14 septembrie 2000

Anul trecut, în 14 septembrie, scriam: Bunicul şi Ulise. Cu un an înainte, scriamIo-s ăsta!

Pentru mine, pentru noi – echipa Ulise & Zamfir -, 14 septembrie 2000 este o dată foarte importantă: este data (presupusă) a apariţiei pe lume a unui căţeluş. Într-o familie numeroasă. În primele şase săptămâni, viaţa le-a fost grea. Au învăţat, temeinic!, două chestii: foamea şi bătaia. Viitorul era sumbru. Dar, pentru unul dintre ei, a venit o zi şi mai importantă decât data naşterii: data întâlnirii cu mine!

La 1 noiembrie, Ziua Morţilor – pentru Ulise s-a dovedit a fi … Ziua Norocului – , când am ales din grupul de şase căţeluşi, unul dintre ei nu s-a speriat de mine. Nu a fugit, nu s-a ghemuit, … Mă privea de parcă ar fi gândit: De ăsta, nu mă tem! A fost motivul pentru care l-am ales!

Era un mic schelet ambulant, împachetat într-o pielcuţă, cu ceva … ca un ciot de sfoară roasă de molii, pe post de codiţă.

Acasă, i-am dat o bucăţică de cozonac (veneam de la o pomană de Ziua Morţilor!). A dispărut imediat, cu un zgomot în interiorul animalului: cred că s-a lovit de coadă!

Am intrat în regim de … papă-lapte. Topea, cu frenezie, peste o jumătate de litru de lapte natural de vacă (cumpărat de la ţărani, în piaţă). Au urmat pastilele anti-limbrici, apoi,  cele două ture de vaccinuri complexe, … După prima săptămână, a fost mutat în curte, preluând coliba lui Ulise Întâiul.

După o lună, în care prelucrase peste 15 litri de lapte, plus alte bunătăţi, a început să arate a câine. În decembrie, nu i-a mai păsat nici de nopţile cu -23 de grade!

A urmat cursuri de minimă educaţie, a învăţat ce e voie şi ce nu este voie. În Primăvară, am început să ieşim în părculeţul de peste drum, apoi, la Durgău. Iar, prin iunie, am făcut prima escapadă la Cheile Turzii.

Acum, ne înţelegem foarte bine. Ieşim dintre maşini şi oameni civilizaţi (sic!) şi deschidem lesa. Mergem, autonom şi, totuşi, împreună, fiecare după cheful său. Ore-n şir, zile-n şir, zeci de kilometri într-o zi, …

De-aceea, v-am povestit cele de mai sus, înainte de a scrie, cu litere mari, aurii:

La Mulţi Ani, cu multă sănătate, Prietene!

P.S.: Dar, pentru că viaţa nu este formată numai din clipe plăcute, ne facem o datorie de onoare ca, la acest moment aniversar, să mulţumim “vrăjitoarei” care “l-a reparat“, de mai multe ori, pe vajnicul erou: Dr. Margareta UDVARY, medic veterinar cu suflet imens. Sărut mâinile, Domnişoara Doctor! Vă sunt recunoscător pentru sănătatea Prietenului meu.

Azil, Viagra, … Ce n-ai înţeles?

Disclaimer: această postare este scrisă SPECIAL pentru bugetarii ce se apropie de pensie. NUMAI ei au dreptul să acceseze link-urile din postare!

Un tinar îl viziteaza pe bunicul sau, de 90 de ani, la azilul de batrini.
– Ce mai faci, bunicule? – il intraba el.
– Bine, nu prea rau. Se ocupa bine de mine aici.
– Si mincarea, merge?
– Oh, excelenta! – raspunde batrinul.
– Si asistentele medicale? Au grija de tine? – il ispiti nepotul.
– Nu se poate sa fie mai bine. Aceste tinere infirmiere sunt cu adevarat foarte amabile.
– Si de dormit? Reusesti sa dormi bine?
– Nici o problema.
– Fac 9 ore in fiecare noapte. Seara, pe la ora 10, mi se aduce o ceasca de ceai si o pastila de Viagra, si cad ca un butuc.
Fiul se intreaba daca a inteles bine, si abordeaza infirmiera, ca sa fie linistit.
– Ce mi-a spus bunicul? Le dati o pastila de Viagra, seara, inainte de culcare?
– Da, bunicul dvs. v-a spus adevarul. Seara, catre ora 10, ii aducem un ceai si un comprimat de Viagra.
Tinarul se intreaba daca a inteles bine, si cere explicaţii.
– Asa merge impecabil: ceaiul il face sa doarma, … si  Viagra il impiedica sa cada sub pat!

Tot a propos de bătrâni, şi tot cu înţelepciunea senectuţii:

Într-o seară, o femeie iese din casã si vede trei mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
„Sotul tãu este acasã?” – întreabã ei.
„Nu, este iesit.”
„Atunci nu putem intra” – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
„Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru.”
Femeia se duce si îi invitã.
„Nu putem intra toti în casã”, replicã ei.
„Cum asa?” întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. „Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.”
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. „Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!”
Sotia nu a fost de acord. „De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?”
Nora îi asculta dintr-un colt al casei. „N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!” – a sugerat nora.
„Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei” – îi zice sotul sotiei.
„Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.”
Femeia iese afarã si întreabã: „Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.”
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: „L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?”
Cei trei mosnegi replicarã: „Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!”

În concluzie: vai, de bătrânii care nu ascultă de cei tineri!

Notă: Nimic din această postare nu-mi aparţine. Toate sunt copy/paste de pe net. Nici chiar imaginea de mai jos! Atenţie: pe cutia de chibrituri este semnul chinezesc pentru dublă fericire. Ceea ce vă doresc, tuturor! Ca să nu vă mai spun că a fost deja publicată în 4 februarie … 2011! Atunci, v-a plăcut. Acum …

Ca să nu vă plictisiţi nici duminica aceasta, vă sugerez să vizitaţi blogurile mele sau ale altora din blogosfera apropiată: „Densuşienii. Corespondenţă” – Ioachim Lazăr şi Adela Herban, Alt joc cu poze – 04.02.12, Amethyst and Agate, Atenție, se votează!, Buletinul cu ştiri, , Buna dimineata!, Cum petrecem primul weekend din februarie 2012?, Iarnă românească, Ioachim Lazăr şi Adela Herban – „Densuşienii. Corepondenţă”, Lana del Rey – Video Games, M-am mutat, MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE Excroco-milogo-amorosso!, Miercurea fără cuvinte. Hoteluri din Cluj-Napoca, Noi şi ai noştri – 01.02.12, Noutati de demult (040212), obsesii dincolo de ninsori, Pe chibrituri: Porumbel alb, simbol al păcii, Piaţa Universităţii conştiinţă a neamului !, Poliţia loyală Turda, NU mai zice nimic, Rezultate recensamant pe intelesu meu, Scrisoarea – un parfum uitat?!, Sfârşit de an, Știri de bine, Vechi scăpărări (010212), Viaţa-n imagini (040212), Wolfgang Amadeus Mozart – Symphony No. 25 in G minor.

Azil, Viagra, … Ce n-ai înţeles?

Disclaimer: această postare este scrisă SPECIAL pentru bugetarii ce se apropie de pensie. NUMAI ei au dreptul să acceseze link-urile din postare!

Un tinar îl viziteaza pe bunicul sau, de 90 de ani, la azilul de batrini.
– Ce mai faci, bunicule? – il intraba el.
– Bine, nu prea rau. Se ocupa bine de mine aici.
– Si mincarea, merge?
– Oh, excelenta! – raspunde batrinul.
– Si asistentele medicale? Au grija de tine? – il ispiti nepotul.
– Nu se poate sa fie mai bine. Aceste tinere infirmiere sunt cu adevarat foarte amabile.
– Si de dormit? Reusesti sa dormi bine?
– Nici o problema.
– Fac 9 ore in fiecare noapte. Seara, pe la ora 10, mi se aduce o ceasca de ceai si o pastila de Viagra, si cad ca un butuc.
Fiul se intreaba daca a inteles bine, si abordeaza infirmiera, ca sa fie linistit.
– Ce mi-a spus bunicul? Le dati o pastila de Viagra, seara, inainte de culcare?
– Da, bunicul dvs. v-a spus adevarul. Seara, catre ora 10, ii aducem un ceai si un comprimat de Viagra.
Tinarul se intreaba daca a inteles bine, si cere explicaţii.
– Asa merge impecabil: ceaiul il face sa doarma, … si  Viagra il impiedica sa cada sub pat!

Tot a propos de bătrâni, şi tot cu înţelepciunea senectuţii:

Într-o seară, o femeie iese din casã si vede trei mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
„Sotul tãu este acasã?” – întreabã ei.
„Nu, este iesit.”
„Atunci nu putem intra” – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
„Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru.”
Femeia se duce si îi invitã.
„Nu putem intra toti în casã”, replicã ei.
„Cum asa?” întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã. „Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.”
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. „Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!”
Sotia nu a fost de acord. „De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?”
Nora îi asculta dintr-un colt al casei. „N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!” – a sugerat nora.
„Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei” – îi zice sotul sotiei.
„Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.”
Femeia iese afarã si întreabã: „Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.”
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: „L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?”
Cei trei mosnegi replicarã: „Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!”

În concluzie: vai, de bătrânii care nu ascultă de cei tineri!

Notă: Nimic din această postare nu-mi aparţine. Toate sunt copy/paste de pe net. Nici chiar imaginea de mai jos! Atenţie: pe cutia de chibrituri este semnul chinezesc pentru dublă fericire. Ceea ce vă doresc, tuturor!