V-am iertat o zi …

V-am iertat o zi … fără Penelopa!

La vârsta ei, face progrese în fiecare zi. Chiar şi eu, care o văd mereu, observ că a crescut, că este mai isteaţă şi … mai obraznică, terorizându-l pe bietul Ulise cu cheful ei, neostoit, de joacă. Azi, a cam plouat şi nu ne-am jucat aşa de mult pe-afară, deci, a rămas cu energie neconsumată! Ulise este mai vioi şi mai agitat, dar, are probleme cu respiraţia şi se îneacă, uneori. Cântecul de lebădă?!

Acum o oră, Penelopa a învăţat că TREBUIE să renunţe la umblatul aiurea prin casă (am adus-o mai repede pentru că îl agasa pe Ulise!), … Am întors-o din drum, de vreo zece ori, m-am “răstit” la ea şi, chiar am “trântit-o” de câteva ori în culcuşul ei de cârpe!

Acum, doarme!

Mutriţa asta nemulţumită spune că … nu vrea să meargă în voliera lui Ulise, pentru că nu s-a săturat de joacă cu mine!

Înţelepciunea bătrânilor

Conform graficului activităţilor zilnice, aseară, pe la nouă şi jumătate, m-am dus să preiau dihania, ca Ulise să poată dormi liniştit, la el acasă. Surpriză: erau împreună! Am zis că a profitat aia mică de o clipă de neatenţie a bătrânului … Astă-seară, i-am găsit, tot, împreună: el mai în spate, ea la gura colibei.

Înseamnă că este adevărată vorba cu înţelepciunea bătrânilor: de voie, de nevoie, Ulise o acceptă pe bestia mică.

Mâine, merg cu aparatul pregătit!