Totuşi, a fost o zi minunată!

Dimineaţă, imediat după ora 7  (mai exact la ora 7,12!), făceam poza asta.

Spre seară, imediat după ora 18  (mai exact la ora 18,16!), făceam poza asta.

Ce am făcut în acest răstimp de unsprezece ore? Mai nimic.

Doar:

ne-am dus la Cheile Turzii şi pe la 10 eram deja acolo, jos, la firul apei.

ne-am dus vreo doi kilometri pe Hăşdate în jos, am făcut baie, fiecare în felul lui, am mâncat, fiecare din porţia proprie, şi ne-am întors la Chei, pe la miezul zilei fix … trecut cu o juma de oră.

am traversat Cheile Turzii – am admirat „disperaţii care urcau pe pereţi”, am băut apă din izvor, iar în capătul de sus al Cheilor, ne-am oprit pe iarbă, lângă „Bar” şi iar ne-am odihnit şi am mâncat, până s-a făcut ora la care „bucina”  Cimentu’! (altădată, suna sirena de la Ciment de încheiere a primului schimb – la ora 14!)!

am urcat deasupra satului Petreştii de Mijloc, căutând Fântâna popii”, adică, locul aproximativ unde a exista cândva „vechea mînăstire a Petrid-ului”!

Aici, pe la orele 15,15, s-a rupt filmul frumos şi a început „secondo tempo”. Cel cu ploaie!

– mai întâi, ne-am adăpostit pe terasa unei cabane, apoi, profitând de reprize de ploaie mai puţin energică, am coborât în sat şi am mers până la drumul judeţean, cel care merge spre Turda. Aici, am dat cu degetul, degeaba între 16,30 şi 17,30, ne-am murat bine şi am început, amândoi, să dârdâim subţire.

Am luat pe Ulise de lesă şi l-am băgat sub o băncuţă, ca să fie protejat (măcar el!) de ploaie. Taurul l-am luat de coarne şi am sunat la … „Şoferul lui Ulise„!

Astfel, la 18,16, am debarcat, Noi, Echipa de căutători de foste mănăstiri (formată din celebrul Ulise rătăcitorul şi Zamfir-ul lui!), la poarta curţii unde ne avem domiciliile.

Acum, Ulise a fost frecat cu prosopul şi gâdilat cu Foen-ul şi … doarme în cuşeta de iarnă, în hol. Eu … mă căznesc să vă explic:

Totuşi, a fost o zi minunată!

E cineva care se îndoieşte?

Cum? Poze? Altă-dată! … aici

Poz(n)e de marţi puse marţi

Ex-Baril

Agenţii economici (parcă aşa se spune, pe noua limbă de PET, firmelor de pe la noi!) se nasc, trăiesc şi mor.

Apoi, în locul lor, alţii se nasc, şi trăiesc … până mor.

Se pune de-un sens

Giratoriu. La Trei Mocani.

Urmează staţia Materna.

Meditare

Meditează engleza pe bani.

Dacă ar medita pe gratis la aspectul oraşului …

Parcări

Parcare …

… şi parcare

Protejare

Ca să nu le cadă cărămida-n cap, pietonii sunt aluingaţi de pe trotuar.

Pe carosabil!?

Milioane

Lenuţa zice că-i păcat să nu faci reclamă celor şase milioane de euro cheltuiți.

Aşa? Cu gunoiele-n capu’ la firmă?!

Poz(n)e neregăsite

Am tot căutat, dar îmi lipsesc din arhiva personală nişte imagini. Am preluat câteva imagini de pe internet şi … puneţi-le voi, dacă credeţi că se potrivesc pe undeva.

1. Poza cu strada asfaltată acum un an şi fără gropi astăzi

2. Poza cu primaru’ inaugurând un loc de joacă pentru copiii neminoritari

3. Poza cu şefa de la asistenţă socială urcând scările spre biroul primarului într-un cărucior pentru handicapaţi (oricare dintre ei ar fi în căruciorul respectiv!)

4. Poza cu copiii jucându-se în parc, inclusiv în zonele publice care au devenit private

5. Poza cu poliţistul care opreşte circulaţia ca să treacă bătrânica în ritmul în care poate

6. Poza cu body-guard-ul bine crescut

Pardon, pe ultima am găsit-o! Am făcut-o la inaugurarea Salinei: tocmai când să se închidă uşa lui Boc, persoana care urma să facă gestul s-a oprit, preţ de câteva secunde ca să-mi dea răgazul să fac fotografia!!!

Era să leşin, uluit de … normalitatea gestului!

Mi-am revenit numai când mi-am amintit de „colegul”, fotoreporter la un ziar „oficial” judeţean, care nu scapă un prilej să se răstească la mine, cu „Dă-te, bă, de-acolo!”, de câte ori i se pare că m-am postat mai bine decât el pentru vreo fotografie, fără să fie neapărat vorba despre vreo obstrucţie din partea mea, faţă de el sau alţii. Deşi, cu mulţi ani în urmă, când eram colegi la cursul de calificare ca mecanici auto, nu avea nimic împotriva mea!Să fie, oare, o coincidenţă faptul că lucrează la ziarul pentru care am lucrat şi eu vreo două luni, pe mai nimic, şi am plecat pentru că începuseră să publice ce le trimiteam, schimbând doar .. numele autorului?!

Ce mai scriu Prietenii pe bloguri

Din când în când, mai arunc câte o privire şi prin ogrăzile prietenilor pe care mi i-am câştigat în blogosferă. Aflu ce mai scriu alţii, învăţ …

Mai întâi, am fost prin munţi, am vizitat un colţ de Rai, … Nu l-am uitat nici pe George, cel care se luptă cu viaţa, pe Vania şi pe Andoni – chiar dacă s-au certat pe teme de … politică! (oameni serioşi?!), pe radupress, … Am ajuns la voluntarul dăştept, cel care întreabă şi … şterge răspunsurile, şi l-am vizitat şi pe fratele lui, raducu, cel care se supără dacă îi dovedeşti minciuna. Am trecut şi pe la Blogul Anonim, cirstea florin, Maria Postu, olimpiu, flavius, Doro, spune pe scurt, Marian Oprea, oanaboncu, …De la mihaela, am trecut la daurel, la Ionel, care revine după luna de miere.

A propos de miere, am trecut şi pe la albina Marta, apoi, pe rând, pe la cristian, cenanca, Andi , Ovidiu, mei, OMU, anamariadeleanu, giuliaszavo, iarinap, buburuza75, john, Madi, Lefter, strongvaleriana, ela, pe la George valahul, Timea, Dan, Brindusa, Cristian Lisandru sau Alex`andra noastră, tagore6699, Gabriela Savitsky, mickelasblog, cristian, modoro, Vali Cerna, calinhera, savulll, Ronin, edituramateescu, Adia, briza, Rareş, Marian, un Turdean de departe, Madi, Cosmin,…

Nici nu mai ştiu de la care dintre ei am învăţat că „Fericirea e ca o felie de tort: când nu o ai, tânjesti dupa ea; daca portia e prea mica, nu apuci sa-i simti gustul; daca e prea mare – ti se face greata; niciodata nu ti se pare suficient, oricât ai avea, si nu o apreciezi decât dupa ce se termina”! De-aia nu apuc eu la ea: tortul nu este pentru diabetici!
Am mai fost şi aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici,

Vedeţi, cât de diferiţi sunt? Un singur lucru îi leagă şi aduce la mine pe blog: le place de mine! Că-s isteţ!