Băjenaru Ulise

Ce-i numele? Nu-i un braţ!” – îl întreba, odată, lelea Julieta pe badea Romeo, în scena târnaţului englezesc din Verona Italiei. Chiar aşa: ce contează cum te numeşti? Nu mă îndoiesc că aţi auzit de Guriţă Pardailan, de Guţă Popândău, de Ioana Poponeţ, … Dar, cum ar fi să vă cheme, de exemplu, ca nume de familie, Beţivu, Găinaţ, Gunoi, Pârţan, … Ori, Bulan, Sfârc, Coi sau Pizdelea (rog Oanele pudice post-partum să nu sară în sus!, eventual, pot sări în jos, pentru că am transcris nume de familie din actele de stare civilă din România!).
Aşa la prima vedere nu pare cine ştie ce. Dar ia gândiţi-vă că vine şefu’ şi vă prezintă noi colegi de birou: „Vă rog să faceţi cunoştinţă cu noul vostru coleg, d-l Gelu Regulatu. Mâine va veni şi d-na Georgeta Pizdelea. Apropo, d-l Eugen Sfârc nu a venit astăzi la muncă?”. Săracii de ei. Dacă m-aş fi născut cu un astfel de nume, sigur l-aş fi schimbat. Dar, până să ajung la momentul când puteam face schimbarea, …

Eu vă voi vorbi de un personaj, foarte cunoscut, care şi-a schimbat, temporar, numele în Băjenaru’ Ulise! De ce? Să vă explic, în doi timpi şi trei paragrafe:

1. Conform dicţionarului de sinonime şi a noului DEX: BĂJENÁR ~i m. înv. Persoană nevoită să se retragă undeva, pentru a-și garanta securitatea; refugiat.

2. Pentru astăzi, zona noastră a primit cod galben de furtună.

3. Şi, chiar, a fost! Cu bubuituri de tunete şi şficiuiri de fulgere, cu averse de ploaie, cu tropotit de grindină, …

Iată câteva imagini din curtea mea:

şi de pe strada principală a oraşului european Turda (imaginile nu sunt de pe str. Iorga, acolo unde locuiesc mai multe familii, de … discriminaţi şi discriminanţi, şi, de-aceea, s-au găsit fonduri pentru reabilitarea canalizării!):

Întrebare: ce legătură au toate acestea cu … celebrul blogger Ulise?

Legătură logică: ploaia torenţială a inundat curtea colegului şi el s-a refugiat în pivniţă!

A băjenit, cum s-ar zice!

Deci, în mod absolut justificat, l-am numit în înalta demnitate de băjenar!

Băjenaru’ Ulise!

Unire în uimire

Mâine e Ziua Unirii. Cea rămas din Unirea de acum 91 de ani, sărbătoreşte. Am dat o raită prin oraş ca să văd pregătirile.

Pardon: acesta este un tractor bricolat şi nu vine prin centru pentru că nu are chiar două tone.

Prin centru circulă numai maşini „sub 2 tone” (încărcătura?!).

S-au făcut cozonacii cu nucă … ca la Istanbul!

De ce au pus o soră decoltată pe spirtul sanitar?

Ca să usture mai puţin?

Sau să-l poţi bea cu mai multă plăcere?

Navigând între frăţia inelelor şi codul nu-ştiu-cui, am ajuns la frăţia codificată a brăţărilor!

Ziceam că-i sărbătoare mâine?!

Cum cântam, acum două decenii de împliniri măreţe? Partidul, Băsescu, România! Pardon; era altul pe-atunci!

Parcă, s-a schimbat ceva, Nene Brucan!?

Până la lansările sărbătoreşti de petarde şi artificii, s-au lansât o carti, bre!

Felicitări, aiutorilor!

Este o carte escepţională, scrisă magistral, care nu se poate lipsi din nici o bibliotecă de 69 sau 66 de pe tembelizor. Din care putem învăţa! O carte plătită de … cine a plătit această carte? Că, de dat, s-a dat pe gratis! După merit!

Se pare că autorii au făcut armata la … marina călăreaţă!

Cartea se numeşte: „Virtute şi onoare„! Rezon!

Mi-a ieşit cam alandala postarea. Cred că pot scoate şi eu o carte. Un AS! De pică!

Ca să nu spuneţi că v-aţi pierdut vremea cu cititul, vă dau un sfat:

Daca intalnesti o femeie frumoasa, cu ochi stralucitori şi înlăcrimaţi, buze umede si care freamata din tot corpul …
Las-o in pace.
Are gripa!!! Cum, de care …? Mai întrebi, porcule!