Scrisoare deschisă către
Inspectorul general al Jandarmeriei române,
Domnul general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU
Urmare penibilei întâlniri cu un jandarm, am solicitat lămuriri şi clarificări Jandarmeriei române.
Filmul evenimentelor:
– 7 octombrie, orele 10,30, Câmpia Turzii, am fost legitimat de către un jandarm, al cărui comportament nu a prea lăsat urme de respect faţă de Cetăţeanul pe care îl abordase.
– 15 noiembrie, am solicitat, prin e-mail, explicaţii (întârzierea se datorează faptului că dădusem CD-ul cu filmuleţul unui Senator, pentru a obţine el clarificările; este vorba de un Senator român care respectă alegătorii, … întocmai ca un jandarm din Câmpia Turzii!)
– 17 noiembrie, cererea mea a primit nr. 11811
– 20 noiembrie, am avut o convorbire cu ofiţerul Feher de la Jandarmi Cluj, căruia i-am pus la dispoziţie un CD cu filmuleţul realizat în 7 octombrie
– 17 decembrie, am fost sunat de ofiţerul Feher, ca să-mi comunice că … chiar dacă voi primi cu întârziere răspunsul, el se încadrează – totuşi! – în termenul legal (probabil, conform principiului tradiţional românesc: crezi ce vezi, sau crezi ce-ţi spunem noi?!)
– 22 decembrie, am primit răspunsul la petiţia 11811/17.11.2009, emis la 16.12.2009 şi expediat pe e-mail la … 22.12.2009 (greu mai funcţionează poşta electronică!).
Mesajul meu era:
Vă rog să mă ajutaţi pentru clarificarea unor nedumeriri:
Miercuri, 7 octombrie 2009, în jurul orei 10,30, în Câmpia Turzii, am fotografiat trotuarul pe care un poliţist discuta cu şoferul unui autoturism parcat pe trotuar. În acest timp, maşina poliţistului era parcată aiurea, tot pe trotuar! Maşina poliţistului este parcată DE REGULĂ în acest fel, cam în fiecare zi de miercuri! În apropiere, se afla şi un jandarm. Jandarmul m-a strigat, după ce trecusem de el. M-am oprit, s-a recomandat şi mi-a cerut să mă legitimez. I-am prezentat buletinul de identitate. În timp ce, presupun, copia datele de pe buletin într-un carneţel, l-am întrebat – în mod repetat – despre motivul legitimării.
Nu am primit nici un răspuns.
În acest timp, având aparatul de fotografiat în mână, s-a pornit. Era setat pe filmare. Mi-am dat seama şi am profitat ca să realizez o filmare gen „camera ascunsă”. Se vede şi se aude, atât atitudinea şi cuvintele jandarmului, cât şi ale mele.
Vă rog să mă ajutaţi să aflu:
– (1) de ce am fost legitimat?
– (2) de ce nu mi s-a răspuns la întrebarea repetată?
– (3) de ce am fost trimis „la plimbare” de către jandarm?
– (4) dacă am greşit cu ceva, doresc să ştiu: unde şi cu ce?
În plus, aş dori să aflu:
– (5) dacă am greşit, care îmi este pedeapsa pentru greşeala săvârşită?
– (6) dacă a greşit jandarmul, care îi este pedeapsa meritată/primită?
– (7) dacă numele pe care mi l-a dat la sfârşitul discuţiei filmate nu este cel real, cum se numeşte, în realitate, jandarmul în cauză şi … ce merită/primeşte pentru minciună?
– (8) dacă postez filmuleţul pe blog şi prezint cele de mai sus, încalc vreo regulă/lege?
Vă mulţumesc,
Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie
N.B.: imaginile şi filmuleţul le pun la dispoziţie la solicitare
Răspunsul primit „în termen legal” (adică: 30 de zile, numărate pe sărite, ca steagurile lui Ghiţă!):
Domnule Inspector general al Jandarmeriei române,
Domnule general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU,
mă tem că, citind răspunsul primit, dacă aţi fi în locul meu, v-aţi pune nişte întrebări:
– unde este răspunsul la întrebările (2), (3) şi (7)?
– să înţeleg că a nu răspunde la întrebarea pusă de un Cetăţean se încadrează la manifestări de respect din partea jandarmului faţă de Cetăţean sau, doar Cetăţeanul are obligaţia să manifeste respect în relaţia cu jandarmul? Îmi amintesc că, într-o anumită situaţie, doar „lentoarea” cu care s-a considerat că am scos buletinul din buzunar a fost taxată drept „refuz de legitimare” şi sancţionată. Deci, Cetăţeanul are obligaţia de respect faţă de jandarm, fără ca reciproca să fie valabilă?
– să înţeleg că, dacă mă făceam că nu aud interpelarea, din spate, a jandarmului, nu ar fi fost nici o problemă? Jandarmul s-ar fi simţit foarte onorat de nebăgarea în seamă şi nu aş mai fi avut ocazia să vă tulbur cu nemulţumirea mea?
– mi-aţi citat un articol dintr-o decizie a CNA-ului. Eu nu sunt o instituţie din subordinea CNA-ului! În plus, chiar dacă luăm ad litteram textul respectiv, acolo se precizează că nu intră în discuţie filmările care nu s-ar fi putut realiza în condiţii normale. Să înţeleg că, dacă aş fi solicitat jandarmului acordul de a filma discuţia noastră …
– tot în acel text se face vorbire despre „suferinţa” sau „punerea persoanei în situaţii înjositoare”. Ori, în cazul în speţă, eu am suferit o reţinere în public, preţ de câteva minute bune. Sunt cunoscut în zonă, mă bucur de oarecare notorietate, lucrând în mass-media. Ce au văzut trecătorii? O mutră acră (nu a mea!) şi o persoană înjosită prin nebăgare în seamă. Sau, a nu răspunde la întrebarea ce ţi se pune este un semn de înaltă onoare? Mulţumesc! Mă tem că trecătorii nu au înţeles chiar aşa! Deci, nu onoarea jandarmului a fost cea afectată!
– rămâne să îmi comunicaţi numele real al jandarmului filmat şi coordonatele de contactare, ca să îi solicit acordul pentru filmare şi publicare a filmării respective. Vă rog să revedeţi filmarea, ca să înţelegeţi că, atunci, nu am avut cui să le cer, de vreme ce la întrebarea mea repetată, răspunsul a fost … muţenie!
– să înţeleg că răspunsul la întrebarea (6) este: jandarmul nu a greşit? Deci, în consecinţă, nu are de ce să primească vreo pedeapsă? Pentru că a procedat corect … riscă doar o premiere sau avansare? Dacă mi-aţi fi comunicat răspunsul, l-aş fi felicitat!
– mă asiguraţi că instituţia dvs. … dar, nu am reuşit să decelez această intenţie şi în răspunsul pe care mi l-aţi trimis.
– ca să închei cu o notă ceva mai hazlie: la Cluj Napoca mi s-a spus că jandarmul nu mi-a răspuns pentru că … era timorat de întrebarea pusă de mine! Ar fi hazliu, dacă nu ar fi jenant!
Domnule general, subiectul sesizării mele era lipsa de respect cu care am fost tratat.
În timp, am umblat mult, în ţară şi prin alte 15 ţări, şi am fost legitimat de nenumărate ori. Din 1978, am fost fericitul posesor al unui „buletin cu barbă şi plete” Mult mai mari decât port astăzi! Aşa arătam şi pe paşaportul emis în 1987. Am fost legitimat de miliţie, de grăniceri (1979), am fost suspectat şi, implicit, interogat, de miliţie, pentru un presupus furt de alcool dintr-o autoservire (nici măcar nu eram în localitate la momentul respectiv!) sau falsificare de monedă (undeva, pe unde am trecut în 1981, a apărut o bancnotă de 100 de lei falsificată!), de Poliţia din RFG (1987), de cea maghiară (1988), de cea sovietică (1991), de vameşi din diferite ţări, … dar niciodată nu am fost tratat cu atâta … să nu zicem „dispreţ”, ci, doar „lipsă de respect”!
Acesta este adevăratul motiv al nemulţumirii mele.
Nu mă îndoiesc că, ofiţer fiind, înţelegeţi valoarea cuvântului Onoare. Onoarea mea de Cetăţean, terfelită de un jandarm bosumflat, cine o repară?!
Am Onoarea să vă salut, Domnule General!
Vă doresc să aveţi un Crăciun Fericit şi vă mai doresc ca, în cazul în care ieşiţi, în civil, în oraş, să întâlniţi jandarmi mai politicoşi decât subordonatul dvs. din Câmpia Turzii. Ca să nu vă strice ziua, tratându-vă cu „respectul” cu care am fost tratat eu.
Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie
46.566280
23.790640