Poz(n)e noi

Pe fundul sacului, au mai rămas nişte pozne de deşertat:

Salvarea, de-aia-i Salvare, ca să-şi caute drum pe undeva.

Noi ne parcăm autobuzele cum ne taie capu’.

Protecţia protejează ce are de protejat.

Trotuarul nu este în consemnul lor.

Modern şi elegant.

Feştelit cu improvizaţii din carton.

Toată lumea se face luntre şi punte şi caiac pentru stereofonie.

Alţii, preferă mono-polifonia.

Criza mondială nu ne-a ocolit.

De-aceea, mai deschidem un bar.

Unii, preferă bibelourile de porţelan, alţii, de pluş, …

Alţii, de … prins şoareci!


Poz(n)e cu duiumu’

În zilele cât am fost exilat la Mihai Viteazu, în tolba cu pozne a lui Zamfir s-au tot adunat. Le răstorn aici şi vă alegeţi ce vă place.

1. Aşteptare


2. Globalizare


3. Homeless


4. Moşu’-mobil

(ca Papa-mobil!)


5. Trofeiştii


6. Colindător

Eroare, Mon General!

Scrisoare deschisă către

Inspectorul general al Jandarmeriei române,

Domnul general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU

Urmare penibilei întâlniri cu un jandarm, am solicitat lămuriri şi clarificări Jandarmeriei române.

Filmul evenimentelor:

–         7 octombrie, orele 10,30, Câmpia Turzii, am fost legitimat de către un jandarm, al cărui comportament nu a prea lăsat urme de respect faţă de Cetăţeanul pe care îl abordase.

–         15 noiembrie, am solicitat, prin e-mail, explicaţii (întârzierea se datorează faptului că dădusem CD-ul cu filmuleţul unui Senator, pentru a obţine el clarificările; este vorba de un Senator român care respectă alegătorii, … întocmai ca un jandarm din Câmpia Turzii!)

–         17 noiembrie, cererea mea a primit nr. 11811

–         20 noiembrie, am avut o convorbire cu ofiţerul Feher de la Jandarmi Cluj, căruia i-am pus la dispoziţie un CD cu filmuleţul realizat în 7 octombrie

–         17 decembrie, am fost sunat de ofiţerul Feher, ca să-mi comunice că … chiar dacă voi primi cu întârziere răspunsul, el se încadrează – totuşi! – în termenul legal (probabil, conform principiului tradiţional românesc: crezi ce vezi, sau crezi ce-ţi spunem noi?!)

–         22 decembrie, am primit răspunsul la petiţia 11811/17.11.2009, emis la 16.12.2009 şi expediat pe e-mail la … 22.12.2009 (greu mai funcţionează poşta electronică!).

Mesajul meu era:

Vă rog să mă ajutaţi pentru clarificarea unor nedumeriri:

Miercuri, 7 octombrie 2009, în jurul orei 10,30, în Câmpia Turzii, am fotografiat trotuarul pe care un poliţist discuta cu şoferul unui autoturism parcat pe trotuar. În acest timp, maşina poliţistului era parcată aiurea, tot pe trotuar! Maşina poliţistului este parcată DE REGULĂ în acest fel, cam în fiecare zi de miercuri! În apropiere, se afla şi un jandarm. Jandarmul m-a strigat, după ce trecusem de el. M-am oprit, s-a recomandat şi mi-a cerut să mă legitimez. I-am prezentat buletinul de identitate. În timp ce, presupun, copia datele de pe buletin într-un carneţel, l-am întrebat – în mod repetat – despre motivul legitimării.

Nu am primit nici un răspuns.

În acest timp, având aparatul de fotografiat în mână, s-a pornit. Era setat pe filmare. Mi-am dat seama şi am profitat ca să realizez o filmare gen „camera ascunsă”. Se vede şi se aude, atât atitudinea şi cuvintele jandarmului, cât şi ale mele.

Vă rog să mă ajutaţi să aflu:

–         (1) de ce am fost legitimat?

–         (2) de ce nu mi s-a răspuns la întrebarea repetată?

–         (3) de ce am fost trimis „la plimbare” de către jandarm?

–         (4) dacă am greşit cu ceva, doresc să ştiu: unde şi cu ce?

În plus, aş dori să aflu:

–         (5) dacă am greşit, care îmi este pedeapsa pentru greşeala săvârşită?

–         (6) dacă a greşit jandarmul, care îi este pedeapsa meritată/primită?

–         (7) dacă numele pe care mi l-a dat la sfârşitul discuţiei filmate nu este cel real, cum se numeşte, în realitate, jandarmul în cauză şi … ce merită/primeşte pentru minciună?

–         (8) dacă postez filmuleţul pe blog şi prezint cele de mai sus, încalc vreo regulă/lege?

Vă mulţumesc,

Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie

N.B.: imaginile şi filmuleţul le pun la dispoziţie la solicitare

Răspunsul primit „în termen legal” (adică: 30 de zile, numărate pe sărite, ca steagurile lui Ghiţă!):

Domnule Inspector general al Jandarmeriei române,

Domnule general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU,

mă tem că, citind răspunsul primit, dacă aţi fi în locul meu, v-aţi pune nişte întrebări:

–         unde este răspunsul la întrebările (2), (3) şi (7)?

–         să înţeleg că a nu răspunde la întrebarea pusă de un Cetăţean se încadrează la manifestări de respect din partea jandarmului faţă de Cetăţean sau, doar Cetăţeanul are obligaţia să manifeste respect în relaţia cu jandarmul? Îmi amintesc că, într-o anumită situaţie, doar „lentoarea” cu care s-a considerat că am scos buletinul din buzunar a fost taxată drept „refuz de legitimare” şi sancţionată. Deci, Cetăţeanul are obligaţia de respect faţă de jandarm, fără ca reciproca să fie valabilă?

–         să înţeleg că, dacă mă făceam că nu aud interpelarea, din spate, a jandarmului, nu ar fi fost nici o problemă? Jandarmul s-ar fi simţit foarte onorat de nebăgarea în seamă şi nu aş mai fi avut ocazia să vă tulbur cu nemulţumirea mea?

–         mi-aţi citat un articol dintr-o decizie a CNA-ului. Eu nu sunt o instituţie din subordinea CNA-ului! În plus, chiar dacă luăm ad litteram textul respectiv, acolo se precizează că nu intră în discuţie filmările care nu s-ar fi putut realiza în condiţii normale. Să înţeleg că, dacă aş fi solicitat jandarmului acordul de a filma discuţia noastră …

–         tot în acel text se face vorbire despre „suferinţa” sau „punerea persoanei în situaţii înjositoare”. Ori, în cazul în speţă, eu am suferit o reţinere în public, preţ de câteva minute bune. Sunt cunoscut în zonă, mă bucur de oarecare notorietate, lucrând în mass-media. Ce au văzut trecătorii? O mutră acră (nu a mea!) şi o persoană înjosită prin nebăgare în seamă. Sau, a nu răspunde la întrebarea ce ţi se pune este un semn de înaltă onoare? Mulţumesc! Mă tem că trecătorii nu au înţeles chiar aşa! Deci, nu onoarea jandarmului a fost cea afectată!

–         rămâne să îmi comunicaţi numele real al jandarmului filmat şi coordonatele de contactare, ca să îi solicit acordul pentru filmare şi publicare a filmării respective. Vă rog să revedeţi filmarea, ca să înţelegeţi că, atunci, nu am avut cui să le cer, de vreme ce la întrebarea mea repetată, răspunsul a fost … muţenie!

–         să înţeleg că răspunsul la întrebarea (6) este: jandarmul nu a greşit? Deci, în consecinţă, nu are de ce să primească vreo pedeapsă? Pentru că a procedat corect … riscă doar o premiere sau avansare? Dacă mi-aţi fi comunicat răspunsul, l-aş fi felicitat!

–         mă asiguraţi că instituţia dvs. … dar, nu am reuşit să decelez această intenţie şi în răspunsul pe care mi l-aţi trimis.

–         ca să închei cu o notă ceva mai hazlie: la Cluj Napoca mi s-a spus că jandarmul nu mi-a răspuns pentru că … era timorat de întrebarea pusă de mine! Ar fi hazliu, dacă nu ar fi jenant!

Domnule general, subiectul sesizării mele era lipsa de respect cu care am fost tratat.

În timp, am umblat mult, în ţară şi prin alte 15 ţări, şi am fost legitimat de nenumărate ori. Din 1978, am fost fericitul posesor al unui „buletin cu barbă şi plete” Mult mai mari decât port astăzi! Aşa arătam şi pe paşaportul emis în 1987. Am fost legitimat de miliţie, de grăniceri (1979), am fost suspectat şi, implicit, interogat, de miliţie, pentru un presupus furt de alcool dintr-o autoservire (nici măcar nu eram în localitate la momentul respectiv!) sau falsificare de monedă (undeva, pe unde am trecut în 1981, a apărut o bancnotă de 100 de lei falsificată!), de Poliţia din RFG (1987), de cea maghiară (1988), de cea sovietică (1991), de vameşi din diferite ţări, … dar niciodată nu am fost tratat cu atâta … să nu zicem „dispreţ”, ci, doar „lipsă de respect”!

Acesta este adevăratul motiv al nemulţumirii mele.

Nu mă îndoiesc că, ofiţer fiind, înţelegeţi valoarea cuvântului Onoare. Onoarea mea de Cetăţean, terfelită de un jandarm bosumflat, cine o repară?!

Am Onoarea să vă salut, Domnule General!

Vă doresc să aveţi un Crăciun Fericit şi vă mai doresc ca, în cazul în care ieşiţi, în civil, în oraş, să întâlniţi jandarmi mai politicoşi decât subordonatul dvs. din Câmpia Turzii. Ca să nu vă strice ziua, tratându-vă cu „respectul” cu care am fost tratat eu.

Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie

Bancul zilei

Primesc pe e-mail fel şi fel de glume. Imagini, text, show-uri, … Azi am primit un răspuns oficial, scris, nu în limbaj de lemn, ci … în limbaj de PET!

Astăzi am primit cel mai tare banc!

Am primit de la jandarmerie, ÎN SFÂRŞIT, un răspuns la cererea mea de lămurire. Aşa cum le-am răspuns:

În mod normal, dacă m-aş lua după manierele jandarmiceşti, ar trebui să tac, să las primirea acestui mesaj neconfirmată, ca semn de respect, aşa cum m-a învăţat jandarmul din Câmpia Turzii şi … a scăpat analizei dvs., dar …
Confirm primirea acestui răspuns FORMAL şi pe-alături de subiectul reclamaţiei mele.
După ce-mi va trece primul acces de furie faţă de hazliul (ca să nu zic: jenant!) hal în care mi se cercetează petiţia, vă asigur că vă voi răspunde la fiecare cuvânt din ce am primit şi, mai ales, la cele pe care le-aţi omis cu spirit profund democratic … original!
Să aveţi o zi bună … şi în aceste zile în care ne amintim de Revoluţia din Decembrie 1989!

… voi analiza mesajul primit şi voi compara ce am cerut şi întrebat eu, cu ce am primit şi ce mi s-a răspuns!

Faceţi voi, comparaţia între: cererea mea şi răspunsul jandarmeriei.

Dacă nu reuşiţi să stabiliţi o relaţie între întrebările mele şi răspunsurile primite, recunoaşteţi că-i cel mai bun banc primit astăzi? Aţi primit altul mai haios?!

Ce mai face Poliţia comunitară – 18 dec. 2009

După mai multe admonestări, pline de (lipsă de) respect faţă de Cetăţean, m-am hotărât să imortalizez o astfel de manifestare a ordinii întronate de această instituţie.

În timp ce cerşetorii te împiedică la fiecare pas,

agentul de poliţie comunitară îţi explică:

Filmuleţele au fost realizate la distanţă de nici 20 de metri şi la diferenţă de nici un minut!

Ca să nu aveţi nici un dubiu privind laborioasa activitate a poliţiei comunitare din Turda, vă ofer Raportul lor de activitate pe ultima săptămână:

presa 11 17 dec

Nu puteţi deschide fişierul? Şi, ce dacă? Ei „şi-au făcut datoria” şi l-au trimis. Voi, bateţi-vă capul să-l deschideţi. Ei nu au timp să vă bage în seamă şi, de-aceea, repostez filmuleţul cu manierele poliţianiste comunitariene, … că tot nu au timp să răspundă! De ce fac! Important este să-şi ia salariile şi să se plângă că-s mici!

Poz(n)e de somn uşor

Motto: „Somnul naţiunii naşte preşedinţi„!

Ni s-a promis normalitate

dar, nu am vrut-o.

Am votat altceva!

Ni s-a promis bun simţ

dar, nu ne-a trebuit.

Am votat altceva!

Şi ne-am ales, după alegeri, cu Gazeta goală şi înzăpezită!

Ni s-a promis, şi nu o singură dată!, o centură.

Dar, pentru că nu am primit-o …

tot pe sub centură lovim!

Ne împiedicăm mereu la trecere …

Este grea tranziţia … spre celălalt trotuar!

De la Moş Ioan Roată,  tot împreună reuşim!

În viaţa aceasta.

Cum o fi fost în altă viaţă?

Ce am fost în altă viaţă?

Eu am fost „balsam de rufe”! Bine că nu am fost săpun de picioare.

Am aflat că sora mea a fost „gripă aviară”!

Am trecut în chestionar numele amicului Gaiţă şi am aflat că el a fost … „papagal”!

Nu am avut curaj să mai scriu şi alte nume,

chiar dacă mă ardea la degete

să aflu ce vor fi fost jelu şi cucu …

Tu, ce ai fost? Dacă eşti curios, dă click aici şi scrie-ţi numele!

Povestea lui Lăbuş

Nu toţi căţeii au avut norocul meu. Spre mine a întins mâna un Om, l-am cântărit şi am înţeles imediat că nu am de ce să mă tem de el. Dar … cu Lăbuş, e un pic mai trist. Ulite ce scrie Tanti Brânduşa pe blogul ei:

Lăbuş, un căţel nedorit,

care la 6 luni a cunoscut mai multă suferinţă decât bucurie

Cât de mult contează imaginea/aspectul în zilele noastre? Atât de mult încât să îi ia orice şansă la o viaţă normală unei biete fiinţe?
Azi toamnă, prin luna septembrie, un biet puiuţ de căţel hălăduia singur pe o stradă din oraş. Nimeni nu-i dădea atenţie, deşi nu avea mai mult de vreo lună. Norocul lui a fost că tocmai trecea pe acolo o colegă din asociaţia noastră. L-a zărit imediat şi l-a luat. În lipsa unui adăpost însă, singurul loc unde îl putea duce era curtea unei întreprinderi dezafectate unde, împreună cu altă femeie, au construit un mic ţarc din câteva bucăţi de lemne. Doar că un animal sociabil cum e câinele are nevoie de contact cu lumea înconjurătoare, iar lemnele din jurul său îl ţineau complet izolat, ca într-o puşcărie. Abia prinsese gustul libertăţii, iar acum ţarcul îi îngrădea orice speranţă. Din cauza acestei suferinţe şi a vârstei fragede, s-a îmbolnăvit. Din căţeluşul plin de viaţă, jucăuş şi vesel, s-a transformat într-un căţel molatec care scotea, din când în când doar, câte un scâncet de suferinţă. Colega noastră şi-a dat seama că s-a îmbolnăvit de parvoviroză, o boală gravă şi deseori fatală, specifică câinilor nevaccinaţi. După o săptămână, micuţul a dat semne de revenire, iar colega mea a înţeles că daca îl va mai ţine mult în acel ţarc, căţelul se va îmbolnăvi din nou. A început să umble pe străzi, în căutarea unui cămin pentru micuţul nefericit. Dar nimeni nu l-a vrut pe motiv că „era prea urâţel”. În disperare de cauză, alegând din două rele pe cel mai mic, colega mea l-a lăsat în curtea unei firme de pe Armata Roşie, acceptând ceea ce ura din toată fiinţa ei, şi anume să fie pus în lanţ. Dar nu se putea altfel pentru că firma încă nu avea ridicat un gard în jur, iar şoseaua era mult prea aproape.
După vreo două luni, la firmă a mai apărut un căţel, iar patronul a considerat că micuţul nostru deja se învăţase cu zona şi că poate să-l elibereze din lanţ. Ghinionul a fost că, fiind încă tânăr şi dornic de noi descoperiri, a ieşit în şosea şi a fost lovit din plin de o maşină. Omul a sunat-o imediat pe colega mea, iar aceasta a fugit într-un suflet acolo şi l-a dus, cu un taxi, la veterinar. Doctoriţa Ioana Incze i-a administrat câteva anti-inflamatoare, după care a fost dus înapoi la firmă şi ţinut sub supraveghere. Dar lăbuţele din spate nu şi le mai folosea, plângea încontinuu, iar colega mea şi-a dat seama că e vorba de ceva mult mai grav. Împreună cu doctoriţa l-au dus la Clinica Veterinară din Cluj, unde i s-au făcut radiografii, rezultatul fiind fractură de bazin. Orice minut conta în cazul lui, durerile devenind insuportabile pentru bietul micuţ. De la Clinică a fost dus la un alt cabinet din Cluj, la dr. Madaras Peter, specialistul cu care asociaţia noastră colaborează strâns. Imediat a fost operat. Fractura era foarte gravă şi a trebuit să i se pună o tijă metalică pentru prinderea atât a osului bazinului, cât şi a lăbuţei. După operaţie l-au adus înapoi la Turda şi ţinut sub supraveghere în garajul altei colege.
De atunci, după aproape o săptămână de tratamente şi suferinţe, căţeluşul nostru dă semne că ar fi mai bine. I-a revenit vioiciunea, însă încă nu poate să-şi folosească lăbuţele din spate. Se târăâe în schimb, dar nu fără dureri. În fiecare zi i se administrează injecţii dureroase cu antibiotice. Din nefericire pentru el, doar un şold este bun pentru înţepat şi deja a devenit şi ăsta dureros. Medicul ne-a spus că refacerea va dura. Are nevoie de timp, iar noi de răbdare multă. Micuţul este însă un luptător şi se vede pe el dorinţa de viaţă. Încă nu a descoperit frumuseţile vieţii, ci doar suferinţa. Este foarte cuminte, se bucură nespus când ne vede şi cere mereu să fie mângâiat. Dacă cumva îţi iei mâna de pe căpşorul lui, îşi ridică botul şi te antenţionează să o aşezi înapoi si să-i oferi alinare.
În cazul în care îşi va reveni complet, problema cea mai mare va fi de locaţie. Curtea acelei firme nu mai poate intra în discuţie. Micuţul are mare nevoie de un cămin şi de multă atenţie şi iubire. Până se va reface, va fi ţinut sub observaţie de către noi. Dar după …

Cine crede că îi poate face viaţa mai frumoasă acestui minunat căţeluş???

Acum este în vârstă de aproximativ 6 luni şi, din câte ne dăm noi seama, va fi de talie medie spre mare. Este de-a dreptul fermecător. Odată ce i-ai prins privirea, nu o mai poţi da uitării.

Despre trecutul vărului Lăbuş, aţi aflat de la Brânduşa, Despre viitorul lui, aş putea afla de la unul dintre voi. Chiar aşa. Care vă înscrieţi? Lăsaţi comentariu aici sau pe blogul lui Brânduşa şi veţi fi contactaţi!
Sărbători Fericite, Lăbuş!

Cultura Casei de Cultură

Prin ’88, Clubul tineretului din parc, unde aveam un Cerc al colecţionarilor, a fost dărâmat. Pe motiv că se face o Casă de cultură mare, frumoasă, elegantă, modernă, …

Cum arată astăzi şi ce cultură oferă turdenilor …

Ca urmare, …

Ordine şi lege!

Mă lovesc frecvent de spectacolul oferit de „oamenii legii”. Prezenţi cu duiumul la manifestări publice, absenţi – de regulă – din peisaj, dar … foarte „vigilenţi” şi cu „atitudine civică” atunci când se văd ca subiect al aparatului de fotografiat!

Poliţia (mare!)

Observaţi din imagine cum sunt maşinile parcate în staţia de autobuz … sub supravegherea maşinii poliţiei. Pe microbuzul poliţiei scrie: Ordine şi lege!

Nu insist cu noutăţi. Vezi postări mai vechi:

Scrisoare deschisă a Cetăţeanului către Poliţist

Fără incidente … aproape!

Jandarmul de la Saint Ghiriş

Scena s-a petrecut în 7 octombrie a.c., la Câmpia Turzii. Am trimis o cerere de lămurire. Am pierdut o jumătate de oră la jandarmi, la Cluj Napoca, ca să aflu, de la ofiţerul care „cercetează” sesizarea mea, că „jandarmului i-a fost frică” (de întrebare!!!), că „jandarmul nu v-a jignit” (deci, a nu răspunde la o întrebare repetată decât cu trimitere la plimbarea se încadrează la „maximum de respect al jandarmului către Cetăţean”!?). Şi, mai aştept răspunsul lor la scrisoarea: jandarm şi la întrebările mele:

– dacă am greşit, care îmi este pedeapsa pentru greşeala săvârşită?
– dacă a greşit jandarmul, care îi este pedeapsa primită?
– dacă postez filmuleţul pe blog şi prezint cele de mai sus, încalc vreo regulă/lege?

Iată fotografia care l-a deranjat pe vajnicul apărător al ordinii publice:

Observaţi modul în care este parcată (paralel cu bordura, ca să jeneze cât mai puţin pietonii!) maşina indisciplinatului şofer admonestat de poliţist şi, totodată, modul „cherestul(ca să jeneze cât mai mult pietonii!) în care este parcată maşina poliţistului! În timp ce parcarea de vizazi …

Poliţia comunitară

Să nu credeţi că poliţia comunitară se lasă mai prejos! După mai multe admonestări, pline de (lipsă de) respect faţă de Cetăţean, m-am hotărât să imortalizez o astfel de manifestare a ordinii întronate de această instituţie.

În timp ce cerşetorii te împiedică la fiecare pas,

agentul de poliţie comunitară îţi explică:

Filmuleţele au fost realizate la distanţă de nici 20 de metri şi la diferenţă de nici un minut!

Ca să nu aveţi nici un dubiu privind laborioasa activitate a poliţiei comunitare din Turda, vă ofer Raportul lor de activitate pe ultima săptămână:

presa dec 2

Concluzie: unde-i acea Ordine şi Lege a căror respectare o veghează instituţiile … abilitate?!

Lista lui Zamfir – 8 decembrie 2009

zamfir-bloguri-cua-081209

No comment! – zis pe şleau, pe românamericana zilelor noastre. Din poză, puteţi observa cât de darnic a fost Moş Nicolae cu mine! Anul viitor, mă dau la valentinesdei şi la halovin. Şi, în decembrie, votez cu Santa Claus!

Bancuri p(r)ost-electorale

Tema 1

Aleşii Preşedinţi ai României

Mircea Dan Geoană

P.S. D.

(n. 14 iulie 1958, Bucureşti)

este un politician român, preşedinte al Partidului Social Democrat din aprilie 2005, preşedinte al Senatului României din decembrie 2008, senator, fost Ambasador al României în SUA şi Ministru de Externe în Guvernul Năstase.

Traian Băsescu

P.D.L.

(n. 4 noiembrie 1951, Basarabi, azi Murfatlar)

este un politician român, actualul preşedinte al României. Până în decembrie 2004 a fost liderul Partidului Democrat. Între 2000 şi 2004 a fost primar al Bucureştiului. În 2004 a candidat pentru preşedinţie din partea Alianţei D.A. (PNLPD), câştigând alegerile şi devenind preşedinte al României.

Traduceri (ins) pirate

Ce înseamnă literele de după numele candidaţilor? Românul s-a născut poet – zic unii. Dar, şi … foarte glumeţ. Dovada: azi am aflat semnificaţia literelor respectiv:

P.S.D.

– vine de la

Preşedintele Serii de Duminică

P.D.L.

– înseamnă:

Preşedintele Dimineţii de Luni

Tema 2

Combinaţii de litere luate câte două, câte trei, câte patru sau câte cinci

F.S.N. – F.D.S.N. – P.D.P.D.L. – P.N.Ţ.C.D.???

„Potrivit unor surse democrat-liberale, PNTCD-ul condus de Marian Petre Milut se pregateste sa fuzioneze cu PDL. Mai mult decat atat, liderii democrat-liberali sunt dispusi sa renunte la denumirea de PDL in favoarea celei de PNTCD.

Daca aceasta miscare se materializeaza, atunci tot patrimoniul PNTCD va deveni proprietatea partidului condus de Boc. Cu alte cuvinte, infrastructura si istoria PNTCD vor intra, de fapt, in proprietatea actualului PDL.”!

De mentionat faptul ca „PNTCD este scindat in prezent in doua factiuni, una condusa de Milut, care l-a sustinut pe Traian Basescu la prezidentiale, si alta condusa de Radu Sarbu si Gheorghe Ciuhandu, aripa ce l-a sustinut pe Crin Antonescu si, ulterior, in turul al doilea, pe Mircea Geoana. Aripa Sarbu sustine ca l-a exclus pe Milut din partid, desi acesta, anterior, il exclusese si el din PNTCD pe Radu Sarbu. Tot in 9 noiembrie, conducerea PNTCD-aripa Radu Sarbu a dezavuat protocolul. „In numele PNTCD, respingem categoric orice incercare de preluare a brandului PNTCD de catre PD-L si Traian Basescu, printr-o probabila fuziune prin absorbţie” – se arata intr-un comunicat difuzat, la vremea respectiva, de PNTCD-aripa Sarbu.

Concluzia (morală este numai la … fabulă!)

Adică: Nu trageţi în pianist. Cruţaţi şi bloggerul!

Iartă-l, Domnule, că nu ştie ce scrie!

Cineva întreba, astăzi: Cum se pune înapoi dopul la sticla de şampanie? Şi a fost trimis la specialistul Mircea!

Oricum, după campania aceasta, mulţi au ieşit albiţi. Pe la tâmple! Alţii …

Circulaţia trenurilor de la metrou a fost întreruptă, dimineaţă, o jumătate de oră pe ruta Eroilor – Preciziei, după ce o femeie s-a aruncat pe şine, a declarat pentru Agenţia NewsIn directorul Metrorex, Gheorghe Udrişte.

Poz(n)e de după

Evenimentele importante ne împart viaţa în „înainte de …” şi „după …”. Pentru că am terminat cu alegerile, şi poznele devin „de după alegeri”!

De Ziua Naţională – ziua care celebrează Unirea de la 1 Decembrie 1918, pe mai multe bloguri a apărut un desen sugestiv pentru eveniment.

A propos de sărbătoare: vin Sărbătorile! Unii au început să se antreneze. Bătrânii, Moşii au luat-o din timp.

După modul de montare, am crezut că este vorba de … sârmă ghimpată, legată cu neglijenţă ca la război.

Pe vas, explicaţiile sunt în mai multe limbi. Mai întâi, sunt puse pe dosul cleios al etichetei, apoi, lipseşte doar … limba română! Dar, există ceva indicaţii preţioase pe o etichetă suplimentară.

Din crengi tăiate la toaletarea plopilor, drumeţul şi-a meşterit cu brişca de ardelean, o coadă pentru sapă. Uşoară şi elastică.

Înserarea aduce, jocurilor de linii, jocuri de nori în felurite nuanţe.

Pentru că suntem „după” alegerile prezidenţiale, închei cu o poz(n)ă cu doi Preşedinţi:

Să trăiţi! Bine?

Poz(n)e neelectorale

Astăzi nu e voie să facem campanie electorală. Nici până acum nu a fost voie. Dacă am ridicat un banner cu unul dintre candidaţi, mi-a tăiat sfoara adeptul celuilalt. Dacă am pus un afiş pentru un candidat, mi l-a mânjit susţinătorul altuia.

O chestie anormală:

tot anul, nuiaua „se dăruieşte”, pe spinare, celor prăpădiţi. De Moş Niculae, primesc nuiaua… toţi. Înseamnă că cei buni au devenit prăpădiţi sau cei prăpădiţi s-au transformat în buni?!

Promoţional

La Billa, este o promoţie cu vase de ceramică pentru microunde. Este şi una cu păpuşi? Să-i jucăm la nuntă!

Finomşag

Pe uşă, la CIT se pune, zilnic, un afiş cu ziua şi data. După cum se vede din imagine, tot ce pot afla turiştii de la aşa-zis-ul centru de informare turistică, este că e sâmbătă, că e 5 decembrie şi că … şi astăzi este închis! Poate că această nouă manieră este un … finomşag?!

Neelectorală

Nu puteţi spune că încalc legea electorală. Nici eu, nici cei care au răspândit aceste afişe. Pentră că Vântu candidează numai prin intermediari!

Sfat de sărbătoare

Arteziana a intrat în vacanţă. Şi-a pus pălăria şi hibernează. În sala mare a Primăriei este sfat. De taină? Spre bine nostru? … ‘om tră şi ‘m vedea, după cum a spus orbul.

Pică Băse?

Dacă mă iau după grija cu care adepţii lui – portocalia primărie turdeană – pare a fi o premopniţie!? Nu mai e mult până deseară. Zamfire, du-te şi bagă-ţi votu’!!!

Poz(n)e de week-end

De ce tocmai de week-end? Trebuia să le dau un titlu!

V-am dat şase imagini. Acum, vă dau şase explicaţii. Potriviţi-le!
Găselniţă de marketing
În timp ce handicapaţii nu au acces în Primărie, pe medicamente se scrie şi în Braille
Pisa are turn înclinat, Turda are molid
Kistch-uri la tonă
Gropi prefabricate
Nu numai la Ploieşti se practică … întoarcerea!

Ce mai scriu Prietenii pe bloguri

Din când în când, mai arunc câte o privire şi prin ogrăzile prietenilor pe care mi i-am câştigat în blogosferă. Aflu ce mai scriu alţii, învăţ …

Mai întâi, am fost prin munţi, am vizitat un colţ de Rai, … Nu l-am uitat nici pe George, cel care se luptă cu viaţa, pe Vania şi pe Andoni – chiar dacă s-au certat pe teme de … politică! (oameni serioşi?!), pe radupress, … Am ajuns la voluntarul dăştept, cel care întreabă şi … şterge răspunsurile, şi l-am vizitat şi pe fratele lui, raducu, cel care se supără dacă îi dovedeşti minciuna. Am trecut şi pe la Blogul Anonim, cirstea florin, Maria Postu, olimpiu, flavius, Doro, spune pe scurt, Marian Oprea, oanaboncu, …De la mihaela, am trecut la daurel, la Ionel, care revine după luna de miere.

A propos de miere, am trecut şi pe la albina Marta, apoi, pe rând, pe la cristian, cenanca, Andi , Ovidiu, mei, OMU, anamariadeleanu, giuliaszavo, iarinap, buburuza75, john, Madi, Lefter, strongvaleriana, ela, pe la George valahul, Timea, Dan, Brindusa, Cristian Lisandru sau Alex`andra noastră, tagore6699, Gabriela Savitsky, mickelasblog, cristian, modoro, Vali Cerna, calinhera, savulll, Ronin, edituramateescu, Adia, briza, Rareş, Marian, un Turdean de departe, Madi, Cosmin,…

Nici nu mai ştiu de la care dintre ei am învăţat că „Fericirea e ca o felie de tort: când nu o ai, tânjesti dupa ea; daca portia e prea mica, nu apuci sa-i simti gustul; daca e prea mare – ti se face greata; niciodata nu ti se pare suficient, oricât ai avea, si nu o apreciezi decât dupa ce se termina”! De-aia nu apuc eu la ea: tortul nu este pentru diabetici!
Am mai fost şi aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici,

Vedeţi, cât de diferiţi sunt? Un singur lucru îi leagă şi aduce la mine pe blog: le place de mine! Că-s isteţ!