eu încerc cu vrăbii.

Am vrut să le filmez sporovăind, dar, când le-am cerut permisiunea să le filmez … au tăcut.

Şi am rămas doar cu o fotografie.

Ajutoare

Nu am găsit, nici în dicţionare, nici pe internet, definiţia noţiunii de ajutoare … aşa cum apare în realitatea democraţiei noastre originale.

Încerc: dacă se dau ajutoare, unii sar gardul să prindă mai multe, alţii …. aşteaptă în maşină.

Ne-a ratat … EVA!

Astăzi a fost o zi mare. Eu, am participat la parastasul lui Ion Raţiu. Voi, aţi scăpat şansa de a participa la … înmormântarea mea!

Când ceasul digital indica fatidica oră 13:13, eram în faţa Bisericii Răţeştilor, ieşiţi după săvârşirea parastasului. În piaţa din faţa bisericii eram noi, cei ieşiţi din lăcaşul de cult, şi maşinile în care urma să urcăm, pentru a săvârşi deplasarea la cimitir.

Cum biserica şi piaţa se afla pe traseul pe care se desfăşura „Raliul Nesimţirii Româneşti”, la un moment dat, a venit un bolid cu un tâmpit, fără scuzele de rigoare!, la volan: deşi a văzut mulţimea, a frânat doar în ultima clipă, brusc. A şi tras un pic de volan, în panica ce l-a cuprins. Urmele de frânare rămase, confirmă volta făcută pentru oprire.


Am îngheţat toţi. După clipa de uluire, derbedeul a băgat în viteză şi a şters-o englezeşte.

Dacă asfaltul ar fi fost, măcar, un pic umed … nu ne rata!

Dumnezeu să-l ierte!

Mi-am revenit la timp doar să-i filmez – 13 secunde! – plecarea în trombă. Aşa cum venise.

Btw: prin alte ţări, când se desfăşoară manifestări care implică mase de cetăţeni, poliţiştii nu dorm. La noi, dacă ne nimerea Jmecherul pe vreunul dintre noi, ar fi trebuit să se deranjeze să vină cu făraşul să ne ridice. Despre prevenire … în altă viaţă!

Poz(n)e de 17 ianuarie

Chibrituri

M-am simţit deosebit de onorat să constat că Indrei a adus la cimitir, pentru a aprinde lumânări la mormântul lui Ion Raţiu, chibrituri ale căror cutii au fost machetate de mine în 2001.

Scaun la cap

Expresia „om cu scaun la cap” se foloseşte pentru definirea unuia cu judecată sănătoasă. Un fel de amator, care gândeşte mai bine decât un profesionist!

Cel din imagine este un om cu … două scaune la cap!

Adevărul

Uneori, pentru a afla adevărul, trebuie să te fofilezi, să ieşi de după stâlpi, să tragi din orice poziţie. Mai ales când lucrezi pentru … „Adevărul”!

Parcare

Până să parcheze pe malul apei, până să parcheze peştii în traistă, pescarul a parcat în parcare, aşteptând maşina ce-l va duce … nu e voie să spună unde. Baftă!

Blide

La reuşita unei mâncări concură ingredientele, măiestria bucătarului şi … blidele de lut.

Dacă nu credeţi, înseamnă că nu aţi mâncat o zamă ardelenească într-un astfel de blid!

Împărăteşti

Acolo unde până şi împăratul merge pe jos, apare discriminarea. Unii, într-o parte. Unele, dincolo.

Dar, chiar dacă foloseşti pe uşă însemne de-ale Albion-ului, specificul românesc trebuie păstrat, măcar prin avertismente … educative!

Suntem o ţară de lumea a treia

Pen’că az’ e duminică, mi-e lene. De ce să mă ostenesc să gândesc şi să scriu? Mă dau jurnalist profesionist şi, cu Copy + Paste, gata articolul scris! Ia, vedeţi:

Suntem o tara de lumea a treia

Sărim în sus paișpe metri de fiecare dată când cineva ne spune că suntem de lumea a treia. Ne simțim indignați când suntem asemănați cu jegul din cătunele țărilor Sud-Americane sau cu triburile de indieni. Ne doare când ne numesc țigani, jegoși, paria Uniunii Europene. Ne credem cu mult peste ei când ne consideră mizeriile sau scursurile societății civilizate. Le spunem că sunt proști și ignoranți. Că habar n-au ei ce e aici, de fapt.
Consider că dumnealor cam au idee. Noi nu prea știm care-i treaba. Am formulat câteva exemple sub forma „suntem o țară de lumea a treia pentru că:”
– încă facem curat pe masă cu mâna. Strângem firimiturile în palmă, deși în magazine sunt aspiratoare special concepute pentru asta;
– încă spălăm vasele manual. În fiecare magazin de electrocasnice găsești o mașină de spălat vase. Dar sunt prea scumpe pentru noi. În schimb avem bani de țigări, alcool și telefoane de ultimă generație;
– încă ne scuturăm fața de masă pe geam și ne punem lenejeria de pat la aerisit pe balcon;
– încă ne punem rufele la uscat pe sârmă, în balcon sau în curte;
– ne scărpinăm în nas, în fund sau în alte părți imediat ce credem că nu se uită nimeni la noi;
– dacă un bărbat se spală de mai mult de o dată pe zi, e considerat a fi de orientare sexuală îndoielnică;
– un cerșetor face mai mulți bani ca un masterand;
– decât să plătim pentru o parcare mai bine blocăm o cale de acces – pentru că e gratis;
– zbierăm cât ne țin plămânii că suntem manipulați dar ni se înmoaie picioarele la prima limbă dată-n dos;
– orice idiot poate candida la președenție, iar unii ajung să fie aleși de două ori;
– avem la fel de mult respect pentru cel de lângă noi cât are un pește pentru o curvă;
– poți să ajungi sus mai repede dacă-ți mănânci colegii de fund decât dacă muncești din greu;
– construim locuințe de miliarde de euro la marginea orașelor, dar nimeni nu reabilitează construcțiile din centru;
– avem mai multe mall-uri decât biblioteci;
– o carte e mai scumpă decât o noapte în club;
– privim sinceritatea ca pe o carte SF, în schimb suntem prieteni cu toată lumea;
– cuvântul de ordine la bloc este „bormașină”;
– suntem pasionați de calitate la fel de mult cum un șoarece adoră o pisică – și ne mirăm de ce suntem plătiți prost și văzuți ca o adunătură de ipocriți;
– țipăm că sunt gropi pe străzi dar înjurăm când se fac reparații și facem asta într-un mod cât se poate de oficial;
– încă se mai crede că deodorantele sunt o chestie pentru femei în condițiile în care prin Vest chiar și bărbații folosesc o gamă destul de largă de cosmetice, dar ăia-s niște poponari, pe când noi reprezentăm masculinitatea brută;
– vedem cu regularitate căruțe oprite lângă mașini marca BMW sau Mercedes și ni se pare o chestiune la fel de naturală ca răsăritul Soarelui;
– facem curat doar pe unde se vede. Jegul de sub covor sau mobilă nu face rău nimănui – până la urmă și gândacii sunt suflete și au nevoie de o locuință. În schimb ne plângem că autoritățile nu au grijă de sănătatea populației;
– ne apucă frenezia să lustruim totul doar când se anunță cineva în vizită, fie ea oficială sau doar între prieteni;
– încă avem agramați prin presă și au un succes enorm la public – în fond a greși e omenește;
– în afaceri unii își fac un obiectiv din a scufunda concurența decât să aducă produse superioare calitativ pe piață – până la urmă e mai ușor să-i dai altuia în cap și să-i furi banii decât să muncești și să câștigi prin forțe proprii;
– scandalurile sunt mai bine primite decât laudele (deși să zicem că asta caracterizează toate culturile, nu doar pe noi. Să zicem);
– caracteristica determinantă a celor din jur este hoția, în timp ce noi suntem Sfinții Apostoli reuniți într-un singur corp. Arătăm cu degetul pe toată lumea și îi numim corupți, dar când vine cineva la noi cu o „atenție” suntem mai dispuși să-i ajutăm decât dacă doar ne-ar fi rugat fără elemente materiale;
– avem aur pe noi cât familia regală a Angliei dar nimeni nu are nici măcar un bănuț. Suntem o țară de sărmani nefericiți și amărâți, bătuți de soartă și de vreme;
– vorbim la telefon zbierând, ca să vadă toți dușmanii ce aparatură avem;
– o petrecere adevărată are ca martori cel puțin încă 4 sau 5 blocuri învecinate;
– vecinii au grijă să dea foc la frunezele uscate adunate de prin curte exact când ai toate geamurile deschise și ești plecat de acasă;
– când e o sărbătoare religioasă toată lumea stă acasă pironită în fața calculatorului sau TV-ului – nu muncim că doar mâniem pe Dumnezeu. Și ce noroc avem că în fiecare zi e câte un Sfânt;
– muncim 29 de zile pe lună stând în pat, iar în a 30-a luăm o pauză de 24 de ore de la viață, înjurând șeful că ne dă prea mult de muncă;
– lista asta poate continua la nesfârșit dar nu mai am idei.

Vedeţi cât de dăştept sunt? Vedeţi ce bine ştiu să scriu? Doar că … am transcris un splendid articol de pe blogul http://b-ul.ro. Mulţumesc, Colega blogger amator! Datorită ţie, îmi merit ciolanul de azi!

Ce mai face Poliţia comunitară la 15 ianuarie?

Dacă credeţi că 15 ianuarie este numai Ziua Naţională a Poeziei, aţi uitat că e vineri. Mi-a sosit ultimul raport al Poliţiei comunitare Turda. E proaspăt, e cald, şi este … necitit (pentru că am de lucru că prelucrarea informaţiilor şi imaginilor de la evenimentele legate de Poet!). Aşa că … îmi veţi spune voi dacă e bine scris:

presa 2.01

Din motivele arătate  mai sus, … scapă fără nici o imagine! Scăparea este temporară. Plus că le voi face, în curând, şi bucuria „recensământului” promis.

Mâţa slovacă în curtea irlandezilor

Să citeşti , să te freci la ochi cu toate patru lăbuţele, … şi tot nu-ţi vine să crezi:

Tibor Mako, seful politiei slovace de frontiera, si-a dat demisia din cauza incredibilei gafe facute de subordonatii sai in cadrul unui test de securitate, informeaza Irish Times. Anuntul a fost facut de ministrul de interne Robert Kalinak. Zilele trecute, in vreme ce Statele Unite cereau tuturor tarilor partenere controale mult mai dure pe aeroporturi, politistii slovaci au vrut sa vada cat de bine stau la capitolul “siguranta”. Ei au facut un test pe aeroportul Poprad, din nord-estul tarii, in urma caruia un calator, care nu avea nici o legatura cu exercitiul autoritatilor, a transportat, fara sa stie, o cantitate mare de explozibil pana in Dublin, Irlanda. Ei au pus, in secret, explozibilul in ghiozdanul slovacului, pentru a verifica vigilenta cainilor lor. Dupa aceasta, politistul care a pus pachetul a fost chemat de colegi sa faca altceva. Toata lumea a uitat sa recupereze pachetul, iar cainii se pare ca nu au fost suficient de bine dresati, pentru ca nu au avut nici o reactie cand “teroristul de ocazie” a trecut pe langa ei. Cantitatea de 90 de grame de explozibil (RDX, un explozibil militar foarte puternic, n.red.) era mai mare decat a nigerianului Umar Farouk Abdulmutallab, cel care a incercat sa arunce in aer un avion inainte de a ateriza in Detroit, SUA. Mai departe, slovacul nu a avut nici un fel de problema nici pe aeroportul din Dublin. Cateva zile mai tarziu insa, barbatul, un electrician in varsta de 49 de ani, a fost arestat de politia irlandeza, in baza legilor antiterorism. Casa lui a fost perchezitionata si zona in care locuia incercuita, dupa ce omologii slovaci le-au semnalat incidentul. “Ceea ce s-a intamplat pe aeroportul din Poprad a fost o eroare umana stupida”, a comentat ministrul Kalinak. El a subliniat, insa, ca nu se poate vorbi despre o malfunctie a sistemului, ci doar despre o greseala individuala. “Ne pare rau ca eforturile noastre de a verifica securitatea transportului aerian a esuat intr-o asemenea maniera”, a declarat fostul sef al politiei de frontiera, care a adaugat ca Slovacia va renunta la acest tip de exercitii. El nu a uitat sa arunce mata si-n curtea irlandezilor, care nu au detectat explozibilul pe aeroport in timpul controlului bagajelor.

Asta am citit pe stiri.kappa.ro, citând Gardianul – (Alina Matis).

Clar? Sunteţi în siguranţă. Serviciul antiterism lucrează! Şi, ne mai mirăm de poliţiştii noştri?! Constatăm că suntem mult în urma celorlalte state din Uniunea Europeană, până şi la … gafe monumentale! Noul ministrul ar trebui să ia măsuri pentru implementarea experienţei …

Ce mai face Poliţia comunitară la 8 ianuarie?

Cred că cel mai potrivit răspuns ar fi: aplică indicaţiile preţioase ale Preşedintelui. Adică, trăieşte bine, mersi!

Mai întâi, iată, primul lor Raport săptămânal al anului pe care l-am început:

presa 1.01

Apoi, mare bucurie: nu au trecut nici măcar 30 de zile şi am primit răspuns la nelămurirea mea din 11 decembrie 2009!

La un răspuns atât de „cu respect”, am mulţumit:

Mulţumesc pentru că m-aţi lămurit.
Nu mi-au rămas neclare decât … ceea ce era neclar: atitudinea agentului respectiv!
Bănuiesc că, dacă la o întrebare de-a dvs. ar fi răspuns aşa cum vedeţi în filmuleţ, aţi fi fost tot atât de nelămurit, ca şi mine!
Să aveţi o zi bună în fiecare zi!

Pentru edificare – asupra nelămuririi mele, citiţi:

Ordine şi lege

Vă promit că, în curând, voi face un recensământ al cerşetorilor, ca să întăresc afirmaţia Directorului nou al Poliţiei comunitare, referitor la „combaterea fenomenului de cerşetorie”. În curând, ca să le las timp de re-acţie! Cu respect pentru adevăr!

Notă: Oare, de ce mi se pare că seamănă răspunsul primit de la Poliţia comunitară cu cel primit de la Generalul Jandarmilor?! Ambele reiterează ÎN VORBE respectul instituţiilor respective faţă de Cetăţeanul pe care îl servesc!

Ce mai face Poliţia comunitară

Sunt întrebat de ce nu mai scriu ce mai face Poliţia comunitară? Simplu: pentru că … m-au uitat!

1. Ultimul Raport săptămânal a sosit în 18 decembrie şi era într-un format pe care nu l-am putut deschide. Aş fi putut să găsesc soluţia, dar …

2. La cererea mea de explicaţii privind atitudinea agentului din piaţă, am primit răspuns … ioc! Şi, atunci, de ce să-mi bat capul să aflu ce … nu ştiu nici ei?!

3. Am primit, totuşi, de la ei, o felicitare de Crăciun:

Aşa am aflat că „bătrânul” Bob a cedat scaunul lui Cristian Popa.

Să-i urăm succesuri în muncă!

Dacă voi mai primi Rapoarte săptămânale, vi le aduc pe tavă.

Răspuns la filmuleţ … nu cred! De-aceea, am postat imagini din ce văd pe teren. Cu diferite Poliţii, din Turda sau Câmpia Turzii. Sau cu … lipsa lor de pe teren!

Eroare, Mon General!

Scrisoare deschisă către

Inspectorul general al Jandarmeriei române,

Domnul general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU

Urmare penibilei întâlniri cu un jandarm, am solicitat lămuriri şi clarificări Jandarmeriei române.

Filmul evenimentelor:

–         7 octombrie, orele 10,30, Câmpia Turzii, am fost legitimat de către un jandarm, al cărui comportament nu a prea lăsat urme de respect faţă de Cetăţeanul pe care îl abordase.

–         15 noiembrie, am solicitat, prin e-mail, explicaţii (întârzierea se datorează faptului că dădusem CD-ul cu filmuleţul unui Senator, pentru a obţine el clarificările; este vorba de un Senator român care respectă alegătorii, … întocmai ca un jandarm din Câmpia Turzii!)

–         17 noiembrie, cererea mea a primit nr. 11811

–         20 noiembrie, am avut o convorbire cu ofiţerul Feher de la Jandarmi Cluj, căruia i-am pus la dispoziţie un CD cu filmuleţul realizat în 7 octombrie

–         17 decembrie, am fost sunat de ofiţerul Feher, ca să-mi comunice că … chiar dacă voi primi cu întârziere răspunsul, el se încadrează – totuşi! – în termenul legal (probabil, conform principiului tradiţional românesc: crezi ce vezi, sau crezi ce-ţi spunem noi?!)

–         22 decembrie, am primit răspunsul la petiţia 11811/17.11.2009, emis la 16.12.2009 şi expediat pe e-mail la … 22.12.2009 (greu mai funcţionează poşta electronică!).

Mesajul meu era:

Vă rog să mă ajutaţi pentru clarificarea unor nedumeriri:

Miercuri, 7 octombrie 2009, în jurul orei 10,30, în Câmpia Turzii, am fotografiat trotuarul pe care un poliţist discuta cu şoferul unui autoturism parcat pe trotuar. În acest timp, maşina poliţistului era parcată aiurea, tot pe trotuar! Maşina poliţistului este parcată DE REGULĂ în acest fel, cam în fiecare zi de miercuri! În apropiere, se afla şi un jandarm. Jandarmul m-a strigat, după ce trecusem de el. M-am oprit, s-a recomandat şi mi-a cerut să mă legitimez. I-am prezentat buletinul de identitate. În timp ce, presupun, copia datele de pe buletin într-un carneţel, l-am întrebat – în mod repetat – despre motivul legitimării.

Nu am primit nici un răspuns.

În acest timp, având aparatul de fotografiat în mână, s-a pornit. Era setat pe filmare. Mi-am dat seama şi am profitat ca să realizez o filmare gen „camera ascunsă”. Se vede şi se aude, atât atitudinea şi cuvintele jandarmului, cât şi ale mele.

Vă rog să mă ajutaţi să aflu:

–         (1) de ce am fost legitimat?

–         (2) de ce nu mi s-a răspuns la întrebarea repetată?

–         (3) de ce am fost trimis „la plimbare” de către jandarm?

–         (4) dacă am greşit cu ceva, doresc să ştiu: unde şi cu ce?

În plus, aş dori să aflu:

–         (5) dacă am greşit, care îmi este pedeapsa pentru greşeala săvârşită?

–         (6) dacă a greşit jandarmul, care îi este pedeapsa meritată/primită?

–         (7) dacă numele pe care mi l-a dat la sfârşitul discuţiei filmate nu este cel real, cum se numeşte, în realitate, jandarmul în cauză şi … ce merită/primeşte pentru minciună?

–         (8) dacă postez filmuleţul pe blog şi prezint cele de mai sus, încalc vreo regulă/lege?

Vă mulţumesc,

Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie

N.B.: imaginile şi filmuleţul le pun la dispoziţie la solicitare

Răspunsul primit „în termen legal” (adică: 30 de zile, numărate pe sărite, ca steagurile lui Ghiţă!):

Domnule Inspector general al Jandarmeriei române,

Domnule general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU,

mă tem că, citind răspunsul primit, dacă aţi fi în locul meu, v-aţi pune nişte întrebări:

–         unde este răspunsul la întrebările (2), (3) şi (7)?

–         să înţeleg că a nu răspunde la întrebarea pusă de un Cetăţean se încadrează la manifestări de respect din partea jandarmului faţă de Cetăţean sau, doar Cetăţeanul are obligaţia să manifeste respect în relaţia cu jandarmul? Îmi amintesc că, într-o anumită situaţie, doar „lentoarea” cu care s-a considerat că am scos buletinul din buzunar a fost taxată drept „refuz de legitimare” şi sancţionată. Deci, Cetăţeanul are obligaţia de respect faţă de jandarm, fără ca reciproca să fie valabilă?

–         să înţeleg că, dacă mă făceam că nu aud interpelarea, din spate, a jandarmului, nu ar fi fost nici o problemă? Jandarmul s-ar fi simţit foarte onorat de nebăgarea în seamă şi nu aş mai fi avut ocazia să vă tulbur cu nemulţumirea mea?

–         mi-aţi citat un articol dintr-o decizie a CNA-ului. Eu nu sunt o instituţie din subordinea CNA-ului! În plus, chiar dacă luăm ad litteram textul respectiv, acolo se precizează că nu intră în discuţie filmările care nu s-ar fi putut realiza în condiţii normale. Să înţeleg că, dacă aş fi solicitat jandarmului acordul de a filma discuţia noastră …

–         tot în acel text se face vorbire despre „suferinţa” sau „punerea persoanei în situaţii înjositoare”. Ori, în cazul în speţă, eu am suferit o reţinere în public, preţ de câteva minute bune. Sunt cunoscut în zonă, mă bucur de oarecare notorietate, lucrând în mass-media. Ce au văzut trecătorii? O mutră acră (nu a mea!) şi o persoană înjosită prin nebăgare în seamă. Sau, a nu răspunde la întrebarea ce ţi se pune este un semn de înaltă onoare? Mulţumesc! Mă tem că trecătorii nu au înţeles chiar aşa! Deci, nu onoarea jandarmului a fost cea afectată!

–         rămâne să îmi comunicaţi numele real al jandarmului filmat şi coordonatele de contactare, ca să îi solicit acordul pentru filmare şi publicare a filmării respective. Vă rog să revedeţi filmarea, ca să înţelegeţi că, atunci, nu am avut cui să le cer, de vreme ce la întrebarea mea repetată, răspunsul a fost … muţenie!

–         să înţeleg că răspunsul la întrebarea (6) este: jandarmul nu a greşit? Deci, în consecinţă, nu are de ce să primească vreo pedeapsă? Pentru că a procedat corect … riscă doar o premiere sau avansare? Dacă mi-aţi fi comunicat răspunsul, l-aş fi felicitat!

–         mă asiguraţi că instituţia dvs. … dar, nu am reuşit să decelez această intenţie şi în răspunsul pe care mi l-aţi trimis.

–         ca să închei cu o notă ceva mai hazlie: la Cluj Napoca mi s-a spus că jandarmul nu mi-a răspuns pentru că … era timorat de întrebarea pusă de mine! Ar fi hazliu, dacă nu ar fi jenant!

Domnule general, subiectul sesizării mele era lipsa de respect cu care am fost tratat.

În timp, am umblat mult, în ţară şi prin alte 15 ţări, şi am fost legitimat de nenumărate ori. Din 1978, am fost fericitul posesor al unui „buletin cu barbă şi plete” Mult mai mari decât port astăzi! Aşa arătam şi pe paşaportul emis în 1987. Am fost legitimat de miliţie, de grăniceri (1979), am fost suspectat şi, implicit, interogat, de miliţie, pentru un presupus furt de alcool dintr-o autoservire (nici măcar nu eram în localitate la momentul respectiv!) sau falsificare de monedă (undeva, pe unde am trecut în 1981, a apărut o bancnotă de 100 de lei falsificată!), de Poliţia din RFG (1987), de cea maghiară (1988), de cea sovietică (1991), de vameşi din diferite ţări, … dar niciodată nu am fost tratat cu atâta … să nu zicem „dispreţ”, ci, doar „lipsă de respect”!

Acesta este adevăratul motiv al nemulţumirii mele.

Nu mă îndoiesc că, ofiţer fiind, înţelegeţi valoarea cuvântului Onoare. Onoarea mea de Cetăţean, terfelită de un jandarm bosumflat, cine o repară?!

Am Onoarea să vă salut, Domnule General!

Vă doresc să aveţi un Crăciun Fericit şi vă mai doresc ca, în cazul în care ieşiţi, în civil, în oraş, să întâlniţi jandarmi mai politicoşi decât subordonatul dvs. din Câmpia Turzii. Ca să nu vă strice ziua, tratându-vă cu „respectul” cu care am fost tratat eu.

Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie

Bancul zilei

Primesc pe e-mail fel şi fel de glume. Imagini, text, show-uri, … Azi am primit un răspuns oficial, scris, nu în limbaj de lemn, ci … în limbaj de PET!

Astăzi am primit cel mai tare banc!

Am primit de la jandarmerie, ÎN SFÂRŞIT, un răspuns la cererea mea de lămurire. Aşa cum le-am răspuns:

În mod normal, dacă m-aş lua după manierele jandarmiceşti, ar trebui să tac, să las primirea acestui mesaj neconfirmată, ca semn de respect, aşa cum m-a învăţat jandarmul din Câmpia Turzii şi … a scăpat analizei dvs., dar …
Confirm primirea acestui răspuns FORMAL şi pe-alături de subiectul reclamaţiei mele.
După ce-mi va trece primul acces de furie faţă de hazliul (ca să nu zic: jenant!) hal în care mi se cercetează petiţia, vă asigur că vă voi răspunde la fiecare cuvânt din ce am primit şi, mai ales, la cele pe care le-aţi omis cu spirit profund democratic … original!
Să aveţi o zi bună … şi în aceste zile în care ne amintim de Revoluţia din Decembrie 1989!

… voi analiza mesajul primit şi voi compara ce am cerut şi întrebat eu, cu ce am primit şi ce mi s-a răspuns!

Faceţi voi, comparaţia între: cererea mea şi răspunsul jandarmeriei.

Dacă nu reuşiţi să stabiliţi o relaţie între întrebările mele şi răspunsurile primite, recunoaşteţi că-i cel mai bun banc primit astăzi? Aţi primit altul mai haios?!

Ce mai face Poliţia comunitară – 18 dec. 2009

După mai multe admonestări, pline de (lipsă de) respect faţă de Cetăţean, m-am hotărât să imortalizez o astfel de manifestare a ordinii întronate de această instituţie.

În timp ce cerşetorii te împiedică la fiecare pas,

agentul de poliţie comunitară îţi explică:

Filmuleţele au fost realizate la distanţă de nici 20 de metri şi la diferenţă de nici un minut!

Ca să nu aveţi nici un dubiu privind laborioasa activitate a poliţiei comunitare din Turda, vă ofer Raportul lor de activitate pe ultima săptămână:

presa 11 17 dec

Nu puteţi deschide fişierul? Şi, ce dacă? Ei „şi-au făcut datoria” şi l-au trimis. Voi, bateţi-vă capul să-l deschideţi. Ei nu au timp să vă bage în seamă şi, de-aceea, repostez filmuleţul cu manierele poliţianiste comunitariene, … că tot nu au timp să răspundă! De ce fac! Important este să-şi ia salariile şi să se plângă că-s mici!

Ordine şi lege!

Mă lovesc frecvent de spectacolul oferit de „oamenii legii”. Prezenţi cu duiumul la manifestări publice, absenţi – de regulă – din peisaj, dar … foarte „vigilenţi” şi cu „atitudine civică” atunci când se văd ca subiect al aparatului de fotografiat!

Poliţia (mare!)

Observaţi din imagine cum sunt maşinile parcate în staţia de autobuz … sub supravegherea maşinii poliţiei. Pe microbuzul poliţiei scrie: Ordine şi lege!

Nu insist cu noutăţi. Vezi postări mai vechi:

Scrisoare deschisă a Cetăţeanului către Poliţist

Fără incidente … aproape!

Jandarmul de la Saint Ghiriş

Scena s-a petrecut în 7 octombrie a.c., la Câmpia Turzii. Am trimis o cerere de lămurire. Am pierdut o jumătate de oră la jandarmi, la Cluj Napoca, ca să aflu, de la ofiţerul care „cercetează” sesizarea mea, că „jandarmului i-a fost frică” (de întrebare!!!), că „jandarmul nu v-a jignit” (deci, a nu răspunde la o întrebare repetată decât cu trimitere la plimbarea se încadrează la „maximum de respect al jandarmului către Cetăţean”!?). Şi, mai aştept răspunsul lor la scrisoarea: jandarm şi la întrebările mele:

– dacă am greşit, care îmi este pedeapsa pentru greşeala săvârşită?
– dacă a greşit jandarmul, care îi este pedeapsa primită?
– dacă postez filmuleţul pe blog şi prezint cele de mai sus, încalc vreo regulă/lege?

Iată fotografia care l-a deranjat pe vajnicul apărător al ordinii publice:

Observaţi modul în care este parcată (paralel cu bordura, ca să jeneze cât mai puţin pietonii!) maşina indisciplinatului şofer admonestat de poliţist şi, totodată, modul „cherestul(ca să jeneze cât mai mult pietonii!) în care este parcată maşina poliţistului! În timp ce parcarea de vizazi …

Poliţia comunitară

Să nu credeţi că poliţia comunitară se lasă mai prejos! După mai multe admonestări, pline de (lipsă de) respect faţă de Cetăţean, m-am hotărât să imortalizez o astfel de manifestare a ordinii întronate de această instituţie.

În timp ce cerşetorii te împiedică la fiecare pas,

agentul de poliţie comunitară îţi explică:

Filmuleţele au fost realizate la distanţă de nici 20 de metri şi la diferenţă de nici un minut!

Ca să nu aveţi nici un dubiu privind laborioasa activitate a poliţiei comunitare din Turda, vă ofer Raportul lor de activitate pe ultima săptămână:

presa dec 2

Concluzie: unde-i acea Ordine şi Lege a căror respectare o veghează instituţiile … abilitate?!

Ce mai face Poliţia comunitară – 4 dec. 2009

Cum ce mai face? Ordine!

Îi vezi ciorchine la depuneri de coroane, stau pâlcuri la taclale „în sprijinul firmei de parcare”, se plimbă încolo şi încoace, … şi îmi dau sfaturi, pe care nu vi le pot reproduce.

În schimb, nu-i vezi să facă ordine în zona pieţei, unde fiecare îşi pune măsuţa cu nuiele unde are chef, blocând accesul în gangul de la intrare. Sau printre maşinile parcate pe trotuar … vis-a-vis de sediul poliţiei.

Pardon, mai bine citiţi ce scrie directorul Bob:

presa dec 1

Să le dorim spor la succesuri … în continuare!

Ce mai face Poliţia comunitară – 27 noi. 2009

Aţi văzut că nici Poliţia, nici cea „mare”, nici cea rutieră, nici chiar cea comunitară, nu doarme! În ziua de alegeri i-am văzut peste tot. Acum se odihnesc. Până la Moş Nicolae. Sau Traian. Sau Mircea?!

Ce mai face Poliţia comunitară din Turda, aflaţi din raportul primit de la ei:

Raport de activitate  20-26 noiembrie

Aţi văzut că nu mai au grade. Acum au … mape.

După mărimea sau grosimea mapei le este gradul?