Poz(n)e ghirişene – 2

Revin cu alte pozne ghirişene, colectate în „Zilele Municipiului Câmpia Turzii şi al Metalurgistului„:

De ce i-am zis „balerin”?

Pentru că se mişcă graţios şi îndrumă traficul în punctele fierbinţi ale oraşului european fără centură.

Dacă, în aceste zile, nu sunt accidente pe stradă, este şi „vina” acestor meseriaşi care îşi iau rolul în serios.

Merită aprecierile şi mulţumirile noastre!

Să trăiţi că ne trebuiţi!

(… când vă faceţi datoria corect).

Continuă lectura

Poz(n)e ghirişene

De ce să punem iarbă (să o semănăm, să o udăm, să o greblăm, …), dacă o putem cumpăra pe tăblii. Avantajul e că se va usca repede şi … vom cumpăra alta’e tăblii, cu alţi bani, … Altă distracţie!

Cu periscopul, nenea care îngrijeşte arteziana va putea supraveghea nivelul de adrenalină lipsă din fotosinteza ierbii şi va da drumul la apă. Sau, poate, va semnaliza electronic, automat, apăsând pe buton, ca să vină nenea udătorul … să dea drumul la apă!

Din cele două miliarde de lei vechi cheltuiţi, s-a asfaltat împrejur – fără să se taie! – şi s-au montat … borduri virtuale!

Peste două luni, cu alţi bani, va fi altă distracţie! Pentru că asfaltul turnat, fără o fundaţie temeinică, nu rezistă. Iar, bordurile se schimbă. Chiar şi cele reale.

Pentru eliminarea plictiselii şi pentru ca trecătorii să nu adoarmă mergând, s-au lăsat capcane (sau şicane?) în asfalt.

Vorba unui hâtru: împiedica-s-ar muierea lu’ Vasinca de ele!

Ce mare hai ar fi!

Singurul semn încurajator pe care l-am găsit este chioşcul realizat din lemn, cu aspect plăcut, încadrat în peisajul spaţiului verde din jurul său. Deci, ….