Titularu’n pictorial

Neavând catralioane de vizitatori inexistenţi, musai să-i bag în seamă ce pe doi – trei care îşi mai perd vremea cu neinteresantele mele bloguri. Ştiu precis că sunt, cel puţin doi, pentru că … doi plătesc!

Pornind de la un schimb de replici, am ajuns să promit un pictorial cu titularul acestui blog, ca mulţumire că-mi permite să scriu pe el. Pe blog, evident!

Imaginile sunt selectate din cele realizate în dimineaţa zilei de unu aprilie a.c., la Casa Albă din Pietroasa şi pe o rază de vreo doi – trei kilometri.

Ulise al II-lea, într-o parte din splendoarea sa

Ăsta-i Ulise al II-lea! În poze. În realitate (sper să nu mă audă!), e o bomboană de căţel! De multe ori, îmi vine să-l mănânc! Da’s mărinimos şi îl iert!

Nu mai accept lepşe

Am primit de la o Mihaela, care a primit de la Analfabetul o leapşă cu principii. Pentru că am puţin timp liber, o să enumăr câteva dintre ele: :D (majoritatea, compoziţii proprii – habar n-am dacă ale Analfabetului ori ale Mihaelei! eu le comentez, doar!)

  • Fii tu însuţi, indiferent de situaţie. – ce rost are altfel? te încurci în minciuni şi e mai rău!
  • Iubeşte necondiţionat, nealterat, neîngrădit … dar cel mai mult iubeşte-te pe tine. – şi vei fi taxat drept egoist!
  • Timpul uneori nu rezolvă nimic, comunicarea da. – mai ales dacă e luuuuungă!
  • Înainte de a cunoaşte înaltul, fii pregătit să cunoşti hăul. – de douăzeci de ani tot exersăm coborârea înspre hău!
  • Când dispui de bunătate şi frumuseţe, fii pregătit să plăteşti pentru ele. – impozitele se plătesc şi dacă nu dispui de ele!
  • Fă-ţi timp pentru cel din oglindă. Uneori e singurul prieten adevărat. – corect: măcar pe ăla îl vezi în faţă!
  • Frica de fericire e mai puternică decât frica de înălţime. – unde-i, dom’le, fericirea? să-i ard una!
  • Există întotdeauna un nivel mai jos decât cel la care ai căzut. – cel de mâine! apud Murphy!
  • Fiecare persoană are locul ei în altă inimă. – adică, un fel de inimă-n inimă?! atunci, eu am … şapte!
  • Nu lăsa visurile să piară. – ucide-le! ca să nu ai parte de dezamăgiri!
  • Libertate e tocmai lipsa conceptului de libertate. – libertatea românească este originală ca democraţia lui Ilici: eu am obligaţia să fac ce vreau, iar, tu ai dreptul să mă ocoleşti ca să nu mă deranjezi!
  • Viaţa e frumoasă, de ce nu încerci să o menţii aşa? – da, dar dacă împroşti ceva noroi pe ea, poate fi considerată operă de artă!
  • Trăieşte-ţi viaţa cu tot ce are ea; e singura pe care o avem. – acum, dar o avem pe ce de dinainte şi pe cea sau hăis de apoi!
  • Zâmbeşte. Mâine nu se ştie dacă o să mai poţi. – dacă ţi se umflă falca …
  • Râzi în primul rând de tine, apoi de ceilalţi. – 100% de-acord: defectele tale le ştii cel mai bine!
  • Nimic nu e întâmplător. – totul este aleator!
  • Amintirile ne definesc drept ceea ce am fost cândva, gândurile ne fac să fim ceea ce suntem acum iar visurile ne fac să fim ceea ce am putea deveni. – iar fluturaşul de salar ori cel de alocaţie de şomaj …
  • Nu regreta nimic din ceea ce inima te-a îndemnat la un moment dat să faci. – mai ales dacă ai şi reuşit!
  • Fereşte-te de hârtie, e materialul cel mai puternic. – de-aceea, banii nu se mai fac din hârtie!?
  • Pentru a recunoaşte valoarea, nu e nevoie decât de o privire. – nu uita să te uiţi şi în noroi: poate, vezi vreun mărgăritar!
  • Dacă nu dăruieşti din inimă, mai bine nu mai dărui. – îmi voi aminti acest principiu … la ziua ta!
  • Primul impuls este de obicei cel corect. – al doilea este cel adevărat, air al treilea … urmează-l!

Vezi, ce mi-a făcut o Femeie: m-a pus să-mi încalc principiile! Nu scrie, clar, răspicat, că nu mai accept lepşe?!

Legitimă apărare

Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru ca a omorât-o pe soția lui.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie sa ne expuneți motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.

– Domnule judecător, soția mea era asa de proasta încât nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și dacă nu doriți ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.

– Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
În ziua respectiva i-am spus soției:
– E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
– Da, răspunde soția sunt o adevărată specie de pirinei.
Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numește pigment.
– Ma lași ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numește pergament.
– Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, va închipuiți ca mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea lângă mine cu o carte în mana și îmi spune:
– Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau carte în mână și îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română” .
– Asta e bună dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie care am făcut meditații cu un vector de la facultate !!
– Ăla nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector și era troian.
Hector e unitate de măsura a suprafaței, blegule.
– Ala e hectar draga mea.
– Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
– Ala se numește nectar – spun eu, oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cântau doua prietene în duo.
– Nu se spune duo se spune duet.
– Ma scoți din sărite, cum dracu de ești asa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu sabiile
– Ala se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecător, aveam tunel pe limba, dar am simțit ca mi se face negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sala … Judecătorul ia ciocănelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitima apărare. Eu o aruncam deja de la Hector.

Din păcate, povestea nu spune nimic despre culoare părului bietei femei …