Azil, Viagra, … Ce n-ai înţeles?

Disclaimer: această postare este scrisă SPECIAL pentru bugetarii ce se apropie de pensie. NUMAI ei au dreptul să acceseze link-urile din postare!

Un tinar îl viziteaza pe bunicul sau, de 90 de ani, la azilul de batrini.
– Ce mai faci, bunicule? – il intraba el.
– Bine, nu prea rau. Se ocupa bine de mine aici.
– Si mincarea, merge?
– Oh, excelenta! – raspunde batrinul.
– Si asistentele medicale? Au grija de tine? – il ispiti nepotul.
– Nu se poate sa fie mai bine. Aceste tinere infirmiere sunt cu adevarat foarte amabile.
– Si de dormit? Reusesti sa dormi bine?
– Nici o problema.
– Fac 9 ore in fiecare noapte. Seara, pe la ora 10, mi se aduce o ceasca de ceai si o pastila de Viagra, si cad ca un butuc.
Fiul se intreaba daca a inteles bine, si abordeaza infirmiera, ca sa fie linistit.
– Ce mi-a spus bunicul? Le dati o pastila de Viagra, seara, inainte de culcare?
– Da, bunicul dvs. v-a spus adevarul. Seara, catre ora 10, ii aducem un ceai si un comprimat de Viagra.
Tinarul se intreaba daca a inteles bine, si cere explicaţii.
– Asa merge impecabil: ceaiul il face sa doarma, … si  Viagra il impiedica sa cada sub pat!

Tot a propos de bătrâni, şi tot cu înţelepciunea senectuţii:

Într-o seară, o femeie iese din casã si vede trei mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
„Sotul tãu este acasã?” – întreabã ei.
„Nu, este iesit.”
„Atunci nu putem intra” – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
„Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru.”
Femeia se duce si îi invitã.
„Nu putem intra toti în casã”, replicã ei.
„Cum asa?” întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. „Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.”
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. „Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!”
Sotia nu a fost de acord. „De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?”
Nora îi asculta dintr-un colt al casei. „N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!” – a sugerat nora.
„Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei” – îi zice sotul sotiei.
„Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.”
Femeia iese afarã si întreabã: „Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.”
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: „L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?”
Cei trei mosnegi replicarã: „Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!”

În concluzie: vai, de bătrânii care nu ascultă de cei tineri!

Notă: Nimic din această postare nu-mi aparţine. Toate sunt copy/paste de pe net. Nici chiar imaginea de mai jos! Atenţie: pe cutia de chibrituri este semnul chinezesc pentru dublă fericire. Ceea ce vă doresc, tuturor! Ca să nu vă mai spun că a fost deja publicată în 4 februarie … 2011! Atunci, v-a plăcut. Acum …

Ca să nu vă plictisiţi nici duminica aceasta, vă sugerez să vizitaţi blogurile mele sau ale altora din blogosfera apropiată: „Densuşienii. Corespondenţă” – Ioachim Lazăr şi Adela Herban, Alt joc cu poze – 04.02.12, Amethyst and Agate, Atenție, se votează!, Buletinul cu ştiri, , Buna dimineata!, Cum petrecem primul weekend din februarie 2012?, Iarnă românească, Ioachim Lazăr şi Adela Herban – „Densuşienii. Corepondenţă”, Lana del Rey – Video Games, M-am mutat, MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE Excroco-milogo-amorosso!, Miercurea fără cuvinte. Hoteluri din Cluj-Napoca, Noi şi ai noştri – 01.02.12, Noutati de demult (040212), obsesii dincolo de ninsori, Pe chibrituri: Porumbel alb, simbol al păcii, Piaţa Universităţii conştiinţă a neamului !, Poliţia loyală Turda, NU mai zice nimic, Rezultate recensamant pe intelesu meu, Scrisoarea – un parfum uitat?!, Sfârşit de an, Știri de bine, Vechi scăpărări (010212), Viaţa-n imagini (040212), Wolfgang Amadeus Mozart – Symphony No. 25 in G minor.

Azil, Viagra, … Ce n-ai înţeles?

Disclaimer: această postare este scrisă SPECIAL pentru bugetarii ce se apropie de pensie. NUMAI ei au dreptul să acceseze link-urile din postare!

Un tinar îl viziteaza pe bunicul sau, de 90 de ani, la azilul de batrini.
– Ce mai faci, bunicule? – il intraba el.
– Bine, nu prea rau. Se ocupa bine de mine aici.
– Si mincarea, merge?
– Oh, excelenta! – raspunde batrinul.
– Si asistentele medicale? Au grija de tine? – il ispiti nepotul.
– Nu se poate sa fie mai bine. Aceste tinere infirmiere sunt cu adevarat foarte amabile.
– Si de dormit? Reusesti sa dormi bine?
– Nici o problema.
– Fac 9 ore in fiecare noapte. Seara, pe la ora 10, mi se aduce o ceasca de ceai si o pastila de Viagra, si cad ca un butuc.
Fiul se intreaba daca a inteles bine, si abordeaza infirmiera, ca sa fie linistit.
– Ce mi-a spus bunicul? Le dati o pastila de Viagra, seara, inainte de culcare?
– Da, bunicul dvs. v-a spus adevarul. Seara, catre ora 10, ii aducem un ceai si un comprimat de Viagra.
Tinarul se intreaba daca a inteles bine, si cere explicaţii.
– Asa merge impecabil: ceaiul il face sa doarma, … si  Viagra il impiedica sa cada sub pat!

Tot a propos de bătrâni, şi tot cu înţelepciunea senectuţii:

Într-o seară, o femeie iese din casã si vede trei mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
„Sotul tãu este acasã?” – întreabã ei.
„Nu, este iesit.”
„Atunci nu putem intra” – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
„Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru.”
Femeia se duce si îi invitã.
„Nu putem intra toti în casã”, replicã ei.
„Cum asa?” întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. „Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.”
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. „Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!”
Sotia nu a fost de acord. „De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?”
Nora îi asculta dintr-un colt al casei. „N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!” – a sugerat nora.
„Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei” – îi zice sotul sotiei.
„Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.”
Femeia iese afarã si întreabã: „Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.”
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: „L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?”
Cei trei mosnegi replicarã: „Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!”

În concluzie: vai, de bătrânii care nu ascultă de cei tineri!

Notă: Nimic din această postare nu-mi aparţine. Toate sunt copy/paste de pe net. Nici chiar imaginea de mai jos! Atenţie: pe cutia de chibrituri este semnul chinezesc pentru dublă fericire. Ceea ce vă doresc, tuturor!


Există şi basme adevărate

Basmele sunt plăsmuri ale unor minţi romantice, înflăcărate, şi pe parcursul lor apar Zâne bune care ajută pe năpăstuiţi ai soartei. Dacă luăm propoziţia de mai sus ca fiind definiţia basmului, mesajul sosit în această seară în căsuţa poştală electronică a lui Zamfir … este un basm adevărat!

Buna, Zamfir
Iata continuarea povestii catzelusului de la Schitul Piatra Scrisa.
Puiul de catzel s-a dovedit de fapt a fi o catzelusa si a fost botezata Sarah.
Dupa ce a fost vindecata, si tinuta in carantina aproximativ doua saptamani, la Adapostul de caini de la Brasov coordonat de dna Cristina Lapis, catzelusa a ajuns in cele din urma la noua ei locuinta si familie adoptiva, in Germania.
Iata doua fotografii care vorbesc de la sine. Cuvintele sunt de prisos.
Singurul lucru pe care il regret este ca nu toate animalele bolnave, abandonate, comunitare au acelasi destin fericit.
Gandurile mele bune celor care se implica in actiunile de salvare ale animalelor, aici la noi si pretutindeni.

Mulţumesc, Zână bună pentru fapta ta şi pentru că ne-ai făcut o mare bucurie! Poate, îi găsesc şi lui Zamfir … o astfel de Zână bună!

Aici curg banii dumneavoastră

Pentru orice comentarii, explicaţii, lămuriri sau … reparaţii, adresaţi-vă cu încredere la

Compania de Aruncat banii pe apa Arieşului (CAA).

Imaginea din dreapta vă prezintă una dintre gurile de vizitare a canalizării din centru: înfundată, înainte  de a fi inaugurată!

Lista lui Zamfir – 8 iunie 2010

Credeaţi că nu mai vine? Iată actualizarea clasamentului blogurilor din CUA:

zamfir-bloguri-cua-080610

Dacă mai aveam vreun dubiu asupra valorii cotaţiilor din ZeList, vă supun atenţiei câteva nelămuriri de-ale mele:

Toate blogurile mele au înregistrat ceva coborâri în această săptămână. Am fost activ (postări, comentarii, chiar şi ceva ping-uri), dar, într-adevăr, un pic mai puţin decât în altele.

1. Blogul http://korodilu.wordpress.com/ a crescut cu +4848 pozitii! Felicitări! Ce nu înţeleg este faptul că ultima postare pe acest blog datează din 2 martie 2009! … Atunci, care este activitatea atât de intensă a acestui blog care a dus la saltul uriaş în clasament?! Toată blogosfera se dă în vânt şi citeşte postarea despre mărţişorul lui de anul trecut? Comentarii nu se văd. Dar, dacă toată blogosfera se dă în vânt şi pinguieşte acest blog …

2. Blogul http://www.turdanews.net/bloggelu a crescut cu numai +1899 pozitii! Felicitări! Şi, se zice că ar avea zeci de mii de vizitatori unici şi comentarii … catralioane! Dar, oricum, este activ faţă de cel de mai sus.

3. Blogul http://ltcorcampiaturzii.wordpress.com/ a crescut cu numai +1633 pozitii sau blogul http://mdadrian.blogspot.com/ a crescut cu numai +4616 pozitii! Felicitări! Dar, sunt bloguri viguroase, active!

4. Blogul www.emesemese.blogspot.com a coborât cu -1386 pozitii! Deşi este mult mai activ decât primul blog menţionat!

Nu am absolut nimic cu nici unul dintre bloggerii care deţin blogurile menţionate mai sus. Blogurile sunt preluate din clasamentul naţional numai pentru exemplificarea nelămuririlor mele. Dar, având în vedere şi vânzoleala din blogosferă, pe tema „exactităţii” cântarului ZeList-ului, cred că ar trebui să-şi ia ca motto versurile coşbuciene:

Nu cerceta aceste legi,
Căci, eşti nebun de le-nţelegi!

Ursuleţul de la Lutsch

De la persoana care mi-a trimis povestea căţeluşului cu noroc, am mai primit o (po)veste:

Ursul captiv de la Lutsch (Alba)

Aici ai doar cateva secvente din reportajul realizat de cei de la Pro TV.
Aici ai filmuletzele de pe Youtube
daca cauti cu google la cuvantul cheie: ursul captiv, vei gasi zeci de astfel de povesti.
E chiar impresionant ce a realizat aceasta mare DOAMNA !!! Cristina Lapis in interesul acestor biete animale tinute in captivitate de „fiare umane”.
Din câte am înţeles, ursul nu mai este captiv, ci, trăieşte sub îngrijirea Zânei Animalelor!? M-aş bucura să-mi confirme cineva!

Ghemotoc cu noroc

V-am mai spus că am fost un căţeluş cu noroc! Aveam doar şase săptămâni şi ştiam despre viaţă doar două lucruri, dureroase amândouă: foamea şi bătaia. Aş fi devenit „marinar”, dar, am avut norocul să pună mâna pe mine (la propriu şi la figurat!), un Om! Zamfir a primit, de curând, povestea unui alt căţeluş cu noroc:

Buna, Zamfir
Ti-am anexat absolut toate mesajele de pe forum si corespondenta cu o doamna Cristina.
Iata si povestea despre cum am reusit sa ajut acel mic ghemotoc bolnav.
Dumineca, 30 mai am fost intr-o excursie Timisoara – Orsova. Am facut o scurta oprire la Schitul si manastirea Piatra Scrisa din judetul Caras-Severin.  Chiar era mare du-te-vino intrucat era hramul Manastirii.
Acest mic refugiu este un loc unde de obicei opresc soferii; este un mic restaurant, toaleta, bazar de mestesugari si acel mic si pitoresc schit, construit intr-o stanca, iar, deasupra chiar trece o cale ferata care iese tocmai dintr-un tunel. Deci, nu am fost singura care a vazut acel pui de caine … si nu e bolnav de doua-trei zile.
Am facut un tur al locului si ca de obicei ne intalnim si cu cainii pe care ii gasesti la tot pasul prin tara, dar mai ales in astfel de popasuri unde opresc turistii.
Asa am vazut un ghemotoc bolnav. Am avut un soc pe moment, dar, la fel ca toti ceilalti, am trecut mai departe. Ce puteam face, in afara faptului ca mi s-a facut mila de el? Asta e tristul adevar, prima reactie este ca-ti vine sa plangi si pleci mai departe … cu atat mai mult cu cât …  chiar nu ai ce face; n-ai unde telefona, n-ai cui spune ca aici in acest loc un animal sufera, stiind ca la noi protectia animalelor in mod oficial este ZERO.
Intamplarea face ca acolo erau si zeci de politisti, cred ca de la politia rutiera din cauza credinciosilor veniti la Manastire si al faptului ca se lucreaza pe acea portiune de drum  se circula  pe un sens … deci era o nebunie de masini, oameni, etc. Am abordat doi politisti, le-am povestit de pui si i-am rugat sa sune undeva, poate cunosc ei vreo astfel de asociatie pe prieteni ai animalelor din zona. Unul din ei mi-au luat numarul de telefon, mi-a zis ca incearca … si ca-mi va da numarul respectiv sa sun eu !!!, am fost de acord si asa, dar sigur ca da, am asteptat degeaba.
A doua zi m-am apucat si am cautat pe net tot felul de astfel de asociatii din zona respectiva, sa iau legatura cu ei sa le povestesc despre acel caine; n-am gasit nimic, dar din link in link si cu google am dat peste un forum unde am postat primul mesaj. Spre surprinderea, dar si bucuria mea, imediat am primit o adresa de email cu cine sa iau legatura, care s-a dovedit a fi o doamna, Cristina, din Germania!, din Munchen, dar originara din Caransebes. Mi-a raspuns si pe forum, dar mi-a scris si pe adresa email. Si anume: mi-a spus ca a vorbit cu cumnata ei si cu un prieten, ca a doua zi ei vor merge cu propria masina sa-l caute, sa-l duca la Caransebes, un veterinar ii va da primele ingrijiri, apoi dna Cristina Lapis (cea care a reusit sa faca un adapost de caini la Brasov si un sanctuar pentru ursii captive) il va lua la dumnnaei la Brasov unde va fi ingrijit, pe cheltuiala acestei doamne din Germania.
I-am lasat numarul, m-a sunat din Germania!, am vorbit aproape vreo 20 de minute.
Ulterior mi-a scris ca puiutul este deja la Brasov in grija dnei Lapis, si ca dupa ce se va insanatosi îl va adopta dumneaei in Germania.
Ce as mai putea adauga in plus. Dincolo de enorma bucurie si usurare ca am salvat de la chinuri groaznice un biet animal, ma bucura si faptul ca,  cu toate ca ne lamentam ca nu se face nimic pentru bietele animale, exista totusi oameni despre care nu “urla” ziarele, radioul, TV-ul, care tac si fac.
Iar noi care nu suntem implicati direct in asta, macar cu un telefon, un strigat de ajutor putem salva macar animalele bolnave.
Vor mai trece cel putin zece generatii ca sa gandim si despre animale ca cei din alte tari … (zilele astea am auzit despre cum se laudau oamenii dintr-un sat de pe la noi, cum au reusit sa omoare un dihor … doar el le mananca puii din ograda !!!) ma imbolnavesc cand aud asa ceva …
Probabil primul soc vazand acel mic pui de caine, m-a facut sa-l vad mult-mult mai cumplit ca infatisare; l-am vazut parca tot ca era rosu de la ranile cum se scarpina, cum isi rodea pielea, eu ziceam ca din cauza scabiei; doamna a vorbit cu un veterinar si  mi-a zis ca ar putea fi mai degraba vorba de pierderea blanitei din cauza sistemului imunitar scazut ca urmare a alimentatiei proaste, a lipsei de ingrijire, vaccinuri, etc.

Dacă mai primi veşti despre ghemotoc, vă vom ţine la curent!

Despre schit şi mănăstire, puteţi afla mai multe, accesând:

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-piatra-scrisa-97436.html

http://www.intercultural.ro/turismintercultural/Schitul-Piatra-Scrisa.html

http://radioresita-inimagini.blogspot.com/2010/04/cornelia-manastirea-piatra-scrisa.html

http://www.caransebes.ro/piatrascrisa/index.htm

Anti-plictis garantat 101%

Pentru cazul în care vă plictisiţi şi nu ştiţi ce să faceţi preţ de vre-un sfert de oră, vă sugerez să accesaţi link-urile de mai jos. Sunt articole trăznet, scrise bloggeri deosebiţi:

Dacă vă place/displace vreunul dintre articole vă rog să îndrăzniţi să comentaţi. Preferabil, să criticaţi! De lăudat, mă pricep şi eu!
Să aveţi o zi splendidă în fiecare zi!
Ulise

pentru conformitate, Zamfir

Imaginile sunt proaspete: culese joi, la Frata!

Din jale se înfruptă …

Pe noi, ca naţie, ne interesează foarte „pregnant” starea de sănătate a caprei vecinului. În stânga, vedeţi cum stă capra africanului. În dreapta, e cea a americanului. Dar, eu vă voi vorbi de biata mea vecină, văduvită de soţ. De-aceea, nu vorbim despre jalea din care se întrupă Electra acum, ci, despre jalea din care se înfruptă tanti Ileana, deloc Electr-iciană!

Ieri era lelea Ileana. Acum, după ce s-a întors  Iuăn bogat, din Spania, unde … ştie el ce, cum şi pe unde a muncit,  pe la castelele de nisip de pe-acolo, a devenit Doamna Elena, cu conturi şi carduri în regulă.

Dar, veni vreme ca Iuăn, devenit şi el Domnu’ Ion pentru toţi săracii din sat, să se mute într-un loc cu mai multă verdeaţă şi linişte … şi ca, tot românul, lăsă prin testament, patruj’ de mii de ieuroi, pentru servicii funerare decente.
Jelindu-l pe Iuăn, Ileana urmări îndeplinirea testamentului, punct cu punct. Că, taaaaare l-a mai iubit pe Iuănu’ ei!

Curioasă, cea mai bună prietenă o întrebă:
– Cît te-a costat, în mod real, totul?
– Cu totul,  40.000.
– 6.500 € – serviciile funerare.

– 500 €  donaţie pentru biserică.
500 €  pomana, masă la restaurant.
– Restul, o piatră comemorativă.

Mirată, prietena o întrebă :
– 32.500 € pentru o piatră comemorativă? Nu se poate! Ce piatră comemorativă o fi aia, aşa de scumpă?
– Nu ştiu exact, cum să-ţi explic. Uită-te şi tu …

vezi piatra comemorativă plătită de tanti Ileana cu 32.500 de euro, în memoria lu’ Iuăn al ei.

Notă: am adaptat un show primit de la unul dintre prietenii de pe internet! Originalul e cam aşa: Se stinse Ion

O nuntă

Ultima poznă a fost cu o nuntă. Canină – ca să-mi respect rangul.

Şi oamenii au nunţi. Zamfir a pozat ieşirea de la Primărie a nuntaşilor. A glumit cu fotografii care aşteptau ieşirea mirilor şi … s-a ales cu o admonestare a unui scorţos: „Domnule, ai o problemă!„. I-a răspuns, mult mai delicat decât merita respectivul: „Dacă trebuie să-ţi spun că glumeam, problema nu e la mine!„!

De unde se vede că bunul simţ ne cam lipseşte şi în materie de … umor!

nunta

Virusul ZeList

Computerul lui Zamfir, cel pe care îmi scriu blogul meu canin, este virusat. Zamfir nu poate face nimic pentru că nici o companie producătoare de antiviruşi nu a descoperit, încă, antidotul pentru acest virus! Tocmai a sosit o ştire-bombă de la administratorii ZeList-ului:

Blogurile ... şi https://blogulise.wordpress.com/ nu apar ca fiind
înscrise în clasamentul ZeList.ro.

Iată captura de ecran, realizată chiar acum, care confirmă că, nu este adevărat că sunt pe poziţia 3009, aşa cum apar în … ZeList! Sau este?! Conform principiului: crezi ce vezi ori crezi ce spun eu? Doamne, cât de serios pot să lucreze!

Pentru că o bombă nu vine singură, mai am una:

Amicul pentru care Zamfir a cerut informaţii a constat că blogul lui a fost scos din listă … fără să apuce să ceară!

În concluzie: ZeList este o treabă românească!

Doar două săptămâni

Au trecut doar două săptămâni de la duminica neagră a lui Ulise!

Ieri, când Ulise zburda fericit pe coclauri, se tăvălea în iarbă, alerga bezmetic în două direcţii deodată, iar, cele două vânturi îi fluturau urechile clăpăuge în două direcţii, mirosea fiecare locşor, mesteca fire de iarbă, eu eram mai fericit decât el!


Încă câteva imagini cu Ulise, şi nu numai cu el, aveţi în album.

ulise