Un marele filozof a avut odată o discuţie cu un căruţaş, nu prea luminat la minte.
– N-aş vrea să-l mânii pe Dumnezeu, i-a spus căruţaşul, dar, cred că a făcut o mare greşeală.
– Ce fel de greşeală? a întrebat filozoful.
– Cred că ar fi fost mai bine dacă femeile ar fi născut la fel ca găinile.
– Ce?! Să clocească ouă?
– Da. Oricum ar fi fost mai bine pentru bărbaţi. Să zicem că un bărbat ar fi vrut să mai aibă un copil. I-ar fi spus nevestei sale: „Iubito, mai cloceşte un ou!”. Iar dacă nu şi-ar fi dori încă un copil, n-ar fi trebuit să spună decât: „Iubito, fă-mi o omletă!”.
*
Declaraţie
Dragostea mea, vreau să ştii că te iubesc mai mult decât sunt în stare să-ţi spun în cuvinte.
Decât să ţi se întâmple ţie ceva, aş prefera să mi se întâmple mie.
Decât tu să rămâi într-o bună zi văduvă şi să rămâi singură, sper ca Dumnezeu, în bunătatea lui, să mă lase mai întâi pe mine să rămân singur.
*
Se zice că, atunci când Premierul israelian Ariel Sharon s-a întâlnit, în sfârşit, cu Arafat, ca să negocieze Tratatul de pace, ar fi avut loc, o mică discuţie premergătoare:
– Când Moise al nostru era în deşert, vreme de 40 de ani, începe Sharon sfătos, evreii erau însetaţi. Moise s-a rugat la Dumnezeu şi a apărut un lac. Evreii şi-au potolit setea şi apoi s-au dezbrăcat şi s-au aruncat în apele răcoroase. Când au ieşit din apă, nu au mai văzut hainele.
– Le-au furat palestinienii, au zis paznicii evrei.
– Ne, ne, ne, asta nu poate fi adevărat, pentru că noi nu eram pe-aici! – protestează Arafat.
– Ai dreptate, a spus Sharon. Acum putem începe tratativele.
*
Un student toceşte de zor în camera sa, închiriată. De dedesubt se aud zgomote. Se pare că e vorba de o petrecere în care tinerii s-au dezlănţuit. Deodată, se aude o lovitură în uşă. Deschide.
O frumoasă blondă se află în prag.
– Iată-mă, spune ea, mi s-a spus că dumneata eşti Frank Sinatra.
– Eu? Eu sunt Ioan Avădanei! – spune el, închizând uşa.
După o jumătate de oră, alt ciocănit. Aceeaşi fată, dar de data asta având pe ea doar sutienul şi chiloţeii.
– Sunt sigură că eşti Frank Sinatra.
– Ţi-am spus, doar, că mă cheamă Ioan Avădanei.
Închide uşa, fără însă să se mai grăbească.
După o altă jumătate de oră, o a treia ciocănitură. Aceeaşi blondă, dar de data asta absolut goală.
– Ei, hai, vino înăuntru! Văd că nu pot să te păcălesc. Recunosc, sunt Frank Sinatra …
*
pentru prietenii noştri:
*
Notă: imaginile sunt preluate de pe internet.