Dacă aş fi scris „după luna de miere„, cred că foarte mulţi dintre tineri nu ar fi înţeles.
Ori, eu,
tocmai pentru tineri vreau să postez
un
Fals tratat
de ceartă
matrimonială
sau
Cum poţi iniţia
o ceartă
capră
Kpra coo 3 iezi (iăsplicaţiune)
Ieri v-am spus povestea Kpra coo 3 iezi. O adăpătare pentru (ab)uzul puştilor internauţi. Pentru că aştept să mi se comunice data la care o grupă de la grădiniţă va avea o oră de iniţiere la un Biblionet (vorbesc serios!). Dar, cred că vă sunt dator cu o iăsplicaţiune, ca un pedagog de şcoală nouă.
Povestea de faţă este izvorâtă din realitate, dar nu vizează pe nimeni, personal.
P.S. Fiind vorba de un FW, autorul nu se cunoaşte. Conteaza mesajul transmis.
Lectură plăcută !
Copiilor nostri „internauti”
Dragii mosului, sa va spun o poveste? Pai va spun.
Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de hi5. Asa, ca pentru voi, va spun, urasc hi5-ul. Aproape ca şi pe celelalte chestii penibile „de socializare” (mai corect ar fi „de tembelizare”! ce socializare este să devii „prieten” cu un necunoscut – poate, un borfaş de elită?! – numai ca să ai 4.382 de „prieteni” pe care nu-i cunoşti!?)! Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta.
Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj’ meu. Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :x:x:x Sau: plshe&hi5 tau ast comm d la u plz.
Priveam tatonarile respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce naibii, ma gandeam.. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu „uof uof atat de nfs sometimes buah?!”
Stiu, sint un batran decrepit ce sta usa in usa cu o prostata defecta, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca trăiţi in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca ţoalele de firma au luat locul cărţilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbăde au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand, veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate. Şi, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i Tarzan.
Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu’ … fara sa vada Bamboo-ul).
Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ce va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti.
NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR.
Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Cei ce-mi citesc blogul intra in aceasta categorie si le multumesc ca sunt aici. Datorita lor ma simt si eu mai tanar.
Un pic.
Notă: Sunt convins că aţi înţeles că povestea adaptată, de ieri, nu este a mea. Face, deja, parte din folclorul internetian. Nici explicaţiile de azi. Le-am găsit-o în mai multe locuri: Capra cu trei iezi – versiunea moderna, CAPRA CU TREI IEZI – varianta contemporană şi tembelă, O poveste… revizitata!, Povesti de hi5-erit… şi la Bubulina! Ş-am încălecat pe-o tastatură şi v-am spus o mare … durere!
Kpra coo 3 iezi (adăpătare)
Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
– Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
„3 yezi bulangii, fug akum la D &G, Si va aduce mama voo okelari cu rama noua Ktarama de metal cat zabala de la cal, Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu „arici” Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu'”
– Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
– Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :x:x:X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Jmekerul, kre era numa figuri prin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
– 3 yezi bulangii, ma imbrak la D &G&. Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea „D&G” la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
– Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.
Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky.
Alamare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
– Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.
Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
– Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
– Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic!
Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera.
Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?
[BFP says: ]
Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:
„Ticalosul si mangositul! Ei las’ ca l-oi invata eu minte. Inca se ranjea la mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii la plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!” Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.
Da, stimabililor. Asa sunau povestileodata ca niciodata. Cam cum e fr gmentul ce l-a ucis pe lup … Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele.
Asta in cazul in care povestile mai au un viitor … (reveniţi mâine pentru a citi şi iăsplicaţiunea!)
Localizare GSM
Din când în când, întotdeauna mă ocup de treburi serioase. Sau, în cazuri excepţionale, foarte serioase! Astăzi am descoperit o chestie fantastică şi îi fac publicitate. GRATUIT! Pentru că şi ei vă oferă un serviciu, senzaţional şi GRATUIT!
Se zice că încurcate sunt căile internetului. Şi mai încurcate sunt căile telefoniei mobile. Dacă le împleteşti, sunt … şi mai încurcate!
De astăzi, mi-am închis mobilele!
De ce? Uite ce am aflat:
Prin reţeaua IPHONE 5 G se realizează
Localizare GSM
Daca intri pe site-ul de mai jos poti vedea in orice moment unde se afla orice persoana (daca are telefonul mobil la ea, bineinteles, si este deschis):
In primul dreptunghi introduci prefixul (ex. 07** – 4 cifre), in al doilea – numarul (6 cifre) …
Localizarea dureaza cateva zeci de secunde. Veţi fi uluit de acurateţea localizării. Va apărea harta, apoi, se face zoom ca să …
De cand am vazut ca este posibil asa ceva, mi-am inchis toate mobilele!
Ursuleţul de la Lutsch
De la persoana care mi-a trimis povestea căţeluşului cu noroc, am mai primit o (po)veste:
Ursul captiv de la Lutsch (Alba)
Aici ai doar cateva secvente din reportajul realizat de cei de la Pro TV.
Aici ai filmuletzele de pe Youtube
daca cauti cu google la cuvantul cheie: ursul captiv, vei gasi zeci de astfel de povesti.
E chiar impresionant ce a realizat aceasta mare DOAMNA !!! Cristina Lapis in interesul acestor biete animale tinute in captivitate de „fiare umane”.
Din câte am înţeles, ursul nu mai este captiv, ci, trăieşte sub îngrijirea Zânei Animalelor!? M-aş bucura să-mi confirme cineva!
Ghemotoc cu noroc
V-am mai spus că am fost un căţeluş cu noroc! Aveam doar şase săptămâni şi ştiam despre viaţă doar două lucruri, dureroase amândouă: foamea şi bătaia. Aş fi devenit „marinar”, dar, am avut norocul să pună mâna pe mine (la propriu şi la figurat!), un Om! Zamfir a primit, de curând, povestea unui alt căţeluş cu noroc:
Buna, Zamfir
Ti-am anexat absolut toate mesajele de pe forum si corespondenta cu o doamna Cristina.
Iata si povestea despre cum am reusit sa ajut acel mic ghemotoc bolnav.
Dumineca, 30 mai am fost intr-o excursie Timisoara – Orsova. Am facut o scurta oprire la Schitul si manastirea Piatra Scrisa din judetul Caras-Severin. Chiar era mare du-te-vino intrucat era hramul Manastirii.
Acest mic refugiu este un loc unde de obicei opresc soferii; este un mic restaurant, toaleta, bazar de mestesugari si acel mic si pitoresc schit, construit intr-o stanca, iar, deasupra chiar trece o cale ferata care iese tocmai dintr-un tunel. Deci, nu am fost singura care a vazut acel pui de caine … si nu e bolnav de doua-trei zile.
Am facut un tur al locului si ca de obicei ne intalnim si cu cainii pe care ii gasesti la tot pasul prin tara, dar mai ales in astfel de popasuri unde opresc turistii.
Asa am vazut un ghemotoc bolnav. Am avut un soc pe moment, dar, la fel ca toti ceilalti, am trecut mai departe. Ce puteam face, in afara faptului ca mi s-a facut mila de el? Asta e tristul adevar, prima reactie este ca-ti vine sa plangi si pleci mai departe … cu atat mai mult cu cât … chiar nu ai ce face; n-ai unde telefona, n-ai cui spune ca aici in acest loc un animal sufera, stiind ca la noi protectia animalelor in mod oficial este ZERO.
Intamplarea face ca acolo erau si zeci de politisti, cred ca de la politia rutiera din cauza credinciosilor veniti la Manastire si al faptului ca se lucreaza pe acea portiune de drum se circula pe un sens … deci era o nebunie de masini, oameni, etc. Am abordat doi politisti, le-am povestit de pui si i-am rugat sa sune undeva, poate cunosc ei vreo astfel de asociatie pe prieteni ai animalelor din zona. Unul din ei mi-au luat numarul de telefon, mi-a zis ca incearca … si ca-mi va da numarul respectiv sa sun eu !!!, am fost de acord si asa, dar sigur ca da, am asteptat degeaba.
A doua zi m-am apucat si am cautat pe net tot felul de astfel de asociatii din zona respectiva, sa iau legatura cu ei sa le povestesc despre acel caine; n-am gasit nimic, dar din link in link si cu google am dat peste un forum unde am postat primul mesaj. Spre surprinderea, dar si bucuria mea, imediat am primit o adresa de email cu cine sa iau legatura, care s-a dovedit a fi o doamna, Cristina, din Germania!, din Munchen, dar originara din Caransebes. Mi-a raspuns si pe forum, dar mi-a scris si pe adresa email. Si anume: mi-a spus ca a vorbit cu cumnata ei si cu un prieten, ca a doua zi ei vor merge cu propria masina sa-l caute, sa-l duca la Caransebes, un veterinar ii va da primele ingrijiri, apoi dna Cristina Lapis (cea care a reusit sa faca un adapost de caini la Brasov si un sanctuar pentru ursii captive) il va lua la dumnnaei la Brasov unde va fi ingrijit, pe cheltuiala acestei doamne din Germania.
I-am lasat numarul, m-a sunat din Germania!, am vorbit aproape vreo 20 de minute.
Ulterior mi-a scris ca puiutul este deja la Brasov in grija dnei Lapis, si ca dupa ce se va insanatosi îl va adopta dumneaei in Germania.
Ce as mai putea adauga in plus. Dincolo de enorma bucurie si usurare ca am salvat de la chinuri groaznice un biet animal, ma bucura si faptul ca, cu toate ca ne lamentam ca nu se face nimic pentru bietele animale, exista totusi oameni despre care nu “urla” ziarele, radioul, TV-ul, care tac si fac.
Iar noi care nu suntem implicati direct in asta, macar cu un telefon, un strigat de ajutor putem salva macar animalele bolnave.
Vor mai trece cel putin zece generatii ca sa gandim si despre animale ca cei din alte tari … (zilele astea am auzit despre cum se laudau oamenii dintr-un sat de pe la noi, cum au reusit sa omoare un dihor … doar el le mananca puii din ograda !!!) ma imbolnavesc cand aud asa ceva …
Probabil primul soc vazand acel mic pui de caine, m-a facut sa-l vad mult-mult mai cumplit ca infatisare; l-am vazut parca tot ca era rosu de la ranile cum se scarpina, cum isi rodea pielea, eu ziceam ca din cauza scabiei; doamna a vorbit cu un veterinar si mi-a zis ca ar putea fi mai degraba vorba de pierderea blanitei din cauza sistemului imunitar scazut ca urmare a alimentatiei proaste, a lipsei de ingrijire, vaccinuri, etc.
Dacă mai primi veşti despre ghemotoc, vă vom ţine la curent!
Despre schit şi mănăstire, puteţi afla mai multe, accesând:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-piatra-scrisa-97436.html
http://www.intercultural.ro/turismintercultural/Schitul-Piatra-Scrisa.html
http://radioresita-inimagini.blogspot.com/2010/04/cornelia-manastirea-piatra-scrisa.html
Din jale se înfruptă …
Pe
noi, ca naţie, ne interesează foarte „pregnant” starea de sănătate a caprei vecinului. În stânga, vedeţi cum stă capra africanului. În dreapta, e cea a americanului. Dar, eu vă voi vorbi de biata mea vecină, văduvită de soţ. De-aceea, nu vorbim despre jalea din care se întrupă Electra acum, ci, despre jalea din care se înfruptă tanti Ileana, deloc Electr-iciană!
Ieri era lelea Ileana. Acum, după ce s-a întors Iuăn bogat, din Spania, unde … ştie el ce, cum şi pe unde a muncit, pe la castelele de nisip de pe-acolo, a devenit Doamna Elena, cu conturi şi carduri în regulă.
Dar, veni vreme ca Iuăn, devenit şi el Domnu’ Ion pentru toţi săracii din sat, să se mute într-un loc cu mai multă verdeaţă şi linişte … şi ca,
tot românul, lăsă prin testament, patruj’ de mii de ieuroi, pentru servicii funerare decente.
Jelindu-l pe Iuăn, Ileana urmări îndeplinirea testamentului, punct cu punct. Că, taaaaare l-a mai iubit pe Iuănu’ ei!
Curioasă, cea mai bună prietenă o întrebă:
– Cît te-a costat, în mod real, totul?
– Cu totul, 40.000.
– 6.500 € – serviciile funerare.
– 500 € donaţie pentru biserică.
– 500 € pomana, masă la restaurant.
– Restul, o piatră comemorativă.
Mirată, prietena o întrebă :
– 32.500 € pentru o piatră comemorativă? Nu se poate! Ce piatră comemorativă o fi aia, aşa de scumpă?
– Nu ştiu exact, cum să-ţi explic. Uită-te şi tu …
vezi piatra comemorativă plătită de tanti Ileana cu 32.500 de euro, în memoria lu’ Iuăn al ei.
Notă: am adaptat un show primit de la unul dintre prietenii de pe internet! Originalul e cam aşa: Se stinse Ion
Ulise al II-lea cel Ocoş 