Cainele are suflet?

Cineva se întreabă: Cainele are suflet?

Teologic, nu pot răspunde. Omeneşte, da! Vorbesc din experienţa personală. Hai, să lămurim, mai întâi, ceva aspecte:

1. Câinele nu este animal de interior! Dacă chinuieşti un câine în apartament, …
2. Câinele este urmaşul lupului, adică, un animal de haită. Haita are reguli stricte: toţi se supun câinelui-alfa, sacrificându-se sau …  fiind ucişi!

Am experienţa a trei  câini, succesiv, fiecare cu altă personalitate. Am învăţat, din mers – cum  se spune – să gândesc cum gândesc ei şi să-mi adaptez comportamentul, în aşa fel, încât, şi ei să aibă parte de bucurii de la mine, nu numai eu de la ei. Multe lucruri „descoperite” de mine, mi-au fost confirmate de oameni care au lucrat cu câini (veterinari, poliţişti, …).

Ulise al II-lea cel Ocoş (cum l-am definit pe blogul dedicat lui!) mi-a oferit şansa de a  avea un Prieten devotat, de nădejde, care m-a însoţit în foarte multe drumeţii. A ajuns  la mine pe la vârsta de 4-5 luni şi ştia despre viaţă, temeinic, două lucruri: foamea şi bătaia! Era un schelet, învelit într-o  pielcuţă. Coada îi semăna cu o sfoară de cânepă, roasă  de  molii. Era docil, temându-se să mă supere, cu teamă să nu piardă noua situaţie (cu mâncare bună şi … mângâieri!). Pe la vârsta de cinci ani, am sesizat nişte … coincidenţe (aşa le-am numit eu, iniţial). Apoi, verificând şi observând cu atenţie, am înţeles că … îmi ghicea gândurile, anticipa comenzi pe care le gândeam, cu intenţia de a i le da! Comunicam la nivel telepatic!

Pentru că nu l-am învăţat agresiv, a suferit mai multe muşcături. Din vina  mea (când nu am gândit câineşte şi … el m-a ascultat!) sau a unor nemernici (când am fost luat prin surprindere şi nu am mai putut să-l protejez). În rest, făceam 20-30-40 de km într-o zi, peste dealuri, cunoscând oameni buni şi răi, câini inofensivi sau fiorşi, dormeam în fân ori eu în hamac şi el dedesubt, … Mâncam şi povesteam, hotăram – pe rând – direcţia de mers, … Ca doi Prieteni, egali, respectându-ne, iubindu-ne, …

Îi puneam lesa când intram în localitate sau, uneori, când mergeam pe drum cu trafic. La chemarea mea , Ulise venea cu gâtul întins, ca să mă ajute să pun repede lesa … Ştia că, atunci când se poate, o desfac şi-l las să umble lejer, de capu’ lui …

Ulise avea suflet şi, încă, unul mare!

De plâns ori de râs

Hotărâţi, după ce aţi citit sfatul primit de la o prietenă:

Atentie! Cand mergeti la supermarket: INTOTDEAUNA SA LUATI BONUL FISCAL de la casa, mai ales daca platiti cash. De ce?

Ultima moda in materie de frauda:

sa-l numim „individ”, pe insul care face treaba asta, asadar, …

– individul vede ca lasi bonul la casa, il ia, se repede dupa tine si incepe sa tipe ca i-ai furat cosul; evident, are un telefon mobil la el, de pe care suna la politie.

Unui prieten al colegei mele i s-a intamplat acest lucru. Domnul in cauza a fost atat de socat de ce i se intampla, incat de-abia cand a  ajuns acolo politistul a spus ca platise cu card si se poate verifica.
In acest moment, individul a sters-o!
Politistul i-a spus ca plata cu card a fost scaparea lui, pentru ca altfel trebuia sa-l duca la sectie, …

„Frumos”, nu?

Nu vă fie greu să luaţi bonul. Oricând, până acasă, puteţi dovedi proprietatea asupra mărfii achiziţionate!

Notă: Nu vă lăsaţi păcăliţi nici de vânzătoarele cu gură mare şi obraz gros: oricând, puteţi renunţa la cumpărătura pe care nu o mai doriţi! Chiar şi „bătut pe casă” (există operaţiunea de stornare!), obiectul nu vă este „bătut în cuie” în sacoşă şi pretindeţi să vă preia obiectul şi să vă dea banii înapoi! Ignoraţi vehemenţa şi supărarea vânzătoarei nesimţite şi … bucuraţi-vă de fiecare obiect din ce aţi cumpărat.