A plouat şi nu am putut pleca în hălăduială pe coclauri, aşa cum planificasem cu Zamfir, Prietenul meu.
Mă răzbun cu nişte pozne din fundul sertarului. Fac curat şi arunc totul. O iau de la capăt, ca la fiecare început de an.
Nicăieri nu-i mai bine decât acasă sau … pe coclauri. Îmi amintesc de ultima hălăduială de anul trecut, …
Ăsta-s io, şi, deşi sunt foarte cunoscut, mă prezint pentru cei care aţi deschis blogurile mai târziu. Nici io nu -s vechi, da’-s bun! În primii 15 la sută.
Scormonesc şi fac dezvăluiri. Nu ca un profesionist, pentru că nu ştiu să mint.
Împreună cu Prietenul meu, admirăm întinderile, care … ne atrag privirile şi paşii. Ca doi Paşi (pluralul de la Paşă: Paşa Ulise şi Paşa Zamfir!), ne purtăm paşii (pluralul de la pas!) pe întinderi. Nu contează că-s cu iarbă, cu zăpadă ori cu noroi. Important este să mergem . Tot înainte, ca pionierii.
Ăia din West, nu ăia cu cravată roşie ca focul, ca sângele constructorilor care mor pe şantier, …
N-am văzut vulturi. Pe la Cheile Turzii, am văzut acvile. Pe câmp, doar ciori. De-aceea, v-am adus o poză cu vulturul din oraş. Că la Primăvară dispare. Că n-au bani să toaleteze pomii din faţă. De parcă le-ar fi ruşine cu monumentul.
Energia necesară parcurgerii kilometrilor, mi-a trag din mângăierile Priete
nului Zamfir. Doar că, îl las să creadă că alerg după mita biscuitală!
Am râs bine când am văzut că noul depozit, chiar înainte de inaugurare, suferă de dezmembrare. Sau de lucrul făcut de
mântuială?!
I-am spus lui Zamfir: pozează borna până nu se surpă! Că-i de pe
drum modern, european!
Şi-am călcat pe-o alună şi, ca să nu fac entorsă, v-am spus o mare minciună … adevărată!
Acum suntem acasă şi sperăm să nu ploaie la noapte. Cu Soarele şi vânticelul de azi, s-a mai zbicit un pic pământul şi …