Pentru ca am avut un succes rasunator data trecuta, intrerup din nou tihna dumnicala, pentru stri … daramatoare!
Ca sa nu mai faca prostioare, Tudorica l-a dus pe Mirciulica la Turda. Adica, la Torda, ca nu-l mai poate pronunta pe „u”; de parca l-ar strage ceva de gat.
Am incercat sa ma documentez asupra calatoriei, dar este top secret. Vom afla ulterior, din mass-media recunoscuta de primarie si de Florea, din ziarele profesionistilor, cat de frumos s-au distrat un primar cu vicele, plus inca 4 contaleri (trei pantaloni cu trei fuste!), la Zilele Culturale Turdene dintr-un sat!
Dar, tot cautand, am descoperit alte chestii printre trestii:
Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean foarte adevărat al acestei ţări ireal de adevărate
România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeti-ne, pe cuvânt!
La noi, în România :
– Salariile cresc, scăzând
– Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
– Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
– La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
– Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
– Plătim asistenţa medicală gratuită
– Avem un preşedinte care spune mereu adevărul, dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
– Premierul ştie totdeauna ce vrea „românul”, fără să-l întrebe niciodată
– Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
– Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
– Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
– Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
– Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%
– Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000
– Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul
– Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
– S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
– S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
– Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
– Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional.
Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
– Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
– Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
– Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de „flacăra violet”
– O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
– Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştr : unul demis, unul interimar şi unul desemnat
– Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza
– Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
– Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
– Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
– Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
– Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente
– Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
– Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent
– S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20.000 de intreprinderi lunar
– Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi
– Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări
– Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel
– Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
– Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
– Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!
Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!
Mie, acum vreo doi ani mi-a spus unu’, tot asa de dastept!, ca nu pot fi blogger bun pentru ca: 1. sunt prea batran (desi, mucosul nu si-a rupt – inca! – dintii in curu’ meu!); 2. port barba si plete (pentru ca barba nu creste pe bucile lui si nici pletele la p… lui, daca are vreauna!); 3. nu port camasi scumpe (vara, pe coclauri, haladuiesc la bustul gol! inca nu mi-au facut unul de bronz!). Ca urmare, astazi, el se joaca cu doua, tot ezitand … ca care e cel mai bun. A ajuns cu cele doua bloguri pe pozitii inalte in ZeList. Cu unul a ajuns chiar pe la pozitia 8.000, mai bine decat Maistru lui, care se taraste pe la 12.000. Nu ma pot pune cu ei, pentru ca abia sunt pe pozitia 14.000 … cu ultimul blog (al 8-lea) luat in grija! Celelalte le-am scapat prea in fata si nu vreau sa ma laud.
Romanul este un om prevazator: isi face vara sanie ca sa aiba ce se arunce pe foc iarna. De-aceea, pentru ca mai avem numai cateva zile pana la 24 Ianuarie, Ziua Micii Uniri, sa invatam varianta actualizata pentru
Hora noua a Unirii
Hai să dăm mînă cu mînă
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvîrtim hora hoţiei
Pe pămîntul României!
Ordinea şi cinstea piară!
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decît jaf şi smecherie!
Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire!
Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte!
P-amîndoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
Să furăm cît se mai poate!
În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banu’ mare
Mai rapid în buzunare.
Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.
Nota: pentru 1 Decembrie vom invata o varianta pe maghiareste, asa cum vrea Bela Kun. Pardon: Marco! Sau, … Macho!? Cum il cheama pe ala din Parlamentul Romaniei?!
A propos de parlament: ca sa nu va rataciti prin Bucale, aveti Harta Metroului intre doua greve:
Nota: cu foarte mici exceptii, cele scrise mai sus sunt primite ca folclor, prin mesaje pe e-mail, de la Prieteni. Lor le multumesc, voua va precizez: nu sunt vinovat!
46.566280
23.790640
Doar că un animal sociabil cum e câinele are nevoie de contact cu lumea înconjurătoare, iar lemnele din jurul său îl ţineau complet izolat, ca într-o puşcărie. Abia prinsese gustul libertăţii, iar acum ţarcul îi îngrădea orice speranţă. Din cauza acestei suferinţe şi a vârstei fragede, s-a îmbolnăvit. Din căţeluşul plin de viaţă, jucăuş şi vesel, s-a transformat într-un căţel molatec care scotea, din când în când doar, câte un scâncet de suferinţă. Colega noastră şi-a dat seama că s-a îmbolnăvit de parvoviroză, o boală gravă şi deseori fatală, specifică câinilor nevaccinaţi. După o săptămână, micuţul a dat semne de revenire, iar colega mea a înţeles că daca îl va mai ţine mult în acel ţarc, căţelul se va îmbolnăvi din nou. A început să umble pe străzi, în căutarea unui cămin pentru micuţul nefericit. Dar nimeni nu l-a vrut pe motiv că „era prea urâţel”. În disperare de cauză, alegând din două rele pe cel mai mic, colega mea l-a lăsat în curtea unei firme de pe Armata Roşie, acceptând ceea ce ura din toată fiinţa ei, şi anume să fie pus în lanţ. 
Dar nu se putea altfel pentru că firma încă nu avea ridicat un gard în jur, iar şoseaua era mult prea aproape.
Ulise al II-lea cel Ocoş 