Poz(n)e neregăsite

Am tot căutat, dar îmi lipsesc din arhiva personală nişte imagini. Am preluat câteva imagini de pe internet şi … puneţi-le voi, dacă credeţi că se potrivesc pe undeva.

1. Poza cu strada asfaltată acum un an şi fără gropi astăzi

2. Poza cu primaru’ inaugurând un loc de joacă pentru copiii neminoritari

3. Poza cu şefa de la asistenţă socială urcând scările spre biroul primarului într-un cărucior pentru handicapaţi (oricare dintre ei ar fi în căruciorul respectiv!)

4. Poza cu copiii jucându-se în parc, inclusiv în zonele publice care au devenit private

5. Poza cu poliţistul care opreşte circulaţia ca să treacă bătrânica în ritmul în care poate

6. Poza cu body-guard-ul bine crescut

Pardon, pe ultima am găsit-o! Am făcut-o la inaugurarea Salinei: tocmai când să se închidă uşa lui Boc, persoana care urma să facă gestul s-a oprit, preţ de câteva secunde ca să-mi dea răgazul să fac fotografia!!!

Era să leşin, uluit de … normalitatea gestului!

Mi-am revenit numai când mi-am amintit de „colegul”, fotoreporter la un ziar „oficial” judeţean, care nu scapă un prilej să se răstească la mine, cu „Dă-te, bă, de-acolo!”, de câte ori i se pare că m-am postat mai bine decât el pentru vreo fotografie, fără să fie neapărat vorba despre vreo obstrucţie din partea mea, faţă de el sau alţii. Deşi, cu mulţi ani în urmă, când eram colegi la cursul de calificare ca mecanici auto, nu avea nimic împotriva mea!Să fie, oare, o coincidenţă faptul că lucrează la ziarul pentru care am lucrat şi eu vreo două luni, pe mai nimic, şi am plecat pentru că începuseră să publice ce le trimiteam, schimbând doar .. numele autorului?!

Ce mai face Poliţia comunitară la 5 februarie?

Dacă vreţi să aflaţi „ce mai face poliţia comunitară?”, nimic mai simplu: citiţi

RAPORT de activitate Politia Comunitara // 28 IAN. – 4 FEB. 2010

Dacă credeţi că nu aţi citit bine, am primit şi o a doua variantă (poate, e scrisă mai citeţ!):

RAPORT de activitate Politia Comunitara // 28 IAN. – 4 FEB. 2010

Un amic l-a citit deja, în ambele variante, şi vă prezint reacţia lui:

Dacă aţi avut impresia că ambele rapoarte sunt de luna trecută, mea culpa: nu le-am citit, ci, le-am postat aşa cum le-am primit în două mesaje consecutive, eu şi colegii din presa turdeană. Cineva spunea că salariile celor de pe-acolo sunt mai mari decât minimul pe economie. Nu cred!

Dar, ca să nu ziceţi că v-aţi pierdut vremea cu citirea unei postări din care nu aţi aflat nimic nou, vă mai prezint ceva interesant.

V-am arătat cu parchează poliţiştii din Câmpia Turzii (poate, vă amintiţi că am fost şi legitimat de un civilizat în uniformă de jandarm din cauză că am făcut acele fotografii!).

Astăzi vă arăt că nici poliţiştii turdeni nu se lasă mai prejos decât colegii lor ghirişeni. Normal: le-au luat şeful, le-au luat şi manierele!

Iată cum parchează poliţia din Câmpia Turzii: a şi b

şi iată cum parchează poliţia din Turda:

Diferenţa e că ai noştri parchează sub indicatorul „Oprire interzisă„, nu ca amărâţii ăia care doar blochează trotuarul!

Vorba unui şef de-al poliţiei turdene, cu ceva ani în urmă, agasat (la o emisiune radio cu cetăţenii în direct prin telefon) că se enumeră mici şi mari abuzuri de-ale celor din subordinea sa: „Greşesc, că şi ei sunt oameni!„. Dar, la întrebarea mea: „De ce mai amendează pe contravenienţii care greşesc, că şi ăia-s oameni?” … nu a mai răspuns.

Poz(n)e regăsite

Am început „marea curăţenie”, adunând de pe toate hard-urile pe cel nou şi imens. Cu acest prilej, am mai găsit nişte pozne. O parte, astăzi. O altă parte, mâine. Ce rămâne, … altă-dată!

1. Încă o dovadă că „Adevărul” e cu sus-n jos!

2. Semneze de civilizaţie atât de avansată încât musai să-i aminteşti „Domnului Iambor” că trebuie să închidă uşa.

3. Încă două panouri şi vom trece … pe trotuarul celălalt.

4. În timp ce unii stau ghemuiţi de frig

5. … alţi se lăfăie în lumina Soarelui.

6. Ne-comunitarul îşi grijeşte proprietatea.

Ce mai face Poliţia comunitară la 29 ianuarie?

Dacă vreţi să aflaţi ce a mai făcut Poliţia comunitară din Turda în ultimele şapte zile, citiţi Raportul lor de activitate, pus la dispoziţia mass-media:

presa 4.01

Din raport lipseşte ceea ce am văzut cu ochii mei şi cu cel al aparatului meu de fotografiat: sprijinul pe care l-au dat agenţii Poliţiei comunitare la acţiunea de control de tip filtru, efectuată ieri de firma angajată de RATL pentru controlul biletelor.

Faţă de acţiunea similară din iunie, de astă-dată, Poliţia comunitară a participat cu seriozitate, legitimând contravenienţii, potolind recalcitranţii. La  momentul cel mai tensionat, au apelat la un echipaj de intervenţie, care a „oferit” o călătorie cu maşina şi cu protecţie (!) până la sediul instituţiei pentru trei dintre cei mai „viteji”.

Mă bucur să pot face astfel de consemnări – vedeţi că nu le văd numai punctele negre?! – şi mă întreb dacă recenta schimbare la nivelul conducerii a dus, realmente, un suflu nou în activitate sau … e numai focul de paie al „sitei noi”?! Să vedem!

Cum ţi-ai permis?

La deschiderea oficială a Salinei, în timp ce eu eram concentrat pe evenimente, ca să pozez, filmez şi surprind ce e mai deosebit (de fapt, sincer, mă uitam după … blonde! dar, asta rămâne între noi!), un neprofesionist, lipsit de deontologie, un drogat, un … (scuză-mă Ionele că nu-mi amintesc toate lăturile pe care ţi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!) şi-a permis să mă fotografieze, într-un loc public, fără să-mi ceară acordul!

Uitaţi-vă cât de neprofesionist, lipsit de deontologie, un drogat, un … (scuză-mă Ionele că nu-mi amintesc toate lăturile pe care ţi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!) m-a fotografiat, într-un loc public, fără să-mi ceară acordul!

Scuză-mă, Ionele, că eu, neprofesionist fiind, finanţat de PSD, … (scuză-mă Ionele că nu amintesc toate lăturile pe care mi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!), … te demasc pentru gestul făcut şi …

îţi mulţumesc pentru şarja amicală pe care ai făcut-o!

Chiar dacă mi-ai trimis poza sub numele de „Engels”, eu mă bucur că … nu m-ai scos în poză mai urât de cum sunt în realitate!

De pe poziţia mea de neprofesionist fiind, finanţat de PSD, … (scuzaţi-mă că nu mai amintesc toate lăturile pe care mi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!), …, am încercat să fac şi eu ceva poze „bombă”.

Am reuşit doar două, cu maşina Poliţiei, parcată cu nesimţire pe trotuar.

Pe la ora 11, astăzi:

şi pe la ora 14, în acelaşi loc:

Diferenţa dintre cele două poze este de vreo trei ore şi … a două oară, poliţia lucra cu o maşină „sub acoperire” (de-aceea şi-a permis, ca să nu se prindă lumea, să parcheze … cu şi mai mare nesimţire!).

Mă auto-demasc pentru că, neprofesionist fiind, finanţat de PSD, … (scuzaţi-mă că nu mai amintesc toate lăturile pe care mi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!), …, am fotografiat de două ori maşina poliţiei, pe trotuarul public, fără să cer acordul nici poliţiei, nici jandarmilor, nici … Maiştrilor!

Acum să vedeţi câte „bube-n cap”

mi se vor descoperi … sau inventa!

… profesionist, deontologic, democratic, … Pentru că democraţia specific românească înfierează pe cel care arată realitate netrucată. Am acoperit numărul maşinii – din a doua poză – ca să nu des conspir … poliţia bunului simţ!

N.B.: această postare nu este un atac, nici la adresa colegului Ionel Ignat, nici la adresa poliţiei.

Este doar o şarjă … neamicală la adresa nesimţiţilor care mă obligă să fac slalom pe trotuar. Data viitoare, le voi lua numerele de înmatriculare (de mâine voi purta, mereu, o şurubelniţă şi un patent în jeb!) şi le voi da … Poliţiei (când se va înfiinţa!).

În plină gripă porcină

Logică neacceptată

În cadrul unui proiect de sprijinire a ruralului, o drăgălaşă foarte jună reporteriţă de la o tembeliziune capitalistă (n.b.: cu sediul în Capitală!), discută cu un fermier despre cauza principală a bolii vacii nebune.

S-au înţeles să facă un interviu, în care, fermierul să explice cum crede el că se declanşează boala nebuniei la vaci.

Iată interviul realizat:

Reporteriţa: Vreau să aflu părerea dvs. despre modul în care se declanşează „boala vacii nebune”. Bănuiţi, cumva, care este momentul iniţiator al acestei boli?

Fermierul (privind cu jind la tânăra din faţa lui): Ştiţi că vaca este dusă la taur numai o dată pe an?

Reporteriţa (jenată): Iată o informaţie interesantă. Dar, care este legătura cu declanşarea „bolii vacii nebune”?

Fermierul: Domnişoară, ştiţi că mulgem vacile de două ori pe zi?

Reporteriţa: Iată, încă o informaţie interesantă, dar, să revenim la tema interviului.

Fermierul: Păi, tocmai, despre asta vă vorbesc: imaginaţi-vă că m-aş juca de două ori pe zi cu ţâţele dvs. şi v-aş monta, cum îi ziceţi la regulat, numai o dată pe an … N-aţi înnebuni şi dvs.?

Nu ştiu de ce nu am văzut niciodată pe post acest reportaj. Poate, şi-a pierdut reporteriţa laptop-ul pe care îl consemnase?!

Ce mai face Poliţia comunitară la 22 ianuarie?

Azi am avut ocazia să văd din nou puzderie de poliţişti, jandarmi, agenţi ai Poliţiei comunitare, dar şi de multe alte categorii: au coborât în Salină puzderie de pezzo grosso.

Ce mai face în restul timpului Poliţia comunitară Turda, aveţi în Raportul săptămânal pus la dispoziţie chiar de ei.

presa 3.01

Este normal. Anormal e că, dacă nu-i vedem pe Boc, Udrea, Tişe, Stamatian, …, nu-i vedem nici pe ei!

Ne-a ratat … EVA!

Astăzi a fost o zi mare. Eu, am participat la parastasul lui Ion Raţiu. Voi, aţi scăpat şansa de a participa la … înmormântarea mea!

Când ceasul digital indica fatidica oră 13:13, eram în faţa Bisericii Răţeştilor, ieşiţi după săvârşirea parastasului. În piaţa din faţa bisericii eram noi, cei ieşiţi din lăcaşul de cult, şi maşinile în care urma să urcăm, pentru a săvârşi deplasarea la cimitir.

Cum biserica şi piaţa se afla pe traseul pe care se desfăşura „Raliul Nesimţirii Româneşti”, la un moment dat, a venit un bolid cu un tâmpit, fără scuzele de rigoare!, la volan: deşi a văzut mulţimea, a frânat doar în ultima clipă, brusc. A şi tras un pic de volan, în panica ce l-a cuprins. Urmele de frânare rămase, confirmă volta făcută pentru oprire.


Am îngheţat toţi. După clipa de uluire, derbedeul a băgat în viteză şi a şters-o englezeşte.

Dacă asfaltul ar fi fost, măcar, un pic umed … nu ne rata!

Dumnezeu să-l ierte!

Mi-am revenit la timp doar să-i filmez – 13 secunde! – plecarea în trombă. Aşa cum venise.

Btw: prin alte ţări, când se desfăşoară manifestări care implică mase de cetăţeni, poliţiştii nu dorm. La noi, dacă ne nimerea Jmecherul pe vreunul dintre noi, ar fi trebuit să se deranjeze să vină cu făraşul să ne ridice. Despre prevenire … în altă viaţă!

Suntem o ţară de lumea a treia

Pen’că az’ e duminică, mi-e lene. De ce să mă ostenesc să gândesc şi să scriu? Mă dau jurnalist profesionist şi, cu Copy + Paste, gata articolul scris! Ia, vedeţi:

Suntem o tara de lumea a treia

Sărim în sus paișpe metri de fiecare dată când cineva ne spune că suntem de lumea a treia. Ne simțim indignați când suntem asemănați cu jegul din cătunele țărilor Sud-Americane sau cu triburile de indieni. Ne doare când ne numesc țigani, jegoși, paria Uniunii Europene. Ne credem cu mult peste ei când ne consideră mizeriile sau scursurile societății civilizate. Le spunem că sunt proști și ignoranți. Că habar n-au ei ce e aici, de fapt.
Consider că dumnealor cam au idee. Noi nu prea știm care-i treaba. Am formulat câteva exemple sub forma „suntem o țară de lumea a treia pentru că:”
– încă facem curat pe masă cu mâna. Strângem firimiturile în palmă, deși în magazine sunt aspiratoare special concepute pentru asta;
– încă spălăm vasele manual. În fiecare magazin de electrocasnice găsești o mașină de spălat vase. Dar sunt prea scumpe pentru noi. În schimb avem bani de țigări, alcool și telefoane de ultimă generație;
– încă ne scuturăm fața de masă pe geam și ne punem lenejeria de pat la aerisit pe balcon;
– încă ne punem rufele la uscat pe sârmă, în balcon sau în curte;
– ne scărpinăm în nas, în fund sau în alte părți imediat ce credem că nu se uită nimeni la noi;
– dacă un bărbat se spală de mai mult de o dată pe zi, e considerat a fi de orientare sexuală îndoielnică;
– un cerșetor face mai mulți bani ca un masterand;
– decât să plătim pentru o parcare mai bine blocăm o cale de acces – pentru că e gratis;
– zbierăm cât ne țin plămânii că suntem manipulați dar ni se înmoaie picioarele la prima limbă dată-n dos;
– orice idiot poate candida la președenție, iar unii ajung să fie aleși de două ori;
– avem la fel de mult respect pentru cel de lângă noi cât are un pește pentru o curvă;
– poți să ajungi sus mai repede dacă-ți mănânci colegii de fund decât dacă muncești din greu;
– construim locuințe de miliarde de euro la marginea orașelor, dar nimeni nu reabilitează construcțiile din centru;
– avem mai multe mall-uri decât biblioteci;
– o carte e mai scumpă decât o noapte în club;
– privim sinceritatea ca pe o carte SF, în schimb suntem prieteni cu toată lumea;
– cuvântul de ordine la bloc este „bormașină”;
– suntem pasionați de calitate la fel de mult cum un șoarece adoră o pisică – și ne mirăm de ce suntem plătiți prost și văzuți ca o adunătură de ipocriți;
– țipăm că sunt gropi pe străzi dar înjurăm când se fac reparații și facem asta într-un mod cât se poate de oficial;
– încă se mai crede că deodorantele sunt o chestie pentru femei în condițiile în care prin Vest chiar și bărbații folosesc o gamă destul de largă de cosmetice, dar ăia-s niște poponari, pe când noi reprezentăm masculinitatea brută;
– vedem cu regularitate căruțe oprite lângă mașini marca BMW sau Mercedes și ni se pare o chestiune la fel de naturală ca răsăritul Soarelui;
– facem curat doar pe unde se vede. Jegul de sub covor sau mobilă nu face rău nimănui – până la urmă și gândacii sunt suflete și au nevoie de o locuință. În schimb ne plângem că autoritățile nu au grijă de sănătatea populației;
– ne apucă frenezia să lustruim totul doar când se anunță cineva în vizită, fie ea oficială sau doar între prieteni;
– încă avem agramați prin presă și au un succes enorm la public – în fond a greși e omenește;
– în afaceri unii își fac un obiectiv din a scufunda concurența decât să aducă produse superioare calitativ pe piață – până la urmă e mai ușor să-i dai altuia în cap și să-i furi banii decât să muncești și să câștigi prin forțe proprii;
– scandalurile sunt mai bine primite decât laudele (deși să zicem că asta caracterizează toate culturile, nu doar pe noi. Să zicem);
– caracteristica determinantă a celor din jur este hoția, în timp ce noi suntem Sfinții Apostoli reuniți într-un singur corp. Arătăm cu degetul pe toată lumea și îi numim corupți, dar când vine cineva la noi cu o „atenție” suntem mai dispuși să-i ajutăm decât dacă doar ne-ar fi rugat fără elemente materiale;
– avem aur pe noi cât familia regală a Angliei dar nimeni nu are nici măcar un bănuț. Suntem o țară de sărmani nefericiți și amărâți, bătuți de soartă și de vreme;
– vorbim la telefon zbierând, ca să vadă toți dușmanii ce aparatură avem;
– o petrecere adevărată are ca martori cel puțin încă 4 sau 5 blocuri învecinate;
– vecinii au grijă să dea foc la frunezele uscate adunate de prin curte exact când ai toate geamurile deschise și ești plecat de acasă;
– când e o sărbătoare religioasă toată lumea stă acasă pironită în fața calculatorului sau TV-ului – nu muncim că doar mâniem pe Dumnezeu. Și ce noroc avem că în fiecare zi e câte un Sfânt;
– muncim 29 de zile pe lună stând în pat, iar în a 30-a luăm o pauză de 24 de ore de la viață, înjurând șeful că ne dă prea mult de muncă;
– lista asta poate continua la nesfârșit dar nu mai am idei.

Vedeţi cât de dăştept sunt? Vedeţi ce bine ştiu să scriu? Doar că … am transcris un splendid articol de pe blogul http://b-ul.ro. Mulţumesc, Colega blogger amator! Datorită ţie, îmi merit ciolanul de azi!

O scrisorică pierdută

Întâi, am crezut că e un os. Apoi, am observat că este hârtie mototolită. Pentru că nu aveam ochelarii de cal la mine, l-am rugat pe Prietenul meu, Zamfir, să mi-l citească. Apoi, m-am ţinut de burtică. Nu de durere, ci, de râs. Era o filă din agenda lui … Ghiciţi:

Ora 7:00 – Sună ceasul. Cobor pe scăunelul de lângă pat, apoi, de pe scăunel sar jos. Am uitat sa opresc alarma. Mă urc pe scăunel, de pe scăunel in pat, de pe pat pe noptiera si opresc ceasul. Vreau sa sar de pe noptiera, dar când mă uit in jos ameţesc. Cobor exact cum am urcat.

Ora 7:15 – Mă duc la baie. Nu mă bărbieresc nici azi ca nu ajung la oglinda.

Ora 7:30 – Mă urc pe calorifer si mă uit pe geam. Astăzi nu ploua. Mă bucur enorm. Si aşa nu ajungeam sa iau umbrela de pe cuier. Încep sa mă îmbrac. Îmi pun bretele la pantalonii de costum fiindcă iar nu îmi găsesc cureaua de la ceas. Îmi pun papionul. Nu mai port cravata fiindcă ieri era sa cad pentru ca am călcat pe ea.

Ora 7:45 – Suna cineva la uşă . E SPP -istul. Nu i-am văzut faţa pentru ca nu mă pot uita pe vizor. Mă uit pe gaura cheii si îl recunosc după ceas.

Ora 8:00 – Plec de acasă. Ajung din braţele SPP-istului in maşină. Astăzi stau in spate. Ieri am stat in fata si mi-au rămas urme pe obraz de la centura.

SPP-istul conduce. Eu nu conduc pentru ca nu pot sa apăs pe pedale, si sa mă uit peste volan in acelaşi timp.

Ora 8:30 – Ajung in fata guvernului. Sar din maşină si trec strada. Cad intr-o groapa de pe sosea. Îl sun pe Berceanu sa vina sa mă scoată. Daca nu era el, nu era nici groapa asta. Daca mă mai enervează o dată, îl demit. Încă nu am uitat ca la inaugurarea autostrăzii Turda – Gilău, când a vrut sa taie panglica mi-a tăiat moţul.

Ora 8:45 – Intru in sediul guvernului. Astăzi avem petrecerea de sfârşit de an. Cântă Cleopatra Stratan. Vreau sa dansez. Udrea nu mai dansează cu mine fiindcă e supărata ca la bluesuri, când stau aproape de ea, ii pot vedea pe sub fusta. Dansez cu Cleopatra. Apoi, cântă Adrian Minune. Deja mă simt mai bine pentru ca pot privi si eu pe cineva „de sus”.

Ora 13:00 – Mi se face sete. Ma duc la bar, si vreau sa comand. Il sun pe barman pentru ca nu pot sa il vad fiind de cealalta parte a tejghelei. Beau cateva pahare si ma ametesc.

Ora 18:00 – Plec de la petrecere cu Basescu cu loganul. Sunt deja cinci si ma ia in portbagaj.

Ora 19:00 – Ajung in fata blocului. Urc in lift, apas butonul etajului 3. Apoi mai urc pe scari inca trei etaje. Eu stau la 6, dar in lift nu ajung sa apas decat pana la butonul etajului 3. E intuneric pe scara blocului si iar ma lovesc cu capul de clantza. Desi avem lumina cu senzori, nu inteleg de ce la mine nu se aprinde niciodata.

Ora 20:00 – Termin cina si ies putin sa plimb cainele. Am un bishon pe care l-am luat de curand. Ciobanescul l-am vandut dupa ce m-a luat in gura si a incercat sa ma ingroape in gradina blocului.

Ora 21:30 – Ma pregatesc de culcare. Nepotelul se razbuna pentru ca iar i-am purtat pantofii si imi piteste scaunelul de langa pat. Adorm pe covor. Sper să am şi să aveţi şi voi „Noapte buna”!

De-atunci, mă tot frământ: Cine.şi-o fi pierdut fila din agendă?!

Poz(n)e tot fără nume

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Nu mai ştiu ce am vrut să scriu. Mi se pare că de la poziţia 4 în jos ar fi „pozne eminesciene„.

Căutam un fir de mentă şi, mă tem, am găsi altceva. Dacă mâine … înseamnă că era mătrăgună!

Poz(n)e fără nume

1. Vânător …

… cu tolbă de card digital. Îl cheamă Pavel, vine din Moldova „aialaltă”  şi mi-a făcut concurenţă la pozarea detaliilor unui costum popular mult mai bătrân decât mine.

2. Criză …

… pe naiba: dacă ne permitem să aruncăm până şi pâinea …

3. Acoperit …

… nu ca virgulă capul primarului.

4. Cotidianul …

… este complex: maşini moderne şi căruţe, poliţişti – şi comunitari şi necomunitari, bust şi preot, primar şi elevi, …

5. Năframă …

… în vârf de băţ

de sol minor.

6. Marcaj …

… adânc

(vezi detaliul!)

Ce mai face Poliţia comunitară la 15 ianuarie?

Dacă credeţi că 15 ianuarie este numai Ziua Naţională a Poeziei, aţi uitat că e vineri. Mi-a sosit ultimul raport al Poliţiei comunitare Turda. E proaspăt, e cald, şi este … necitit (pentru că am de lucru că prelucrarea informaţiilor şi imaginilor de la evenimentele legate de Poet!). Aşa că … îmi veţi spune voi dacă e bine scris:

presa 2.01

Din motivele arătate  mai sus, … scapă fără nici o imagine! Scăparea este temporară. Plus că le voi face, în curând, şi bucuria „recensământului” promis.

Bancul zilei

Remarcam zilele trecute ostoirea unui care lăsa a se crede, mai an, că vrea să urce, pornind de la subţioara Maistrului, cântându-i acestuia pe unica strună care îi era permisă. Apoi, s-a potolit. Din mintea lui sau din ordinul altuia, nu contează. Flăcăul, mai dăduse ceva semne de bun simţ, la un moment dat. Acum, îşi vede de treaba lui. Bine, rău, … – asta e altă temă de de discuţie. De curând, respectivul a mai trecut un examen. De maturitate. A refuzat oferta de înregimentare, preferând să zboare pe propriile-i aripi. Bravo, ţâcă!

Ca să înţelegeţi mai bine fenomenele, am preluat de pe blogul lui … dilema:

Cine ştie? Poate mă mut iarăşi pe wordpress 🙂

Mă gândesc să-mi „remut” blogul pe platforma wordpress, însă nu ştiu, mă tot încearcă diferite gânduri.
Mă puteţi ajuta voi să mă hotărăsc?

Comentariile:

Gelu Florea said…
Te ajut eu: Îţi ofer platformă gratis (e wordpress) pe TurdaNews.net, cu promovare, cu consultanţă tehnică (pentru a corespunde blogul, din punct de vedere al designului). Nop, te-am ajutat să de hotărăşti?!
Ovidiu Bucur said…
Gelu, oferta ta este destul de „valabilă”, însă nu cred că este oportun să-mi fac un blog pe site-ul publicaţiei rivale. Asta este, în jocul ăsta suntem concurenţi, prin urmare mersi, dar nu!
Gelu Florea said…
Scuză-mă că-ţi spun, dar nu văd care e publicaţia „rivală” pentru TurdaNews. Sincer, TurdaNews a fost construit ca un portal informativ. În scurt timp lansez secţiunea Comunitate (gen hi5, Facebook) şi Bloguri (deja am stabilit colaborări cu anumite persoane, inclusiv stabiliţi peste hotare). Tu crezi că TurdaNews este rival cu… 15 Minute? Cu tine? Sau cu cine? Pe bune acum..
Ovidiu Bucur said…
Gelu, azi am avut multe pe cap si stau cam prost cu receptia…imi cer scuze daca ai inteles ceva gresit. Eu m-am exprimat aiurea si vreau sa clarific situatia: vreau sa-mi fac blog moca, pe platforma moca, iar blogul sa nu aiba NICIO legatura nici cu 15 minute, nici cu turdanews, nici cu nimeni. Vreau doar sa fie un blog, pe care sa ma recreez si pe care sa-mi „cizelez” stilul editorial. Scuze inca odata pentru neintelegere
Deci, omul are „vina” de a NU VREA să i se facă bine cu forţa! Recunosc că „noutatea” lui jelu e cam … veche, pentru că a trecut mult timp deja de când mi s-a făcut şi mie oferta. Dar, nu e prima gogoaşă aruncată pe post de praf în ochii cititorilor săi ori a ăstora, mai mici decât Altiţa Sa Profesionistă! Am râs una bună şi … am declinat-o, evident! Nu mă bag în rahat, după ce am tot arătat cât de tare pute profesionalismul a … neprofesionalism!
Notă: această postare NU ESTE UN ATAC, nici la adresa lui Maistru Deontologistic al presei locale, nici a lui Ovidiu. Este doar o opinie personală asupra unui fenomen din comunitate. Aşa că, Maistre, dacă te umfli iarăşi că „te-am atacat”, anticipat „te bag …, cu scuzele de rigoare”,aşa cum am învăţat de la un … profesionist! „Cu picioarele înainte”, aşa cum am învăţat de la o altă „profesionistă” celebră, care râvnea să doarmă la Cotroceni.

N-am nimic

Nu am nimic este un titlu împrumutat de pe blogul lui Zamfir Turdeanu’, pentru că textele de mai jos se încadrează perfect temei acelei postări, adaptat la … animale!

Declar public, bolduit şi înclinat, că nu am absolut nimic cu nimeni, Om sau Câine!

Am ezitat să accept un comentariu pe blog pentru a nu fi obligat să răspund şi, implicit, să amorsez o dispută. Inutilă, pentru că-i întrevăd rezultatul: un duşman în plus, acuze nemeritate cu duiumul, …

Cronologic:

1. Am petrecut mai puţin de o oră în apartamentul situat sub apartamentul unei „iubitoare de animale”. Am fost deranjat, în discuţia pe care am avut-o cu gazda, de lătrăturile care coborau vehement din apartamentul de deasupra.

2. Protectoarea animalelor a postat un comentariu, acid, jignitor (după părerea mea!) la adresa vecinei şi, nu numai. Am oprit apariţia comentariului şi am explicat, într-un mesaj, decizia mea.

3. Am declanşat postarea ofuscată: Sunt OM şi mă deranjează. Aici puteţi citi şi comentariul oprit de mine, şi explicaţiile oferite pe e-mail.

4. Am încercat să postez un comentariu şi nu am reuşit. Bănuiesc că motivele nereuşitei mele sunt de natură tehnică. De-aceea, postez aici ceea ce nu am reuşit acolo:

Mă văd obligat să comentez, măcar, două din afirmaţiile tale:
1. cei care au un câine, pe care îl consideră membru important al familiei, dar pe ceilalţi câini îi ignoră, îi judecă sau chiar îi răneşte
Subsemnatul nu mă văd descris în această afirmaţie. Ulise nu este „membru al familiei”, pentru că eu sunt Om, şi nu am avut nici un câine în familie!, ci, îmi este Prieten. De-aici decurg drepturile lui şi obligativităţile mele. Ulise este un Câine! Trăieşte în curte, iar, când ieşim în natură, aşa cum el aşteaptă când fac poze, aştept şi eu când vrea el altceva decât vreau eu. În măsura posibilităţilor şi priorităţilor drumeţiei noastre.
A iubi un animal nu înseamnă a-i acorda drepturi prin care încalci drepturile celorlalţi, animale sau Oameni!
Despre rănirea altor câini? Doar o dată am dat cu piciorul într-un câine (cu sete, cu ură, recunosc!). Era câinele care îl muşca pe Ulise şi nu voia să dea drumul dintre colţi … lăbuţei lui Ulise! Nu ştiu cât a suferit el din lovitura mea, dar, ŞTIU cât a suferit Ulise, din muşcătura lui. Şi cât am suferit şi cheltuit eu, pe taxi (nu-mi permit să merg la medic cu taxi-ul, dar … pentru Ulise am făcut chiar mai multe excepţii!) şi pe medicamente, plus disconfortul tratamentului şi lipsa hălăduirilor din acea perioadă, …
2. ipocrizia unora care joacă rolul victimei pentru a impresiona, când de fapt ei sunt de partea călăilor
Subsemnatul nu mă văd descris în această afirmaţie. Cine este „călăul”? Cel care nu poate suporta să fie agresat? Aseară, trecând pe lângă casa în care locuieşti, deci: pe trotuar!, am fost asurzit de lătrăturile câinelui de la tine din curte. Cum urmăresc vecinii filmele de dragoste la TV când aud aceste lătrături înfiorătoare care străbat prin pereţii apartamentelor?!

Concluzie:
Care primează: dreptul câinelui sau dreptul Omului?
Protecţia animalelor este echivalentă cu dispreţul faţă de Oameni?

Bănuiesc că nu ar trebui să fie aşa!

Sunt OM şi mă deranjează

când sunt socotit a fi, în materie de drepturi, mai jos decât animalele

N.B.: tocmai mă pregăteam să lansez această postare, când am primit un nou comentariu, ca să mă ajute. Sunt trimis la o altă postare: Animalele şi amenzile pentru lătrat. Citiţi şi judecaţi! Eu am impresia pe care am avut-o când am discutat cu un pocăit: Eu l-am întrebat dacă Maria Magdalena era o prostituată? El mi-a răspuns că Isus s-a sacrificat pentru oameni! Brânduşa îşi sacrifică vecinii pentru câini!