Compania electorală în marş … de-aici!
Nu am nimic de … lătrat!
Notă: titlul este aiurea (ca şi imaginile prezentate!), dar, nu am găsit pe tastatură unde este 9-le!
Câmpia turzii
Lătrături ocoşe (281112)
Vine Moş Crăciun
– sper la un ciolan … ca candidaţii la alegeri –
imagine de pe internet
*
Vă sugerez să vizitaţi: zamfirturdeanu, blogulise, zamfirdeturda, zamphotograph, zamfironline, filumenie, colectionara, florina, aefcfoto, magina, moise, …
Compania electorală (8)
Compania electorală în marş … de-aici!
Nu am nimic de … lătrat!
Lătrături ocoşe (251112)
Motto: ‘s câine şi-s ocoş!
Vagabond
– pe “aleea elevilor” –
*
Vă sugerez să vizitaţi: zamfirturdeanu, blogulise, zamfirdeturda, zamphotograph, zamfironline, filumenie, colectionara, florina, aefcfoto, magina, moise, dragosteoarba, costincomba, carmen, diana, stropidesuflet, flavius, buculesei, zamfiroiu, danap, g1b2i3, daurel, madi&onu, anastasia, cristian, coltulcumuzica, vienela, zoltybogata, abbilbal, nimicurifantezii, Tury, blogatu, OchiVerzi, pandhoraa, …
Compania electorală (6)
Compania electorală în marş … de-aici!
Nu am nimic de … lătrat!
Cum vă place?
Era întrebarea unui Will, un fiu de mănuşar, de mai demult, …
… este şi întrebarea mea, de-acum.
Am schimbat antetul.
Cum vă place?
Aveţi grijă ce spuneţi!
Mrrrrrrrr!
Aveţi grijă şi ce vă doriţi dacă puneţi mâna pe vreo lampă!
Vă mai ofer o imagine
(am luat-o de pe net!):
Bănuiesc că nu e drăguţa lui Zamfir, pentru că poza a fost făcută … Continuă lectura
Duc o viaţă de câine
Mă tem că voi scrie şi eu o scrisoare deschisă şi o voi trimite singurului organ, celui mai mare portal, unicului ziar online (că, pe hârtie, a dat kicks de grozav ce era!):
Din cauza lui Zamfir, duc o viaţă de câine! Spuneţi şi voi:
– mă duce pe coclauri şi mă lasă liber; el speră să mă pierd, să scape de mine; da’, ce? crede că io-s prost?!
– mă chinuieşte cu ciolane mari, de trebuie să mă muncesc zile-n şir ca să le sparg!
Do vezi!? Câte vrei:
Plus una: m-a pus până şi pe cutii de chibrituri!
Primele poz(n)e … ultimele
Le-am zis Primele poz(n)e din martie,
ca să nu le zic Poz(n)ele babelor!
Ascultare sau canon?!
Dependentă de tastatură
Şi ce dacă? Suntem în Rrrrrromânia!
Nori nehotărâţi
Zebră de întoarcere … departe de Poliţie
Ciolan pierdut
Primele poz(n)e (9)
Cum să te prind mi bine?!
HCL cu aprovizionarea nu s-a aplicat nici pentru Ronald, nu se aplică nici pentru Succes
Dacă eu aici am vrut să-mi pun bicicleta, că democraţie, ce p… mea!?
Le-am plătit 80 de ţechini ca să le fac reclamă
Vecinu’ are fumuri
Trepte spre înălţimi
Primele poz(n)e (8)
Brand de oraş, îmbunătăţit: nu mai stă un singur paznic pe post de papiţoi în faţa intrării
Artă ingratiată
Prin plasă, ca un goblen
Trotuar … evident: de oraş european!
Un turdean (nu prea!) ca oricare
Un homme, une femme, …
Animalice: portret de mâţă
Ca să nu mă acuzaţi de discriminare, chiar dacă îmi plac mâţele cam cât îmi plac ciorile!, postez un portret de mâţă. Blândă, pare, pentru că parşivele astea îşi ascund ghearele cu … profesionalism!
Scrisoare către Moşu’
Dacă am mirosit, cu nasul meu de copoi, că Zamfir are succes că se dă drept Moş Crăciun, am scotocit şi eu netu’ şi am găsit o scrisoare, magistral întocmită!, către personajul star al acestor zile:
Deva (Orăştie, Sebeş, …) plăcut, mergeţi la www.patrascan.ro, dar, trebuie să vă ţineţi bine de burtă că are omu’ ăsta un umor … ucigător!
Animalice: husky
De câte ori mergem spre Durgău,
ne oprim să împărţim un biscuit cu Kanu, un biet husky siberian, care suferă din lipsă de spaţiu şi de zăpadă.
M-au fascinat, întotdeauna, ochii lui albaştri, inteligenţi.
este un caine de talie medie,
cu blana deasa si dubla.
Originar din Siberia,
acest caine este agil,
alert,
inteligent
si prietenos.
Este folosit la tracţiune la sănii.
Acum, îmi place şi mai mult acest câine!
Animalice: Fidelitate canină
Câinele este Prietenul omului – ştie oricine. Am scris cuvântul „Prieten” cu majusculă, pentru că aşa merită. Oricine are un câine îi cunoaşte fidelitatea. Tu, poţi să fii … măgar cu el, el tot Prietenul lui te consideră!
La vreo doi ani după ce ne-am întâlnit, Ulise a trebuit să trăiască prima săptămână fără mine. În primele patru zile, nici nu a văzut-o pe femeiea care îi dădea de mâncare (deşi, o cunoştea foarte bine!), nici lăboşelul cu hrană. Apoi, s-a resemnat şi a început să mănânce câte puţin. În timp, a învăţat că mai lipsesc uneori, dar, revin … la el, mereu!
De curând, am mai citit despre o dovadă de fidelitate canină:
Animalice: păianjen
M-am oprit la Essenza, un cafe-bar cu wireless din Câmpia Turzii. Aici, de regulă, eşti servit de unul dintre cei doi băieţi. Amabili, prevenitori, … Era o plăcere să bei o cafea aici!
Dar … astăzi, am vrut să-mi încarc acumulatorii leptopiseţului, în timp ce-mi beau cafeaua, şi m-am speriat!
Am chemat fata din personalul barului, care se ridicase de la masa unde stătea la taclale cu o prietenă, şi, pentru că era în apropiere de masa mea, am vrut să-i arăt motivul sperieturii mele. Mi-a arătat frumosul ei spate, aruncându-mi, peste umăr: „Am treabă!” şi s-a întors la taclalele întrerupte.
De-aceea, vă chem pe voi să vedeţi de ce m-am speriat eu.
Adică, de … cine!
Dacă-i întrebi, pe patron ori pe cei din personal, toţi îţi vor spune în cor:
Ulise al II-lea cel Ocoş 