Chiar aşa:
după o îndelungată suferinţă,
care m-a ţintuit în curtea mea,
„amenajată”
– cu fum, duhoare de cramă, cu manele urlate, … după cum i se scoală … cheful! –
de hipopotamul guraliv
(nu am zis beţiv ori nesimţit, ca să nu-l … jicnesc!) …
… lătrat de
un minuscul confrate …
… am ieşit în stradă,
în părculeţul de peste drum! Preţ de vreo zece minute.
Apoi, i-am zâmbit fotografului:
Zamfir mi-a arătat o posibilă modalitate de viitoare hălăduire, cu mine pe post de …
Că-s un câine … marfă!
*
Ha! Ha! Ha! Ham! Ham! Ham! …
Credeaţi că m-am prăpădit? Sunt, doar, un pic … cam „prăpădit”. Din punct de vedere sociologisticalicesc, problema se prezintă astfel:
1. De mine şi de râie, scăpaţi greu.
2. Ce-i rău, nu piere!
3. I-am promis lui Zamfir că:
a) mai hălăduim, împreună, măcar, o vară
b) îi dau o felie din tortul meu cu 13 lumânări …
Io-s câine de cuvânt!
Ulise al II-lea cel Ocoş 