Ca să nu mă acuzaţi de discriminare, chiar dacă îmi plac mâţele cam cât îmi plac ciorile!, postez un portret de mâţă. Blândă, pare, pentru că parşivele astea îşi ascund ghearele cu … profesionalism!
Essenza
Animalice: husky
De câte ori mergem spre Durgău,
ne oprim să împărţim un biscuit cu Kanu, un biet husky siberian, care suferă din lipsă de spaţiu şi de zăpadă.
M-au fascinat, întotdeauna, ochii lui albaştri, inteligenţi.

Animalice: Fidelitate canină
Câinele este Prietenul omului – ştie oricine. Am scris cuvântul „Prieten” cu majusculă, pentru că aşa merită. Oricine are un câine îi cunoaşte fidelitatea. Tu, poţi să fii … măgar cu el, el tot Prietenul lui te consideră!
La vreo doi ani după ce ne-am întâlnit, Ulise a trebuit să trăiască prima săptămână fără mine. În primele patru zile, nici nu a văzut-o pe femeiea care îi dădea de mâncare (deşi, o cunoştea foarte bine!), nici lăboşelul cu hrană. Apoi, s-a resemnat şi a început să mănânce câte puţin. În timp, a învăţat că mai lipsesc uneori, dar, revin … la el, mereu!
De curând, am mai citit despre o dovadă de fidelitate canină:
Animalice: păianjen
M-am oprit la Essenza, un cafe-bar cu wireless din Câmpia Turzii. Aici, de regulă, eşti servit de unul dintre cei doi băieţi. Amabili, prevenitori, … Era o plăcere să bei o cafea aici!
Dar … astăzi, am vrut să-mi încarc acumulatorii leptopiseţului, în timp ce-mi beau cafeaua, şi m-am speriat!
Am chemat fata din personalul barului, care se ridicase de la masa unde stătea la taclale cu o prietenă, şi, pentru că era în apropiere de masa mea, am vrut să-i arăt motivul sperieturii mele. Mi-a arătat frumosul ei spate, aruncându-mi, peste umăr: „Am treabă!” şi s-a întors la taclalele întrerupte.
De-aceea, vă chem pe voi să vedeţi de ce m-am speriat eu.
Adică, de … cine!
Dacă-i întrebi, pe patron ori pe cei din personal, toţi îţi vor spune în cor: