Constatând că „măgaru'” nu mai e gentleman

Penelopa este ocoşă!

Astfel, îşi câştigă dreptul de urmaşă la tron!

Am dovada:

După zile, în care,

ea se instala în cuşca lui Ulise

şi el se resemna

(la cererea mea, evident!),

astăzi, Ulise şi-a dus un os în cuşcă, pentru a-l savura în pace, şi … o lătra ameninţător, nemaicedând.

Am fost curios, să văd cum se rezolvă

(şi să intervin, dacă e cazul).

După câteva tentative,

– constatând că „măgaru'” nu mai e gentleman! –

Penelopa s-a resemnat

şi s-a dus să se culce în naveta de plastic, protejată de cutia de carton!

Pentru atitudinea ei, îi dăruiesc un … viitor iris!

*

Povestea aceasta nu a fost relatată de Ulise, ci,

de Prietenul lui, un …

înfumurat!

Poz(n)e de marţi puse marţi

Ex-Baril

Agenţii economici (parcă aşa se spune, pe noua limbă de PET, firmelor de pe la noi!) se nasc, trăiesc şi mor.

Apoi, în locul lor, alţii se nasc, şi trăiesc … până mor.

Se pune de-un sens

Giratoriu. La Trei Mocani.

Urmează staţia Materna.

Meditare

Meditează engleza pe bani.

Dacă ar medita pe gratis la aspectul oraşului …

Parcări

Parcare …

… şi parcare

Protejare

Ca să nu le cadă cărămida-n cap, pietonii sunt aluingaţi de pe trotuar.

Pe carosabil!?

Milioane

Lenuţa zice că-i păcat să nu faci reclamă celor şase milioane de euro cheltuiți.

Aşa? Cu gunoiele-n capu’ la firmă?!

Turda – oraş european

Dimineaţă, un amic din primărie (dintre amărâţii care nu au nici măcar 2.000 de lei salar şi vor să facă grevă!), mă întreba de ce mă tot „leg” de chestia cu „Turda – oraş european”? „Ce? Nu-i?” – m-a apostrofat. I-am promis că-l rog pe Prietenul Ulise să îi demonstreze:

1 – Asfaltul este spălat şi străluceşte ca oglinda.

2 – Avem Billa cu spaţiul de aprovizionare pe zebră! Acum, avem şi Caribic. Ce ne-am mai putea dori?!

3 – Avem staţii de autobuz amenajate cu tot confortul … pentru broaşte. Să mai vină Bijit Bardo şi pe la Poiana!

4 – Nu mai avem bani pentru că i-am cheltuit pe semafoare. Orizontale.

5 – În lipsă de turn înclinat, avem o splendidă intersecţie pe drumul spre străinătate. Pe-aici se merge spre Ţara … Moţilor. Şi spre fabrica de pită a vicelui. De-aia şi-au luat şi el şi premarele tancuri negre, adaptate la carosabilul ultra-super de modern. Datorită lor!

6 – Afişele ne ajută să ştim pe cine să votăm … peste cinci ani!

Mai aveţi vreun dubiu?

Poz(n)e neregăsite

Am tot căutat, dar îmi lipsesc din arhiva personală nişte imagini. Am preluat câteva imagini de pe internet şi … puneţi-le voi, dacă credeţi că se potrivesc pe undeva.

1. Poza cu strada asfaltată acum un an şi fără gropi astăzi

2. Poza cu primaru’ inaugurând un loc de joacă pentru copiii neminoritari

3. Poza cu şefa de la asistenţă socială urcând scările spre biroul primarului într-un cărucior pentru handicapaţi (oricare dintre ei ar fi în căruciorul respectiv!)

4. Poza cu copiii jucându-se în parc, inclusiv în zonele publice care au devenit private

5. Poza cu poliţistul care opreşte circulaţia ca să treacă bătrânica în ritmul în care poate

6. Poza cu body-guard-ul bine crescut

Pardon, pe ultima am găsit-o! Am făcut-o la inaugurarea Salinei: tocmai când să se închidă uşa lui Boc, persoana care urma să facă gestul s-a oprit, preţ de câteva secunde ca să-mi dea răgazul să fac fotografia!!!

Era să leşin, uluit de … normalitatea gestului!

Mi-am revenit numai când mi-am amintit de „colegul”, fotoreporter la un ziar „oficial” judeţean, care nu scapă un prilej să se răstească la mine, cu „Dă-te, bă, de-acolo!”, de câte ori i se pare că m-am postat mai bine decât el pentru vreo fotografie, fără să fie neapărat vorba despre vreo obstrucţie din partea mea, faţă de el sau alţii. Deşi, cu mulţi ani în urmă, când eram colegi la cursul de calificare ca mecanici auto, nu avea nimic împotriva mea!Să fie, oare, o coincidenţă faptul că lucrează la ziarul pentru care am lucrat şi eu vreo două luni, pe mai nimic, şi am plecat pentru că începuseră să publice ce le trimiteam, schimbând doar .. numele autorului?!

Poz(n)e regăsite

Am început „marea curăţenie”, adunând de pe toate hard-urile pe cel nou şi imens. Cu acest prilej, am mai găsit nişte pozne. O parte, astăzi. O altă parte, mâine. Ce rămâne, … altă-dată!

1. Încă o dovadă că „Adevărul” e cu sus-n jos!

2. Semneze de civilizaţie atât de avansată încât musai să-i aminteşti „Domnului Iambor” că trebuie să închidă uşa.

3. Încă două panouri şi vom trece … pe trotuarul celălalt.

4. În timp ce unii stau ghemuiţi de frig …

5. … alţi se lăfăie în lumina Soarelui.

6. Ne-comunitarul îşi grijeşte proprietatea.

Poz(n)e tot fără nume

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Nu mai ştiu ce am vrut să scriu. Mi se pare că de la poziţia 4 în jos ar fi „pozne eminesciene„.

Căutam un fir de mentă şi, mă tem, am găsi altceva. Dacă mâine … înseamnă că era mătrăgună!

Poz(n)e fără nume

1. Vânător …

… cu tolbă de card digital. Îl cheamă Pavel, vine din Moldova „aialaltă”  şi mi-a făcut concurenţă la pozarea detaliilor unui costum popular mult mai bătrân decât mine.

2. Criză …

… pe naiba: dacă ne permitem să aruncăm până şi pâinea …

3. Acoperit …

… nu ca virgulă capul primarului.

4. Cotidianul …

… este complex: maşini moderne şi căruţe, poliţişti – şi comunitari şi necomunitari, bust şi preot, primar şi elevi, …

5. Năframă …

… în vârf de băţ

de sol minor.

6. Marcaj …

… adânc

(vezi detaliul!)

N-am nimic

Nu am nimic este un titlu împrumutat de pe blogul lui Zamfir Turdeanu’, pentru că textele de mai jos se încadrează perfect temei acelei postări, adaptat la … animale!

Declar public, bolduit şi înclinat, că nu am absolut nimic cu nimeni, Om sau Câine!

Am ezitat să accept un comentariu pe blog pentru a nu fi obligat să răspund şi, implicit, să amorsez o dispută. Inutilă, pentru că-i întrevăd rezultatul: un duşman în plus, acuze nemeritate cu duiumul, …

Cronologic:

1. Am petrecut mai puţin de o oră în apartamentul situat sub apartamentul unei „iubitoare de animale”. Am fost deranjat, în discuţia pe care am avut-o cu gazda, de lătrăturile care coborau vehement din apartamentul de deasupra.

2. Protectoarea animalelor a postat un comentariu, acid, jignitor (după părerea mea!) la adresa vecinei şi, nu numai. Am oprit apariţia comentariului şi am explicat, într-un mesaj, decizia mea.

3. Am declanşat postarea ofuscată: Sunt OM şi mă deranjează. Aici puteţi citi şi comentariul oprit de mine, şi explicaţiile oferite pe e-mail.

4. Am încercat să postez un comentariu şi nu am reuşit. Bănuiesc că motivele nereuşitei mele sunt de natură tehnică. De-aceea, postez aici ceea ce nu am reuşit acolo:

Mă văd obligat să comentez, măcar, două din afirmaţiile tale:
1. cei care au un câine, pe care îl consideră membru important al familiei, dar pe ceilalţi câini îi ignoră, îi judecă sau chiar îi răneşte
Subsemnatul nu mă văd descris în această afirmaţie. Ulise nu este „membru al familiei”, pentru că eu sunt Om, şi nu am avut nici un câine în familie!, ci, îmi este Prieten. De-aici decurg drepturile lui şi obligativităţile mele. Ulise este un Câine! Trăieşte în curte, iar, când ieşim în natură, aşa cum el aşteaptă când fac poze, aştept şi eu când vrea el altceva decât vreau eu. În măsura posibilităţilor şi priorităţilor drumeţiei noastre.
A iubi un animal nu înseamnă a-i acorda drepturi prin care încalci drepturile celorlalţi, animale sau Oameni!
Despre rănirea altor câini? Doar o dată am dat cu piciorul într-un câine (cu sete, cu ură, recunosc!). Era câinele care îl muşca pe Ulise şi nu voia să dea drumul dintre colţi … lăbuţei lui Ulise! Nu ştiu cât a suferit el din lovitura mea, dar, ŞTIU cât a suferit Ulise, din muşcătura lui. Şi cât am suferit şi cheltuit eu, pe taxi (nu-mi permit să merg la medic cu taxi-ul, dar … pentru Ulise am făcut chiar mai multe excepţii!) şi pe medicamente, plus disconfortul tratamentului şi lipsa hălăduirilor din acea perioadă, …
2. ipocrizia unora care joacă rolul victimei pentru a impresiona, când de fapt ei sunt de partea călăilor
Subsemnatul nu mă văd descris în această afirmaţie. Cine este „călăul”? Cel care nu poate suporta să fie agresat? Aseară, trecând pe lângă casa în care locuieşti, deci: pe trotuar!, am fost asurzit de lătrăturile câinelui de la tine din curte. Cum urmăresc vecinii filmele de dragoste la TV când aud aceste lătrături înfiorătoare care străbat prin pereţii apartamentelor?!

Concluzie:
Care primează: dreptul câinelui sau dreptul Omului?
Protecţia animalelor este echivalentă cu dispreţul faţă de Oameni?

Bănuiesc că nu ar trebui să fie aşa!

Sunt OM şi mă deranjează

când sunt socotit a fi, în materie de drepturi, mai jos decât animalele

N.B.: tocmai mă pregăteam să lansez această postare, când am primit un nou comentariu, ca să mă ajute. Sunt trimis la o altă postare: Animalele şi amenzile pentru lătrat. Citiţi şi judecaţi! Eu am impresia pe care am avut-o când am discutat cu un pocăit: Eu l-am întrebat dacă Maria Magdalena era o prostituată? El mi-a răspuns că Isus s-a sacrificat pentru oameni! Brânduşa îşi sacrifică vecinii pentru câini!

Poz(n)e poznaşe

Este de notorietate sistemul românesc de amânare sine die a … orice. Se programează, de exemplu, o şedinţă. Vin toţi, mai mult sau mai puţin punctuali, şi, după o jumătate de oră, vine secretara şi anunţă că şefu’ este plecat, iar şedinţa se amână pentru odata care … se va amâna ulterior.

Prietenia este baza unei bune convieţuiri.

Dacă ai prieteni de nădejde. poţi dormi liniştit.

Iadul este pavat cu bune-intenţii – se spune. Totuşi, dracu’ nu a construit nici o biserică – se mai spune.

Primăria are intenţii bune – se laudă. Dar, nu le-a ajuns asfaltul – după cum se vede.

Mişcarea e sănătate curată. Aşa spune şi doctorul, după care, se urcă în Mercedes şi pleacă.

Veveriţoiu’ s-a urcat pe schiuri.

Francezii susţin că noaptea, toate pisicile sunt gri.

Turdenii se laudă că nu tot ce străluceşte este …. asfalt.

Cei care nu vor să fie hurducaţi prin gropile străzilor Oraşului European Turda, pot alege alte mijloace de locomoţie.

A propos de văji. Cu aparatul meu de fotografiat am reuşit să fac vrăji: pubelele se răsturnau ca în stânga,până am scos aparatul şi … s-a schimbat tehnologia.

Doar nepăsarea cu care sunt aruncate, undeva, pubele goale a rămas aceeaşi. Că de-aia plătesc Cetăţenii Salubritatea, ca să-şi recupereze şi să-şi pună în ordine pubelele cu care s-au distrat băieţii.

Am început postarea cu o marcă de prietenie. La încheiere, o alta: un dialog între prieteni.

Chiar dacă ne place să clamăm unicitatea pe mapamond, nu suntem. Dovada? Un anunț premiat de New York Times: Deoarece lunea aceasta pică într-o marți din ziua de miercuri, întâlnirea noastră săptămânală de joi va avea loc vineri, sâmbăta aceasta, pentru că duminică e zi liberă. (Red Skelton),

Notă: imaginile de-a stânga îmi aparţin; cele de-a dreapta – cu excepţia imaginii reflectând proiectul de sute de mii de euro de la Câmpia Turzii – sunt „împrumutate” de pe internet. Nu mai ştiu de pe unde, dar, le mulţumesc şi le sunt recunoscător autorilor.

Poz(n)e de început

Mi-auuuuuuuuuuuuuuu angajamentul să mă ţin de pozne şi anul acesta!

A privi lumea de sus – de la peste 800 m

(imaginile sunt preluate de pe site-ul: http://gulfnews.com, unde puteţi citi mai multe despre clădirea Burj Dubai, inaugurată astăzi)

Demolare anexe – a’ din dreapta, când?

Gunoaie … peste tot

Sub pod,

la marginea oraşului

ori, pe trotuar,

în mijlocul oraşului

Mare lucru e invidia!

Ca să nu mai face

poze în oglindă,

au desfundat

canalizarea!

Sprijiniţi cultura şi teatrul!

Unii au luat ad litteram îndemnul:

udă Casa de cultură ca să crească,

iar, Teatrul îl proptesc cu un … pop!

Întrajutorare între Moşi

Moşu’ Parapantist a rămas aninat la ceternă.

Moşu’ Alpinist urcă să-l ajute.

Oare, şi-a spart şi capul?

Ori, doar casca?

De ce?

Cu un ton mult mai reţinut, dar, altfel, tot cu nesimţire, întocmai ca o amantă de profesionist, Cerşetoarea m-a luat la rost pentru că „îmi permit” să o fotografiez. Că era în spaţiul public, că ea calcă legea cerşind, că a uitat

de banalul „bună ziua”, …

În crăcănata noastră democraţie, eu, care fac ceva ce nu este interzis, sunt luat la rost de infractor! De-aceea, pe ea nu o legitimează nici un … Ilie Pintilie Pamfil (jandarm)!

Oase fără plumb

Amintiri din 2009

A plouat şi nu am putut pleca în hălăduială pe coclauri, aşa cum planificasem cu Zamfir, Prietenul meu.

Mă răzbun cu nişte pozne din fundul sertarului. Fac curat şi arunc totul. O iau de la capăt, ca la fiecare început de an.

Nicăieri nu-i mai bine decât acasă sau … pe coclauri. Îmi amintesc de ultima hălăduială de anul trecut, …

Ăsta-s io, şi, deşi sunt foarte cunoscut, mă prezint pentru cei care aţi deschis blogurile mai târziu. Nici io nu -s vechi, da’-s bun! În primii 15 la sută.

Scormonesc şi fac dezvăluiri. Nu ca un profesionist, pentru că nu ştiu să mint.

Împreună cu Prietenul meu, admirăm întinderile, care … ne atrag privirile şi paşii. Ca doi Paşi (pluralul de la Paşă: Paşa Ulise şi Paşa Zamfir!), ne purtăm paşii (pluralul de la pas!) pe întinderi. Nu contează că-s cu iarbă, cu zăpadă ori cu noroi. Important este să mergem . Tot înainte, ca pionierii. Ăia din West, nu ăia cu cravată roşie ca focul, ca sângele constructorilor care mor pe şantier, …

N-am văzut vulturi. Pe la Cheile Turzii, am văzut acvile. Pe câmp, doar ciori. De-aceea, v-am adus o poză cu vulturul din oraş. Că la Primăvară dispare. Că n-au bani să toaleteze pomii din faţă. De parcă le-ar fi ruşine cu monumentul.

Energia necesară parcurgerii kilometrilor, mi-a trag din mângăierile Prietenului Zamfir. Doar că, îl las să creadă că alerg după mita biscuitală!

Am râs bine când am văzut că noul depozit, chiar înainte de inaugurare, suferă de dezmembrare. Sau de lucrul făcut de mântuială?!

I-am spus lui Zamfir: pozează borna până nu se surpă! Că-i de pe drum modern, european!

Şi-am călcat pe-o alună şi, ca să nu fac entorsă, v-am spus o mare minciună … adevărată!

Acum suntem acasă şi sperăm să nu ploaie la noapte. Cu Soarele şi vânticelul de azi, s-a mai zbicit un pic pământul şi …

Ultimele poz(n)e

Sfatul medicului:

această postare se va citi vineri, dis-de-dimineaţă, cum se crapă de … zece, cu blidul cu ciorbă acră de potroace, în faţă! Dacă aţi reuşit să vă ridicaţi, copăcel-copăcel, … de sub masa sub care aţi adormit!

Am scuturat sacul cu poz(n)e şi vi le ofer pe ultimele. De anul acesta, evident!

Să o luăm în ordine alfabetică:

altitudine (budă-n aer!) – aprozar (musai „collection”!) – articificii (cu mobilu-n ureche!) – Billa (te doare bila!) – chinezărie (tocmai cumpără Volvo!) – civism (mic, da’ cu suflet MARE!) – Cristea (cu Primăvara în mână!) – danone (indigest, ca maniere!) – eleganţă (feştelită cu o pungă de plastic!)

Pauză! Reluăm:

Cenuşăreasa

şi

…

Cenuşăreasu

Secondo tempo:

fum (pe maşină scrie: GRATIS!) – girl (nu pare sexi!) – jurnalul (d’antan!) – logică (ai încurcat circulaţia? te ajută ei să o încurci ore în şir!) – logo (încă, nu s-o gătat compania electoralistă?) – Luna (McLuna!) – păsărari (s-au revoltat că am trecut cu Ulise pe drumul „lor”, când lor tocmai li s-a sculat să prindă păsărici! profesionişti, ce mai?!) – presa (nu presează pe ger!) – re-accident (maşinile l-au turit! maşinile i-au turtit şi crucea!)

Pauză! Reluăm:

monumentul

inculturii

perene

turdene

şi

ordinul

se execută

întocmai

acolo, sus

iar

mica

eroare a lor

e plătită

scump de noi

retro (uneori, e frumos!) – salate (verzi şi plumbuite!) – şapte februarie (vine Gheorghe cu Primăvara şi Toamna, deodată!) – scrumieră (neaoşă, românească!) – snichers (??? cu ce se mănâncă?!) – şomaj (nu în toate meseriile!) – statuetă (pe post de leu!) – stejeriş (la Stejeriş!) – structură (în loc de … şcoală!)

Ultima pauză! Şi ultima repriză (scurtă, ca vinerea bugetarilor!):

trotuare pentru

cure cu obstacole

la Turda

şi la Cluj Napoca

vâsc (te pupi sub el de rebelion!) – vila (… dacă nu-i fudul, nu-i … destul!) –

Închei, conform vremurilor … viitoare:

Nu se poate să închei chiar aşa, nu-i aşa?! Uite, o cercetare statistică:

Un prestigios institut de cercetare, bla-bla-bla, a publicat, în urma sondajului efectuat pe un esantion de 30.000 de subiecti de sex feminin, desfasurat in cursul anului 2007, urmatoarele rezultate:
– 10% dintre femei au avut parte de sex la prima intalnire.
– 20% dintre femei au avut parte de sex intr-un loc neconventional.
– 46% dintre femei au experimentat sexul anal.
– 70% dintre femei prefera sex dimineata.
– 90% dintre femei ar dori sa faca sex in padure.
– 99% dintre femei nu au avut parte de sex la locul de munca.
În concluzie: Statistic vorbind, ai mai multe şanse sa faci sex anal dimineata, cu o necunoscuta, in padure, decat sa faci sex la birou la sfarsitul zilei.
Recomandari: Nu mai staţi, ca fraierii, pâna seara tarziu la birou, că NU se intampla nimic bun.