# Diana: Ulise a fost un câine minunat. Ne-am înţeles foarte bine.
Penelopa îi este o demnă urmaşă, chiar dacă, este o … cu totul altă personalitate! Să nu uităm că: la vârsta actuală a Penelopei, Ulise ÎNCĂ nu ieşise din curte! Penelopa are DEJA vreo 400 de km parcurşi!
Dragalasa de ea! 00 de km! Uau! Am tot privit fotografiile si filmuletele pe care le postezi si tare faine mi se par aceste plimbari ale voastre! Si libertatea de care se poate bucura Penelopa!
Ooo, stiu ca fiecare catel are alta personalitate! Am avut, de-a lungul timpului, mai mult cateluse si doar doi catei – unul pentru putin timp pentru ca era foarte-foarte mare si nu se putea dezvolta normal „la bloc”; nu stiam cat se va face cand l-am primit, desi dupa labute promitea sa fie mare, dar nu atat de mare!!! Cand se ridica pe labele din spate pe cele din față le aseza pe umerii unui om inalt de 1,90. In final a plecat cu lupii – a revenit din cand in cand la casa celor care l-au crescut, cu lupii dupa el, dar mai apoi n-a mai venit… Si am mai avut un boxer mascul. Si tare diferita personalitatea de cea a boxeritei. Dar cu atat mai fascinanti sunt cu cat au personalitati diferite! Catelusele sunt mai afectuoase – nu cred ca mi se pare, ci chiar asa este. 🙂
Esti norocos ca te poti plimba impreuna cu Penelopa! Tare norocos! Si ea e norocoasa ca te-a intalnit! Multe plimbari frumoase sa aveti!
# Diana: Nu exagerez deloc: numai ultima noastră escapadă – mai lungă – a fost de vreo 20 de km, cu trecere prion Cheile Turzii, cu urcat pe creastă, cu joacă în iarbă, cu mâncat „în parte”, … De-atunci, am mai ieşit de vreo trei sau patru ori cam câte 10! Deci, în ultima săptămână a umblat prin natură mult peste 50 de km şi mult peste 24 de ore!!!
Penelopa trebuia să fie … Ulise al III-lea. Îmi doream un căţel de talie mică şi m-am ales cu o căţea de talie ceva mai mare. Nu ştiu când se va opri din creştere. Acum, e mai mare decât era mama ei, când am luat-o de la cuib! Deja, îmi pune labele pe piept!
A fost simpatic momentul când Prietena noastră, veterinar, mi-a spus că e căţea. Mi-a citit stupoarea pe faţă şi m-a întrebat: Acum, ce faci? I-am răspuns: Eu nu mă duc să o arunc şi să iau un alt câine: ea s-a lipt de mine, a mea este! M-a asigurat că va fi şi mai afectuoasă decât a fost Ulise al II-lea! Suntem norocoşi, amândoi, că ne-am întâlnit!
E o catelusa tare frumoasa Penelopa si Diana si doctorita au dreptate. Catelusele sunt mai afectuoase decat cateii, e adevarat, desi depinde si de personalitate. Am avut doi caini si o catelusa. Catelusa si-ar fi dat viata pentru noi.
# elly weiss: Nu pot să judedc obiectiv. Penelopa este altfel decât Ulise şi îmi este dragă … altfel de cum îmi era Ulise. Mai în glumă, mai în serios, aş spune că m-am purtat cu Ulise ca un tată şi mă surprind purtându-mă cu Penelopa ca un … bunic! Important e că e sănătoasă şi … isteaţă!
Am citit postarea precedentă cu despărţirea ta de Ulise şi plâng şi acum.
Incerc să zâmbesc ca să-i pot spune Penelopei bun venit şi nu reuşesc. Să fie sănătoasă şi să trăiască ani mulţi!
Ulise al II-lea cel Ocoş 
Un minunat caine! O demna urmasa; nu?! 🙂
Zile senine sa aveti!
# Diana: Ulise a fost un câine minunat. Ne-am înţeles foarte bine.
Penelopa îi este o demnă urmaşă, chiar dacă, este o … cu totul altă personalitate! Să nu uităm că: la vârsta actuală a Penelopei, Ulise ÎNCĂ nu ieşise din curte! Penelopa are DEJA vreo 400 de km parcurşi!
Dragalasa de ea! 00 de km! Uau! Am tot privit fotografiile si filmuletele pe care le postezi si tare faine mi se par aceste plimbari ale voastre! Si libertatea de care se poate bucura Penelopa!
Ooo, stiu ca fiecare catel are alta personalitate! Am avut, de-a lungul timpului, mai mult cateluse si doar doi catei – unul pentru putin timp pentru ca era foarte-foarte mare si nu se putea dezvolta normal „la bloc”; nu stiam cat se va face cand l-am primit, desi dupa labute promitea sa fie mare, dar nu atat de mare!!! Cand se ridica pe labele din spate pe cele din față le aseza pe umerii unui om inalt de 1,90. In final a plecat cu lupii – a revenit din cand in cand la casa celor care l-au crescut, cu lupii dupa el, dar mai apoi n-a mai venit… Si am mai avut un boxer mascul. Si tare diferita personalitatea de cea a boxeritei. Dar cu atat mai fascinanti sunt cu cat au personalitati diferite! Catelusele sunt mai afectuoase – nu cred ca mi se pare, ci chiar asa este. 🙂
Esti norocos ca te poti plimba impreuna cu Penelopa! Tare norocos! Si ea e norocoasa ca te-a intalnit! Multe plimbari frumoase sa aveti!
# Diana: Nu exagerez deloc: numai ultima noastră escapadă – mai lungă – a fost de vreo 20 de km, cu trecere prion Cheile Turzii, cu urcat pe creastă, cu joacă în iarbă, cu mâncat „în parte”, … De-atunci, am mai ieşit de vreo trei sau patru ori cam câte 10! Deci, în ultima săptămână a umblat prin natură mult peste 50 de km şi mult peste 24 de ore!!!
Penelopa trebuia să fie … Ulise al III-lea. Îmi doream un căţel de talie mică şi m-am ales cu o căţea de talie ceva mai mare. Nu ştiu când se va opri din creştere. Acum, e mai mare decât era mama ei, când am luat-o de la cuib! Deja, îmi pune labele pe piept!
A fost simpatic momentul când Prietena noastră, veterinar, mi-a spus că e căţea. Mi-a citit stupoarea pe faţă şi m-a întrebat: Acum, ce faci? I-am răspuns: Eu nu mă duc să o arunc şi să iau un alt câine: ea s-a lipt de mine, a mea este! M-a asigurat că va fi şi mai afectuoasă decât a fost Ulise al II-lea!
Suntem norocoşi, amândoi, că ne-am întâlnit!
Pingback: Happy week-end: La pescuit | Penelopa Întâia
Mă bucur că Penelopa te însoţeşte, aşa cum făcea Ulise.
# Florina : Asta î-a fost, de la bun început, menirea!
E o catelusa tare frumoasa Penelopa si Diana si doctorita au dreptate. Catelusele sunt mai afectuoase decat cateii, e adevarat, desi depinde si de personalitate. Am avut doi caini si o catelusa. Catelusa si-ar fi dat viata pentru noi.
# elly weiss: Nu pot să judedc obiectiv. Penelopa este altfel decât Ulise şi îmi este dragă … altfel de cum îmi era Ulise. Mai în glumă, mai în serios, aş spune că m-am purtat cu Ulise ca un tată şi mă surprind purtându-mă cu Penelopa ca un … bunic!
Important e că e sănătoasă şi … isteaţă!
Imi placea si Ulise dar Penelopa este adorabila.
# Mariana: Nu ştiu cum mă voi descurca: „doamna” din vecini … i-a pus gând rău.
Pingback: Happy week-end: Măceaşă | Florina Lupa Curaru
Pingback: Reflectare: Nori în baltă | Florina Lupa Curaru
Pingback: Happy week-end: Siesta | Penelopa Întâia
Pingback: Reflexii: Arieş | Penelopa Întâia
Pingback: Happy week-end: Vigilenţă | Penelopa Întâia
Pingback: Happy week-end: Floare pe stânci | Florina Lupa Curaru
Pingback: Reflexie: Blocuri de peste drum | Florina Lupa Curaru
Pingback: Reflexii: Un câine, doi câi | Penelopa Întâia
Pingback: Portret de … căţea | Penelopa Întâia
Pingback: Încruntat | Florina Lupa Curaru
Am citit postarea precedentă cu despărţirea ta de Ulise şi plâng şi acum.
Incerc să zâmbesc ca să-i pot spune Penelopei bun venit şi nu reuşesc. Să fie sănătoasă şi să trăiască ani mulţi!
# StropiDeSuflet: Răspunsul dat Roxanei Iordache este valabil şi pentru tine.
Vă mulţumesc pentru compasiune.
Pingback: Biserică multiseculară | Florina Lupa Curaru
Pingback: Amiază în … baie | Penelopa Întâia
Pingback: Pe chibrituri: Primul ajutor | Blog de Filumenistă
Pingback: Aşa grăit-a Penelopa, vol. XV | Penelopa Întâia
Pingback: Reflectare: Stâlpul | Penelopa Întâia
Pingback: Cine-i Moş Nicolae?! | Penelopa Întâia
Reblogged this on abatorist.