Această prezentare necesită JavaScript.
fetiţe
Poz(n)e (a)mestecate
Una dintre caracteristicile democraţiei noastre originale este cotul: ne doare-n cot de celălalt. Eu, aici am vrut să-mi parchez tărăboanţa. Ce-mi pasă că tu nu mai ajungi la butoanele soneriilor decât prin … căţărare peste tărăboanţa mea!
Remarcaţi ţinuta de campanie. Şi tehnica sofisticată. Şi manierele româneşti: motor prin împingere!
Râzând copilăreşte, copila e bucuroasă că o pozează cineva!
Sculptura din imagine este opera colectivă a unor artişti naivi, fără diplome. Se află expusă în mijlocul … târlei! Drobul de sare a fost prelucrat prin lins, de către toată turma de oi!
Din gropile săpate prin centrul oraşuilui, au ieşit la iveală … şerpi. Cu piele groasă şi inimi metalice.
La tren, în cuşete dorm cei care vor să se odihnească în timpul călătoriei. Tânărul din imagine se odihneşte în timpul călătoriei .. Pământului prin noapte!
Poz(n)e a mestecate (2)
Amestecate ori a mestecate? La libera Domniei Tale voie, cititorule!
Simbol al societăţii noastre … laice.
Simbol neîngrijit ca străzile ori parcurile ori …
Tenacitate
Alt simbol: al tenacităţii.
Dacă vrei să înfloreşti, poţi şi dintre pietre!
Unde-i unu’, nu-i putere.
Câteva zeci de cai, plus doi … măgari!
Cele mai potrivite pentru străzile Turzii, în reparaţie ori ba, sunt vehicolele „AllRoad” sau „4×4”. Trotuarele, idem.
Viaţă de câine ep. 1
E greu să fotografiezi un câine, prin plasa care îl ţine captiv.
E greu să fotografiezi un câine … liber şi activ.
Poz(n)e a mestecate
Amestecate ori a mestecate? La libera Domniei Tale voie, cititorule!
Tricouri
Inscripţiile de pe tricouri sunt clare, dar, şi hazlii, de multe ori.
Alte ori, … sunt chineză pentru mulţi!
Ofer: paza maşinii.
Cer: protecţie faţă de Soarele nemilos.
Roata vieţii
Mamele sunt ca nasturii:
pur şi simplu, ţin lucrurile împreună!
Ileana de altă-dată, cugireana, era dorită …
… de femeile harnice!
Oare, ale cui vor fi fiind aceste flori?
Ale pictorului ori ale noastre?!
Pe una din străzile Bogatei,
am întâlnit un prieten.
Cină de gală
Deşi îl chinuieşte o problemă de sănătate, Zamfir s-a lăsat convins să cinăm într-un cadru festiv. Nu am fost la nici un restaurant pentru câini (la Turda, încă nu există!), ci, acolo unde-mi place mie cel mai mult: la Durgău! Vă voi povesti în imagini:
Mai întâi, ne-am întâlnit cu Iulia. O bombonică de fetiţă, care a ţinut să fie fotografiată cu Cocolino al ei. Nu am înţeles de ce a strălucit o lacrimă în colţul ochiului lui Zamfir când a pozat-o …
La Durgău, am cerut să mă pozeze şi pe mine, Ulise, chiar dacă nu am nici un cocolino! Zamfir n-a mai lăcrimat!
Acum, să vă arăt pe unde am stat (cam o oră, pe un pinten, deasupra lacurilor sărate).
Ce e minunat e că acum nu mai pasc oile şi iarba este splendidă. E o plăcere să înoţi prin ea!
Acesta a fost ambientul în care am luat cina: eu grăunţe câineşti, Zamfir nişte biscuiţi şi câteva frunze de salcâm! Chiar ca un ţap! Barbă are, frunze de salcâm mănâncă, … Au dreptate „sifilizaţii imberbi” (ăia pe care nu-i lasă nevestele ori soacrele să-şi lase barbă!) când îl fac „ţap”! Pe cuvânt de câine: l-am văzut mâncând frunze de salcâm!
Am mai aruncat o privire asupra Durgău-lui nocturn şi am plecat acasă amândoi. A propos: de ce trebuie să se cheltuiască o groază de bani cu iluminarea zonei … de vreme ce şi ziua este pustiu?!
– / / / –
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul … Ulise.
Notă:
Bine că nu suntem în China: după ultima modă de-acolo, m-ar fi vopsit … tigru!