Andrei

de

Cainele are suflet?

Cineva se întreabă: Cainele are suflet?

Teologic, nu pot răspunde. Omeneşte, da! Vorbesc din experienţa personală. Hai, să lămurim, mai întâi, ceva aspecte:

1. Câinele nu este animal de interior! Dacă chinuieşti un câine în apartament, …
2. Câinele este urmaşul lupului, adică, un animal de haită. Haita are reguli stricte: toţi se supun câinelui-alfa, sacrificându-se sau …  fiind ucişi!

Am experienţa a trei  câini, succesiv, fiecare cu altă personalitate. Am învăţat, din mers – cum  se spune – să gândesc cum gândesc ei şi să-mi adaptez comportamentul, în aşa fel, încât, şi ei să aibă parte de bucurii de la mine, nu numai eu de la ei. Multe lucruri „descoperite” de mine, mi-au fost confirmate de oameni care au lucrat cu câini (veterinari, poliţişti, …).

Ulise al II-lea cel Ocoş (cum l-am definit pe blogul dedicat lui!) mi-a oferit şansa de a  avea un Prieten devotat, de nădejde, care m-a însoţit în foarte multe drumeţii. A ajuns  la mine pe la vârsta de 4-5 luni şi ştia despre viaţă, temeinic, două lucruri: foamea şi bătaia! Era un schelet, învelit într-o  pielcuţă. Coada îi semăna cu o sfoară de cânepă, roasă  de  molii. Era docil, temându-se să mă supere, cu teamă să nu piardă noua situaţie (cu mâncare bună şi … mângâieri!). Pe la vârsta de cinci ani, am sesizat nişte … coincidenţe (aşa le-am numit eu, iniţial). Apoi, verificând şi observând cu atenţie, am înţeles că … îmi ghicea gândurile, anticipa comenzi pe care le gândeam, cu intenţia de a i le da! Comunicam la nivel telepatic!

Pentru că nu l-am învăţat agresiv, a suferit mai multe muşcături. Din vina  mea (când nu am gândit câineşte şi … el m-a ascultat!) sau a unor nemernici (când am fost luat prin surprindere şi nu am mai putut să-l protejez). În rest, făceam 20-30-40 de km într-o zi, peste dealuri, cunoscând oameni buni şi răi, câini inofensivi sau fiorşi, dormeam în fân ori eu în hamac şi el dedesubt, … Mâncam şi povesteam, hotăram – pe rând – direcţia de mers, … Ca doi Prieteni, egali, respectându-ne, iubindu-ne, …

Îi puneam lesa când intram în localitate sau, uneori, când mergeam pe drum cu trafic. La chemarea mea , Ulise venea cu gâtul întins, ca să mă ajute să pun repede lesa … Ştia că, atunci când se poate, o desfac şi-l las să umble lejer, de capu’ lui …

Ulise avea suflet şi, încă, unul mare!

de

Poliţia loyală Turda, zice (16.09.11)

Nu-s câine poliţist!

Este vineri. De la Poliţia locală Turda am primit

Raportul de activitate

M-aş fi bucurat să primesc nişte explicaţii referitor la gravele acuzaţii ce li s-au adus de către cititori Blogurilor zamfiriene, dar, … nu cred că relaţia corectă cu cetăţenii ar fi punctul lor forte.

Punctul meu forte este

Bonusul

pe care vi-l ofer spre îndulcire.

Adaug urarea

Să aveţi o zi minunată în fiecare zi!

de

Banc cu delicaţie

Cu delicateţea impusă de educaţia mea, chiar dacă am numai zece clase … sub Zolty (apud andrei!), vă suspun atenţiei un banc cu delicaţie.

Mai întâi, dedic acest banc lu’ Jeluţu Spintecătoru’, care crede că el taie şi spânzură în presa turdeană.

Apoi, dedic acest banc lui Andrei şi tuturor celoralalte pseudonime sub care se exprimă paranoia lui recunoscută de toţi cei care au IQ mai mare decît numărul de la pantofi.

Andrei şi Jeluţu erau amandoi pacienti intr-un spital de boli mintale.
Intr-o zi, pe cand se plimbau pe langa piscina spitalului, jeluţu a sarit brusc in apa, a inotat pana la fund si a ramas acolo. andrei a sarit repede sa-l salveze. A inotat si el pana la fund si l-a scos pe jeluţu din apa.
La auzul acestei fapte eroice, Tudor, directorul spitalului a ordonat ca andrei sa fie externat din spital, deoarece il considera acum stabil mintal. O asistenta s-a dus la andrei sa-i dea vestea si i-a spus:
– andrei, am o veste buna si una rea. Vestea buna este ca vei fi externat, din moment ce ai fost capabil sa reactionezi in mod rational la o criza si sa salvezi viata unui alt pacient, am ajuns la concluzia ca fapta ta dovedeste o deplina sanatate mintala. Vestea rea e ca jeluţu, pacientul pe care l-ai salvat, s-a spanzurat cu cordonul de la halat in baie. Imi pare nespus de rau, dar a murit.
La aceasta, andrei raspunse:
– Nu s-a spanzurat. L-am pus eu acolo sa se usuce…

Notă: Am scris textul cu porcotaliu pentru că, este de notorietate că el nu linge cururi portocalii! Orice critică este acceptată, dar, comentatorii care guiţează sunt rugaţi să citească de două ori AVERTISMENT SERIOS, ca să nu trebuiasă să obosesc tasta delete.

Remember: acesta este un banc şi orice asemănare cu trista realitate turedeană este absolut intenţionată.

Marquee Text - http://www.marqueetextlive.com

free photo rating

de

Poliţia loyală Turda, zice (09.09.11)

După experienţa făcută prin mutarea informaţiilor de la poliţia comunitară/locală pe alt blog, după săptămâni în care am primit şi … n-am primit buletinul informativ de la ei, m-am hotărât să revin la formatul tradiţional. În fond, Blogul de blogger este blog de opinie şi poliţia face politică. Cum, nu? Amintiţi-vă de prestaţia de la inaugurarea muzeului. Îmi sunt datori cu o bere, pentru că i-am lăsat să calce pe becul democraţiei, fără să-i filmez!

De explicaţii pentru atitudinea ireverenţioasă faţă de Cetăţeni (conform tradiţionalului principiu: Curat constituţional! Umflă-l, Ghiţă!),

de lămuriri privind încălcarea îndatoririlor (cele legale, nu cele dictate de vreun … arhitect luptător de succes!),

de scuze pentru sărirea calului (democraţiei cu aromă de proctocală!), …

nu cred că ar fi capabili!

Să revenim la zi.

rapport 02-08 sept2011

Parcă, vă nărăvisem şi la bonus? Fie:

bonus

Ulise e chestia aceea, mică şi neagră, din dreapta imaginii, care întoarce capul şi întreabă, ca un ... Crăişor: Gata,mă? No, hai!

Şi, ca super bonus, am adăugat o poză cu … negrul titular al blogului.

de

Ce-a fost asta?

Zamfir zice că azi am fost într-o hălăduială. MINTE!

Să vă povestesc şi-mi veţi da dreptate:

Mai întâi, cine sunt eroii poveştii mele?

1. Ulise – adică, eu!

2. Zamfir – deşi, nu prea merită să-l consider erou, pentru că, astăzi, m-a cam trişat!

3. Mama Ana

4. Tata Petre.

Acum, povestea:

Cu câteva minute înainte de ora unu, imediat după ce am mâncat de-amiază (mi-am scos un os din pământ, unde-l ascunsesem cândva!), Zamfir m-a legat, ca pe un câine!, şi am plecat de-acasă. Zicea că plecăm într-o hălăduială. Eram, chiar, bucuros, nevoie mare. Ne-am dus pe Cetate, adică, la Castrul roman, unde, am mâncat în … baie. Adică, în fosta baie a castrului.

De-colo, am coborât pe str. Romana, am ajuns pe şoseaua aşa-zis europeană, am trecut podul peste Ariş şi … ufff!, iar am scăpat de lesă, pe digul de protecţie al Sânmihaiului. Andrei, micul nostru prieten, nu era acasă. În cele din urmă, am ajuns acasă la prietenii lui Zamfir.

Aici, m-a ţinut legat, la poartă, aproape două ore!

În fine, a venit şi vremea să plecăm. Am luat-o (că aşa a vrut Zamfir!) spre casă. Ne-am întâlnit cu Andrei (nu i-a făcut nici o poză!) şi ne-am oprit ca să … scriu această postare, pe dig, după ce am mâncat nişte biscuiţi.

Ceva imagini de pe traseu, am găsit pe cardul din aparatului lui foto şi le aveţi în album.

Ziceţi şi voi: asta-i hălăduială? Câţiva kilometri, încolo şi încoace, pe acelaşi drum? Şi, mai spune că suntem prieteni?!

*

P.S.: Asta e tot ce a vrut Ulise să scrie!

Mai departe, am continuat pe dig, am ajuns la strada cu gunoaiele ascunse sub podul Arieşului, apoi, prin centru, acasă.

Nişte imagini v-am pus aici, într-un alt album.

Degeaba e supărat: mâine va avea o surpriză! După masă, vom merge pe malul stâng al Arieşului, pe unde nu am mai fost încă. Ca să-i treacă supărarea!

de

Sala de boade-building

Pe drumul de costişă ce ne-aduce de la şedinţa de aer-liber de la Durgău, ne-am oprit să pozăm Trascăul înnegurat, de unde se auzeau salvele artileriei ploii, şi am văzut sala de boade-building.

Două cupluri, întorceau şi adunau fânul, construind căpiţe. Boade de fân, cum se mai numesc pe-aici căpiţele.

Iată, câteva imaguini de la

Sala de boade-building



de

Mica PU-b-LICITATE

Starea tehnică: Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.

Istoric: Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile. Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.

Combinaţii: Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa, oricât de mică ar fi, dar să funcţioneze.De ce o vând: Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult, şi, ca s-o repar, mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.

Pentru informaţii: sonaţi la Cotroceni şi Victoria, vânzătorul Premierul Băsescu.
Notă: un Călin pretinde a fi autorul acestui text şi imagine. Dacă este adevărat, … Textul şi imaginea, le-am primit din trei surse, fără ca vreuna să precizeze sursa originară. Prin modul de redactare a postării este evident că nu mi-am arogat meritul de a fi conceput acest text. Dacă este adevărat ceea ce-mi scrie, fac MEA CULPA şi cuvenita rectificare.
de

Breching niuz: măr în sân

Nici nu vă daţi seama despre ce vă voi vorbi, întrerupând seria cu fascinantele imagini de pe la Cheile Turzii!

Dacă vorbeşti despre „măr în sân”, imaginaţia te duce la o ie transparentă, din borangic, la o pereche de sâni feciorelnici, ascunşi (vorba vine!) pe-acolo, şi la un măr, rumen, ca obrazul fetei, fofilat printre ei. Dacă ţi-ai băga mâna după măr … nu ştiu cum ai mai scoate-o de-acolo!!

Gata cu imaginaţiile romantice.! Să trecem la tehnica secolului XXI! Am primit o informaţie revoluţionară!

Apple does it again!

Apple announced today that it has developed a breast implant that can store and play music.

The iTit will cost from $499 to $699, depending on cup and speaker size

This is considered a major social breakthrough, because women are always complaining about men staring at their breasts and not listening to them.

Care e legătura cu mărul? Ce înseamnă „apple” în engleză? Chiar şi în engleza de baltă, pe care o stăpânim, aşa de bine, noi, românii (cu un r ori cu mai mulţi!), tot „măr” înseamnă! Şi, cu un măr pe zi, îl ţii pe doctor departe. Fără coiplată!

de

Plutistul Ulise

Ceea ce Zamfir a numit Blogovalul CUA se conturează tot mai pregnant. Bloggerii din zonă nu mai stau în turnurile lor de fildeş, ci, ies la meeting-uri ca să se cunoască, să schimbe opinii şi experienţă, să socializeze concret, nu numai virtual. Ceea ce, cu numai un an de zile în urmă părea imposibil de realizat (întocmit de mântuială!) s-a dovedit posibil (cu oareşce gândire şi trudă!).

Pe Lista lui Zamfir sunt peste 70 de bloguri, iar, Blogmeetul CUA se pregăteşte de o a patra ediţie.

Blogul comun: Cu pluta pe Arieş a navigat un pic în derivă, până şi-a reglat cârma, dar, sperăm să nu aibă soarta Titanic-ului!

Dacă facem un recensământ al plutiştilor care navighează virtual pe Arieş, ne ies 17 entuziaşti, care au participat, măcar, la una dintre reuniunile de până acum:

Adela ne încântă cu Cezaria Evora în Sodade,

Adia vrea relaţii pe scurt.

Alexandra mă necăjeşte cu exprimarea deloc elegantă.

Marta face curăţenie în judeţ.

Oana enumeră câştigătorii care au făcut o faptă bună.

Alin ne plimbă pe Annapurna.

Ciprian explică cum vrea Guvernul să ne extermine.

Cristian explică Primul pas în blogging!

Florin a uitat să mai scrie pe blog!

Ionel se frământă pentru că vrea încă un magazin la Solaris.

Ionuţ vrea să fim recunoscători.

Mihai ne spune bancuri chinezeşti!

Olimpiu zice să ne minţim frumos!

Rareş ne explică cum stăm cu criza şi cu … oamenii proşti!

Winton ne arată scrisori de altă-dată.

Zolty, care nu mai are internet (oare, cum am putea să-l ajutăm?!), salută lumea!

şi, la urmă, „cu voia dumneavoastră”, Zamfir, care o aminteşte pe Denisa.

Pluta noastră nu este o barcă şi noi suntem deja 17, nu doar trei, plus că sunt şi eu, câinele, pe plută:

Ulise, care am deschis şampania de bucurie pentru cea de-a 10.000-a vizită pe blog!

Vreţi diversitate mai mare? Unde o găsiţi?! De-aceea, aveţi o soluţie minunată:

vizitaţi blogurile noastre, dând click pe link-uri şi apoi pe Ctrl+D!!!