Porumbelul războiului

Un porumbel a venit, înfometat, şi mi-a cerut de mâncare. L-am lăsat să ciugulească şi, ca răsplată pentru gestul meu plin de, cum să zic?, … câinioşenie, mi-a arătat ce scrisoare trebuie să ducă:

Scrisoarea unui terorist arab catre seful sau

Zalutam rezbekt Jefu.
Aderizat Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort.
Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine..Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok..
Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!
Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate.
Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam..
Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…
Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.
Aicia la Romania , mult cretin!
Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica!
Jefu, ma indorg acasa!
Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba. Traba invatat noi la ei este egzpert!

Am râs bine, amândoi, apoi, el a plecat. I-am spus că poate reveni, oricând. Pentru că, mie nu-mi plac porumbeii … fripţi!

14 septembrie 2000

Anul trecut, în 14 septembrie, scriam: Bunicul şi Ulise. Cu un an înainte, scriam: Io-s ăsta!

Pentru mine, pentru noi – echipa Ulise & Zamfir -, 14 septembrie 2000 este o dată foarte importantă: este data (presupusă) a apariţiei pe lume a unui căţeluş. Într-o familie numeroasă. În primele şase săptămâni, viaţa le-a fost grea. Au învăţat, temeinic!, două chestii: foamea şi bătaia. Viitorul era sumbru. Dar, pentru unul dintre ei, a venit o zi şi mai importantă decât data naşterii: data întâlnirii cu mine!

La 1 noiembrie, Ziua Morţilor – pentru Ulise s-a dovedit a fi … Ziua Norocului – , când am ales din grupul de şase căţeluşi, unul dintre ei nu s-a speriat de mine. Nu a fugit, nu s-a ghemuit, … Mă privea de parcă ar fi gândit: De ăsta, nu mă tem! A fost motivul pentru care l-am ales!

Era un mic schelet ambulant, împachetat într-o pielcuţă, cu ceva … ca un ciot de sfoară roasă de molii, pe post de codiţă.

Acasă, i-am dat o bucăţică de cozonac (veneam de la o pomană de Ziua Morţilor!). A dispărut imediat, cu un zgomot în interiorul animalului: cred că s-a lovit de coadă!

Am intrat în regim de … papă-lapte. Topea, cu frenezie, peste o jumătate de litru de lapte natural de vacă (cumpărat de la ţărani, în piaţă). Au urmat pastilele anti-limbrici, apoi,  cele două ture de vaccinuri complexe, … După prima săptămână, a fost mutat în curte, preluând coliba lui Ulise Întâiul.

După o lună, în care prelucrase peste 15 litri de lapte, plus alte bunătăţi, a început să arate a câine. În decembrie, nu i-a mai păsat nici de nopţile cu -23 de grade!

A urmat cursuri de minimă educaţie, a învăţat ce e voie şi ce nu este voie. În Primăvară, am început să ieşim în părculeţul de peste drum, apoi, la Durgău. Iar, prin iunie, am făcut prima escapadă la Cheile Turzii.

Acum, ne înţelegem foarte bine. Ieşim dintre maşini şi oameni civilizaţi (sic!) şi deschidem lesa. Mergem, autonom şi, totuşi, împreună, fiecare după cheful său. Ore-n şir, zile-n şir, zeci de kilometri într-o zi, …

De-aceea, v-am povestit cele de mai sus, înainte de a scrie, cu litere mari, aurii:

La Mulţi Ani, cu multă sănătate, Prietene!

P.S.: Dar, pentru că viaţa nu este formată numai din clipe plăcute, ne facem o datorie de onoare ca, la acest moment aniversar, să mulţumim “vrăjitoarei” care “l-a reparat“, de mai multe ori, pe vajnicul erou: Dr. Margareta UDVARY, medic veterinar cu suflet imens. Sărut mâinile, Domnişoara Doctor! Vă sunt recunoscător pentru sănătatea Prietenului meu.