Poz(n)e de marţi scoase luni

Turda este un oraş european

Cel puţin aşa scrie în pliantele de proslăvire a realizărilor autorităţilor locale.

Ce înseamnă asta, priviţi:

Vă dau şi detalii:

Cei care nu sparg geamul, trebuie să lipească, măcar, un marcaj … european!

Munca se face în echipe bine organizate: doi lucrează, trei se uită şi şeful … beşteleşte pe cei care „nu le cer voie să-i fotografieze cum stau”! Pentru că ei lucrează pe banii lu’ tata, în piaţa lu’ moşu’.

Poz(n)e neregăsite

Am tot căutat, dar îmi lipsesc din arhiva personală nişte imagini. Am preluat câteva imagini de pe internet şi … puneţi-le voi, dacă credeţi că se potrivesc pe undeva.

1. Poza cu strada asfaltată acum un an şi fără gropi astăzi

2. Poza cu primaru’ inaugurând un loc de joacă pentru copiii neminoritari

3. Poza cu şefa de la asistenţă socială urcând scările spre biroul primarului într-un cărucior pentru handicapaţi (oricare dintre ei ar fi în căruciorul respectiv!)

4. Poza cu copiii jucându-se în parc, inclusiv în zonele publice care au devenit private

5. Poza cu poliţistul care opreşte circulaţia ca să treacă bătrânica în ritmul în care poate

6. Poza cu body-guard-ul bine crescut

Pardon, pe ultima am găsit-o! Am făcut-o la inaugurarea Salinei: tocmai când să se închidă uşa lui Boc, persoana care urma să facă gestul s-a oprit, preţ de câteva secunde ca să-mi dea răgazul să fac fotografia!!!

Era să leşin, uluit de … normalitatea gestului!

Mi-am revenit numai când mi-am amintit de „colegul”, fotoreporter la un ziar „oficial” judeţean, care nu scapă un prilej să se răstească la mine, cu „Dă-te, bă, de-acolo!”, de câte ori i se pare că m-am postat mai bine decât el pentru vreo fotografie, fără să fie neapărat vorba despre vreo obstrucţie din partea mea, faţă de el sau alţii. Deşi, cu mulţi ani în urmă, când eram colegi la cursul de calificare ca mecanici auto, nu avea nimic împotriva mea!Să fie, oare, o coincidenţă faptul că lucrează la ziarul pentru care am lucrat şi eu vreo două luni, pe mai nimic, şi am plecat pentru că începuseră să publice ce le trimiteam, schimbând doar .. numele autorului?!

Lucruri pe care doar o nevastă te poate învăţa

În spatele unui bărbat de succes se află o femeie puternică şi Cherchez la femme … dacă vrei să afli de ce un bărbat de succes face o tâmpenie. Pentru că … ce ne-am face fără ele? De-aceea, la nuntă, mireasa este felicitată pentru că … a pus mâna pe un aşa mire. Iar, mirelui i se prezintă condoleanţe … pentru libertatea pierdută!

Cei căsătoriţi au un avantaj teribil. Ar trebui să li se dea o diplomă de docţi pentru că au şansa să înveţe lucruri pe care doar o nevastă te poate învăţa

Nevasta te învaţă despre fericire: Să te duci la mă-ta! Sigur se va bucura când te-a vedea!
Nevasta te învaţă despre necesitate: Nu mă interesează câte beri ai băut, tu trebuia să fii acasă!
Nevasta te învaţă despre nudism: Plec de aici şi te las în curul gol!
Nevasta te învaţă despre nulitate: Tu, fără mine, eşti un nimeni!
Nevasta te învaţă despre creaţie: Eu te-am făcut bărbat!
Nevasta te învaţă despre dureri: Nu am chef, mă doare capul!
Nevasta te învaţă despre mobilitate: Ce-ţi fug ochii după curu’ lu’ aia?
Nevasta te învaţă despre oţet: Ce acră poate fi mă-ta!
Nevasta te învaţă despre ordine: M-am săturat să tot adun după tine!
Nevasta te învaţă despre botanică: Nu mi-ai mai cumpărat o floare, de nici nu mai ştiu cum arată!
Nevasta te învaţă despre jurământ: Zi „să mori tu” că n-ai băut nimic!?
Nevasta te învaţă despre geneză: Încă nu s-o născut ăla care să dea în mine!
Nevasta te învaţă despre munca în exces: Cam multe şedinţe peste program ai tu …
Nevasta te învaţă despre greşeli: A fost greşeala mea că ţi-am făcut toate poftele!
Nevasta te învaţă despre transformare: Când te-am luat erai slab ca o aşchie, acum eşti gras ca un porc!
Nevasta te învaţă despre raţiune: Când iţi vine să mă înşeli, să te gândeşti bine la ce pierzi!
Nevasta te învaţă despre dicţie: Vorbeşti exact că mă-ta!
Nevasta te învaţă despre necesităţi: Trebuie să aduci mai mulţi bani în casă!
Nevasta te învaţă despre sărbători: Vezi, că vine ziua mea, poate nu-mi cumperi ceva frumos!

Şi chiar vine, se apropie Valentine’s Day! Unii au început antrenamentele!

Dragele mele, Doamne sau Domnișoare, nu daţi cu polonicele după mine: eu am transcris ce mi-a trimis un amic. Căsătorit, evident! Păţitu’-i priceput!

Ce mai face Poliţia comunitară la 5 februarie?

Dacă vreţi să aflaţi „ce mai face poliţia comunitară?”, nimic mai simplu: citiţi

RAPORT de activitate Politia Comunitara // 28 IAN. – 4 FEB. 2010

Dacă credeţi că nu aţi citit bine, am primit şi o a doua variantă (poate, e scrisă mai citeţ!):

RAPORT de activitate Politia Comunitara // 28 IAN. – 4 FEB. 2010

Un amic l-a citit deja, în ambele variante, şi vă prezint reacţia lui:

Dacă aţi avut impresia că ambele rapoarte sunt de luna trecută, mea culpa: nu le-am citit, ci, le-am postat aşa cum le-am primit în două mesaje consecutive, eu şi colegii din presa turdeană. Cineva spunea că salariile celor de pe-acolo sunt mai mari decât minimul pe economie. Nu cred!

Dar, ca să nu ziceţi că v-aţi pierdut vremea cu citirea unei postări din care nu aţi aflat nimic nou, vă mai prezint ceva interesant.

V-am arătat cu parchează poliţiştii din Câmpia Turzii (poate, vă amintiţi că am fost şi legitimat de un civilizat în uniformă de jandarm din cauză că am făcut acele fotografii!).

Astăzi vă arăt că nici poliţiştii turdeni nu se lasă mai prejos decât colegii lor ghirişeni. Normal: le-au luat şeful, le-au luat şi manierele!

Iată cum parchează poliţia din Câmpia Turzii: a şi b

şi iată cum parchează poliţia din Turda:

Diferenţa e că ai noştri parchează sub indicatorul „Oprire interzisă„, nu ca amărâţii ăia care doar blochează trotuarul!

Vorba unui şef de-al poliţiei turdene, cu ceva ani în urmă, agasat (la o emisiune radio cu cetăţenii în direct prin telefon) că se enumeră mici şi mari abuzuri de-ale celor din subordinea sa: „Greşesc, că şi ei sunt oameni!„. Dar, la întrebarea mea: „De ce mai amendează pe contravenienţii care greşesc, că şi ăia-s oameni?” … nu a mai răspuns.

Poz(n)e regăsite

Am început „marea curăţenie”, adunând de pe toate hard-urile pe cel nou şi imens. Cu acest prilej, am mai găsit nişte pozne. O parte, astăzi. O altă parte, mâine. Ce rămâne, … altă-dată!

1. Încă o dovadă că „Adevărul” e cu sus-n jos!

2. Semneze de civilizaţie atât de avansată încât musai să-i aminteşti „Domnului Iambor” că trebuie să închidă uşa.

3. Încă două panouri şi vom trece … pe trotuarul celălalt.

4. În timp ce unii stau ghemuiţi de frig

5. … alţi se lăfăie în lumina Soarelui.

6. Ne-comunitarul îşi grijeşte proprietatea.

Ce mai face Poliţia comunitară la 29 ianuarie?

Dacă vreţi să aflaţi ce a mai făcut Poliţia comunitară din Turda în ultimele şapte zile, citiţi Raportul lor de activitate, pus la dispoziţia mass-media:

presa 4.01

Din raport lipseşte ceea ce am văzut cu ochii mei şi cu cel al aparatului meu de fotografiat: sprijinul pe care l-au dat agenţii Poliţiei comunitare la acţiunea de control de tip filtru, efectuată ieri de firma angajată de RATL pentru controlul biletelor.

Faţă de acţiunea similară din iunie, de astă-dată, Poliţia comunitară a participat cu seriozitate, legitimând contravenienţii, potolind recalcitranţii. La  momentul cel mai tensionat, au apelat la un echipaj de intervenţie, care a „oferit” o călătorie cu maşina şi cu protecţie (!) până la sediul instituţiei pentru trei dintre cei mai „viteji”.

Mă bucur să pot face astfel de consemnări – vedeţi că nu le văd numai punctele negre?! – şi mă întreb dacă recenta schimbare la nivelul conducerii a dus, realmente, un suflu nou în activitate sau … e numai focul de paie al „sitei noi”?! Să vedem!

Cum ţi-ai permis?

La deschiderea oficială a Salinei, în timp ce eu eram concentrat pe evenimente, ca să pozez, filmez şi surprind ce e mai deosebit (de fapt, sincer, mă uitam după … blonde! dar, asta rămâne între noi!), un neprofesionist, lipsit de deontologie, un drogat, un … (scuză-mă Ionele că nu-mi amintesc toate lăturile pe care ţi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!) şi-a permis să mă fotografieze, într-un loc public, fără să-mi ceară acordul!

Uitaţi-vă cât de neprofesionist, lipsit de deontologie, un drogat, un … (scuză-mă Ionele că nu-mi amintesc toate lăturile pe care ţi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!) m-a fotografiat, într-un loc public, fără să-mi ceară acordul!

Scuză-mă, Ionele, că eu, neprofesionist fiind, finanţat de PSD, … (scuză-mă Ionele că nu amintesc toate lăturile pe care mi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!), … te demasc pentru gestul făcut şi …

îţi mulţumesc pentru şarja amicală pe care ai făcut-o!

Chiar dacă mi-ai trimis poza sub numele de „Engels”, eu mă bucur că … nu m-ai scos în poză mai urât de cum sunt în realitate!

De pe poziţia mea de neprofesionist fiind, finanţat de PSD, … (scuzaţi-mă că nu mai amintesc toate lăturile pe care mi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!), …, am încercat să fac şi eu ceva poze „bombă”.

Am reuşit doar două, cu maşina Poliţiei, parcată cu nesimţire pe trotuar.

Pe la ora 11, astăzi:

şi pe la ora 14, în acelaşi loc:

Diferenţa dintre cele două poze este de vreo trei ore şi … a două oară, poliţia lucra cu o maşină „sub acoperire” (de-aceea şi-a permis, ca să nu se prindă lumea, să parcheze … cu şi mai mare nesimţire!).

Mă auto-demasc pentru că, neprofesionist fiind, finanţat de PSD, … (scuzaţi-mă că nu mai amintesc toate lăturile pe care mi le-a turnat Maistru profesionist, deontologist, nedrogat şi … super-extra-trăznet de bine crescut, evident!), …, am fotografiat de două ori maşina poliţiei, pe trotuarul public, fără să cer acordul nici poliţiei, nici jandarmilor, nici … Maiştrilor!

Acum să vedeţi câte „bube-n cap”

mi se vor descoperi … sau inventa!

… profesionist, deontologic, democratic, … Pentru că democraţia specific românească înfierează pe cel care arată realitate netrucată. Am acoperit numărul maşinii – din a doua poză – ca să nu des conspir … poliţia bunului simţ!

N.B.: această postare nu este un atac, nici la adresa colegului Ionel Ignat, nici la adresa poliţiei.

Este doar o şarjă … neamicală la adresa nesimţiţilor care mă obligă să fac slalom pe trotuar. Data viitoare, le voi lua numerele de înmatriculare (de mâine voi purta, mereu, o şurubelniţă şi un patent în jeb!) şi le voi da … Poliţiei (când se va înfiinţa!).

În plină gripă porcină

Logică neacceptată

În cadrul unui proiect de sprijinire a ruralului, o drăgălaşă foarte jună reporteriţă de la o tembeliziune capitalistă (n.b.: cu sediul în Capitală!), discută cu un fermier despre cauza principală a bolii vacii nebune.

S-au înţeles să facă un interviu, în care, fermierul să explice cum crede el că se declanşează boala nebuniei la vaci.

Iată interviul realizat:

Reporteriţa: Vreau să aflu părerea dvs. despre modul în care se declanşează „boala vacii nebune”. Bănuiţi, cumva, care este momentul iniţiator al acestei boli?

Fermierul (privind cu jind la tânăra din faţa lui): Ştiţi că vaca este dusă la taur numai o dată pe an?

Reporteriţa (jenată): Iată o informaţie interesantă. Dar, care este legătura cu declanşarea „bolii vacii nebune”?

Fermierul: Domnişoară, ştiţi că mulgem vacile de două ori pe zi?

Reporteriţa: Iată, încă o informaţie interesantă, dar, să revenim la tema interviului.

Fermierul: Păi, tocmai, despre asta vă vorbesc: imaginaţi-vă că m-aş juca de două ori pe zi cu ţâţele dvs. şi v-aş monta, cum îi ziceţi la regulat, numai o dată pe an … N-aţi înnebuni şi dvs.?

Nu ştiu de ce nu am văzut niciodată pe post acest reportaj. Poate, şi-a pierdut reporteriţa laptop-ul pe care îl consemnase?!

Ce mai face Poliţia comunitară la 22 ianuarie?

Azi am avut ocazia să văd din nou puzderie de poliţişti, jandarmi, agenţi ai Poliţiei comunitare, dar şi de multe alte categorii: au coborât în Salină puzderie de pezzo grosso.

Ce mai face în restul timpului Poliţia comunitară Turda, aveţi în Raportul săptămânal pus la dispoziţie chiar de ei.

presa 3.01

Este normal. Anormal e că, dacă nu-i vedem pe Boc, Udrea, Tişe, Stamatian, …, nu-i vedem nici pe ei!

Az e ozi mare pt. isteria Turzii!

Ziua de astăzi va fi trecută cu roşu – pardon, cu porcotaliu! – în calendarul isteriei oraşului nostru. European, să nu uităm. Pentru că dăm în gropi şi la propriu – pe străzile noastre, şi la figurat – prin acţiunile noastre, să ne bucurăim că astăzi se inaugurează

“Inaugurarea terminării banilor tocaţi pentru lucrările de distrugere a minei de sare şi a rezervaţiei de nămol sapropelic“!

Cică, vine Emil Udrea şi Elena Boc la Durgău. Pentru că n-au fost tocaţi decât vro şase milionuţe de euroi. Dacă reuşeam mai mult, venea Primul Marinar al Ţării!

S-au pus deja steagurile pe străzi! Gropile din asfaltul turnat în toamnă le-a acoperit zăpada. Echipa de tăiere de panglici e pregătită. Uite ce scrie la gazetă:

Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, împreună cu vicepreşedintele Radu Bica, vor participa mâine 22.01.2010, la ora 10.30, la inaugurarea Salinei Durgău Turda. La ceremonia de inaugurare urmează să participe primarul municipiului Turda, Tudor Ştefănie, primul ministru al României, Emil Boc şi Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi turismului.
Potrivit biroului de presă al Consiliului Judeţean Cluj, după momentul inaugurării este programat un tur de vizitare a investiţiei, după cum urmează: vizita sălii de tratament şi recuperare, a bisericii din salină, coborâre pietonală la terasa Mina Terezia, coborâre pietonală în zona lift Mina Rudolf, coborâre cu liftul în Mina Rudolf, coborâre cu liftul în Mina Terezia, vizitarea Minei Rudolf (teren minigolf, teren bowling, roata mare, amfiteatru), minispectacol la intrarea în amfiteatru.
Valoarea totală a contractului “Creşterea atractivităţii turistice a zonei cu potenţial balnear – Lacurile Sărate în zona Durgău – Valea Sărată şi Salina Turda” este de 5.807.120,07 euro, din care contribuţia Consiliului Judeţean Cluj este de 92 914 euro. De asemenea, pentru a contribui la punerea în valoare a acestui obiectiv şi pentru exploatarea acestuia în condiţii de maximă eficienţă Consiliul Judeţean Cluj a modernizat în luna noiembrie 2009, prin asfaltare circa 2 kilometri din drumul DJ161B – Turda – Ploşcoş. Totodată, cu acest prilej a fost extinsă partea carosabilă de la 5 m la 6 m, au fost montate podeţe noi, reînnoite marcajele şi semnalizările rutiere.

Nimic nou sub Soare! – s-ar zice. Şi, chiar aşa şi este:

„Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publica trebuie micşorata,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderata şi controlata, iar, ajutorul dat altor ţari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment.
Oamenii trebuie sa invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe spinarea statului.”

(Cicero, anul 55 înainte de Hristos)

In concluzie, nu s-a modificat nimic in ultimii 2065 de ani.

Update: panglicarii şi-au făcut datoria! Au tăiat-o! În bucăţi!

Test pentru diagnostic precis

Aţi văzut cât scandal se face pentru vaccinul împotriva gripei porcine. Unii guiţă că-i bun şi că musai să îngrăşăm por … pardon! producătorii de vaccinuri ca să nu sufere de şomaj.

Că să nu avem probleme, să nu riscăm vaccinul pe de-a bogea, cel mai bine este să faci un test ca să vezi cum stai: ai au ba gripă. Chestia cu: să te uiţi în oglindă ca să-ţi aminteşti când ai pupat ultima scroafă, nu ţine. Că şi memoria se mai gripează uneori.

De-aceea, pentru că îmi sunteţi prieteni vă dau şi vouă testul. Bonus, pentru că vizitaţi blogul.

Eu am trecut testul. NU am apărut pozitiv. E prima oară că mă bucur că-s negativ!

Deci, ţineţi-vă tare: un pic, doare!

Test Gripa Porcina – etapa 1

Care aţi trecut de primul test pentru gripa porcină, treceţi la Faza II:

Test Gripa Porcina – etapa 2

Şi ultima rundă. Dacă treceţi şi de etapa a 3-a, SIGUR nu aveţi boala în sânge.

Test Gripa Porcina – etapa 3

Poate fi doar în minte!

Ne-a ratat … EVA!

Astăzi a fost o zi mare. Eu, am participat la parastasul lui Ion Raţiu. Voi, aţi scăpat şansa de a participa la … înmormântarea mea!

Când ceasul digital indica fatidica oră 13:13, eram în faţa Bisericii Răţeştilor, ieşiţi după săvârşirea parastasului. În piaţa din faţa bisericii eram noi, cei ieşiţi din lăcaşul de cult, şi maşinile în care urma să urcăm, pentru a săvârşi deplasarea la cimitir.

Cum biserica şi piaţa se afla pe traseul pe care se desfăşura „Raliul Nesimţirii Româneşti”, la un moment dat, a venit un bolid cu un tâmpit, fără scuzele de rigoare!, la volan: deşi a văzut mulţimea, a frânat doar în ultima clipă, brusc. A şi tras un pic de volan, în panica ce l-a cuprins. Urmele de frânare rămase, confirmă volta făcută pentru oprire.


Am îngheţat toţi. După clipa de uluire, derbedeul a băgat în viteză şi a şters-o englezeşte.

Dacă asfaltul ar fi fost, măcar, un pic umed … nu ne rata!

Dumnezeu să-l ierte!

Mi-am revenit la timp doar să-i filmez – 13 secunde! – plecarea în trombă. Aşa cum venise.

Btw: prin alte ţări, când se desfăşoară manifestări care implică mase de cetăţeni, poliţiştii nu dorm. La noi, dacă ne nimerea Jmecherul pe vreunul dintre noi, ar fi trebuit să se deranjeze să vină cu făraşul să ne ridice. Despre prevenire … în altă viaţă!

Suntem o ţară de lumea a treia

Pen’că az’ e duminică, mi-e lene. De ce să mă ostenesc să gândesc şi să scriu? Mă dau jurnalist profesionist şi, cu Copy + Paste, gata articolul scris! Ia, vedeţi:

Suntem o tara de lumea a treia

Sărim în sus paișpe metri de fiecare dată când cineva ne spune că suntem de lumea a treia. Ne simțim indignați când suntem asemănați cu jegul din cătunele țărilor Sud-Americane sau cu triburile de indieni. Ne doare când ne numesc țigani, jegoși, paria Uniunii Europene. Ne credem cu mult peste ei când ne consideră mizeriile sau scursurile societății civilizate. Le spunem că sunt proști și ignoranți. Că habar n-au ei ce e aici, de fapt.
Consider că dumnealor cam au idee. Noi nu prea știm care-i treaba. Am formulat câteva exemple sub forma „suntem o țară de lumea a treia pentru că:”
– încă facem curat pe masă cu mâna. Strângem firimiturile în palmă, deși în magazine sunt aspiratoare special concepute pentru asta;
– încă spălăm vasele manual. În fiecare magazin de electrocasnice găsești o mașină de spălat vase. Dar sunt prea scumpe pentru noi. În schimb avem bani de țigări, alcool și telefoane de ultimă generație;
– încă ne scuturăm fața de masă pe geam și ne punem lenejeria de pat la aerisit pe balcon;
– încă ne punem rufele la uscat pe sârmă, în balcon sau în curte;
– ne scărpinăm în nas, în fund sau în alte părți imediat ce credem că nu se uită nimeni la noi;
– dacă un bărbat se spală de mai mult de o dată pe zi, e considerat a fi de orientare sexuală îndoielnică;
– un cerșetor face mai mulți bani ca un masterand;
– decât să plătim pentru o parcare mai bine blocăm o cale de acces – pentru că e gratis;
– zbierăm cât ne țin plămânii că suntem manipulați dar ni se înmoaie picioarele la prima limbă dată-n dos;
– orice idiot poate candida la președenție, iar unii ajung să fie aleși de două ori;
– avem la fel de mult respect pentru cel de lângă noi cât are un pește pentru o curvă;
– poți să ajungi sus mai repede dacă-ți mănânci colegii de fund decât dacă muncești din greu;
– construim locuințe de miliarde de euro la marginea orașelor, dar nimeni nu reabilitează construcțiile din centru;
– avem mai multe mall-uri decât biblioteci;
– o carte e mai scumpă decât o noapte în club;
– privim sinceritatea ca pe o carte SF, în schimb suntem prieteni cu toată lumea;
– cuvântul de ordine la bloc este „bormașină”;
– suntem pasionați de calitate la fel de mult cum un șoarece adoră o pisică – și ne mirăm de ce suntem plătiți prost și văzuți ca o adunătură de ipocriți;
– țipăm că sunt gropi pe străzi dar înjurăm când se fac reparații și facem asta într-un mod cât se poate de oficial;
– încă se mai crede că deodorantele sunt o chestie pentru femei în condițiile în care prin Vest chiar și bărbații folosesc o gamă destul de largă de cosmetice, dar ăia-s niște poponari, pe când noi reprezentăm masculinitatea brută;
– vedem cu regularitate căruțe oprite lângă mașini marca BMW sau Mercedes și ni se pare o chestiune la fel de naturală ca răsăritul Soarelui;
– facem curat doar pe unde se vede. Jegul de sub covor sau mobilă nu face rău nimănui – până la urmă și gândacii sunt suflete și au nevoie de o locuință. În schimb ne plângem că autoritățile nu au grijă de sănătatea populației;
– ne apucă frenezia să lustruim totul doar când se anunță cineva în vizită, fie ea oficială sau doar între prieteni;
– încă avem agramați prin presă și au un succes enorm la public – în fond a greși e omenește;
– în afaceri unii își fac un obiectiv din a scufunda concurența decât să aducă produse superioare calitativ pe piață – până la urmă e mai ușor să-i dai altuia în cap și să-i furi banii decât să muncești și să câștigi prin forțe proprii;
– scandalurile sunt mai bine primite decât laudele (deși să zicem că asta caracterizează toate culturile, nu doar pe noi. Să zicem);
– caracteristica determinantă a celor din jur este hoția, în timp ce noi suntem Sfinții Apostoli reuniți într-un singur corp. Arătăm cu degetul pe toată lumea și îi numim corupți, dar când vine cineva la noi cu o „atenție” suntem mai dispuși să-i ajutăm decât dacă doar ne-ar fi rugat fără elemente materiale;
– avem aur pe noi cât familia regală a Angliei dar nimeni nu are nici măcar un bănuț. Suntem o țară de sărmani nefericiți și amărâți, bătuți de soartă și de vreme;
– vorbim la telefon zbierând, ca să vadă toți dușmanii ce aparatură avem;
– o petrecere adevărată are ca martori cel puțin încă 4 sau 5 blocuri învecinate;
– vecinii au grijă să dea foc la frunezele uscate adunate de prin curte exact când ai toate geamurile deschise și ești plecat de acasă;
– când e o sărbătoare religioasă toată lumea stă acasă pironită în fața calculatorului sau TV-ului – nu muncim că doar mâniem pe Dumnezeu. Și ce noroc avem că în fiecare zi e câte un Sfânt;
– muncim 29 de zile pe lună stând în pat, iar în a 30-a luăm o pauză de 24 de ore de la viață, înjurând șeful că ne dă prea mult de muncă;
– lista asta poate continua la nesfârșit dar nu mai am idei.

Vedeţi cât de dăştept sunt? Vedeţi ce bine ştiu să scriu? Doar că … am transcris un splendid articol de pe blogul http://b-ul.ro. Mulţumesc, Colega blogger amator! Datorită ţie, îmi merit ciolanul de azi!

O scrisorică pierdută

Întâi, am crezut că e un os. Apoi, am observat că este hârtie mototolită. Pentru că nu aveam ochelarii de cal la mine, l-am rugat pe Prietenul meu, Zamfir, să mi-l citească. Apoi, m-am ţinut de burtică. Nu de durere, ci, de râs. Era o filă din agenda lui … Ghiciţi:

Ora 7:00 – Sună ceasul. Cobor pe scăunelul de lângă pat, apoi, de pe scăunel sar jos. Am uitat sa opresc alarma. Mă urc pe scăunel, de pe scăunel in pat, de pe pat pe noptiera si opresc ceasul. Vreau sa sar de pe noptiera, dar când mă uit in jos ameţesc. Cobor exact cum am urcat.

Ora 7:15 – Mă duc la baie. Nu mă bărbieresc nici azi ca nu ajung la oglinda.

Ora 7:30 – Mă urc pe calorifer si mă uit pe geam. Astăzi nu ploua. Mă bucur enorm. Si aşa nu ajungeam sa iau umbrela de pe cuier. Încep sa mă îmbrac. Îmi pun bretele la pantalonii de costum fiindcă iar nu îmi găsesc cureaua de la ceas. Îmi pun papionul. Nu mai port cravata fiindcă ieri era sa cad pentru ca am călcat pe ea.

Ora 7:45 – Suna cineva la uşă . E SPP -istul. Nu i-am văzut faţa pentru ca nu mă pot uita pe vizor. Mă uit pe gaura cheii si îl recunosc după ceas.

Ora 8:00 – Plec de acasă. Ajung din braţele SPP-istului in maşină. Astăzi stau in spate. Ieri am stat in fata si mi-au rămas urme pe obraz de la centura.

SPP-istul conduce. Eu nu conduc pentru ca nu pot sa apăs pe pedale, si sa mă uit peste volan in acelaşi timp.

Ora 8:30 – Ajung in fata guvernului. Sar din maşină si trec strada. Cad intr-o groapa de pe sosea. Îl sun pe Berceanu sa vina sa mă scoată. Daca nu era el, nu era nici groapa asta. Daca mă mai enervează o dată, îl demit. Încă nu am uitat ca la inaugurarea autostrăzii Turda – Gilău, când a vrut sa taie panglica mi-a tăiat moţul.

Ora 8:45 – Intru in sediul guvernului. Astăzi avem petrecerea de sfârşit de an. Cântă Cleopatra Stratan. Vreau sa dansez. Udrea nu mai dansează cu mine fiindcă e supărata ca la bluesuri, când stau aproape de ea, ii pot vedea pe sub fusta. Dansez cu Cleopatra. Apoi, cântă Adrian Minune. Deja mă simt mai bine pentru ca pot privi si eu pe cineva „de sus”.

Ora 13:00 – Mi se face sete. Ma duc la bar, si vreau sa comand. Il sun pe barman pentru ca nu pot sa il vad fiind de cealalta parte a tejghelei. Beau cateva pahare si ma ametesc.

Ora 18:00 – Plec de la petrecere cu Basescu cu loganul. Sunt deja cinci si ma ia in portbagaj.

Ora 19:00 – Ajung in fata blocului. Urc in lift, apas butonul etajului 3. Apoi mai urc pe scari inca trei etaje. Eu stau la 6, dar in lift nu ajung sa apas decat pana la butonul etajului 3. E intuneric pe scara blocului si iar ma lovesc cu capul de clantza. Desi avem lumina cu senzori, nu inteleg de ce la mine nu se aprinde niciodata.

Ora 20:00 – Termin cina si ies putin sa plimb cainele. Am un bishon pe care l-am luat de curand. Ciobanescul l-am vandut dupa ce m-a luat in gura si a incercat sa ma ingroape in gradina blocului.

Ora 21:30 – Ma pregatesc de culcare. Nepotelul se razbuna pentru ca iar i-am purtat pantofii si imi piteste scaunelul de langa pat. Adorm pe covor. Sper să am şi să aveţi şi voi „Noapte buna”!

De-atunci, mă tot frământ: Cine.şi-o fi pierdut fila din agendă?!

Poz(n)e tot fără nume

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Nu mai ştiu ce am vrut să scriu. Mi se pare că de la poziţia 4 în jos ar fi „pozne eminesciene„.

Căutam un fir de mentă şi, mă tem, am găsi altceva. Dacă mâine … înseamnă că era mătrăgună!