Din păcate, acesta este adevărul. Ulise ne părăseşte …
Penelopa creşte, ca să fie o demnă succesoare a sa.
Ulise al II-lea cel Ocoş
Nu toti lătrătorii sunt câini, nici toti vorbăreţii … oameni
Din păcate, acesta este adevărul. Ulise ne părăseşte …
Penelopa creşte, ca să fie o demnă succesoare a sa.
Bietul Ulise! 😦
# Ana-Maria: Ne este greu să înţelegem că viaţa lor este mai scrută decât a noastră. Norocul nostru a fost că ne-am întâlnit şi ne-am oferit, reciproc, o duzină de ani frumoşi, plini de momente … memorabile!
Adevarat! 🙂
# Ana-Maria: …
Trist 😦
Îmi pare rău pentru Ulise…
# paul: Trist, dar, viaţa lor este mai scurtă decât a noastră. Aşa cum remarca şi tu1074: Ulise nu a dus o „viaţă de câine”!
Îmi pare tare,tare rău și pentru tine și pentru credinciosul Ulise!
O consolare poate fi faptul că n-a avut o viață de câine !
# Tu1074: Ulise şi-a încheiat socotelile. Eu mă consolez cu Penelopa – fără să uit pe Prietenul meu.
Într-adevăr, deşi începuse rău, viaţa lui Ulise nu a fost o „viaţă de câine”! L-am considerat partener şi, în măsura în care situaţia de pe teren o permitea, era liber să facă ce vrea.
Pingback: Măcinare de zid | Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: Tainele viitorului | Blog de Filumenistă
Îmi pare rău să aud asta despre Ulise. Penelopa e însă o dulceaţă!
# danaiana: C’est la vie … Ulise reprezintă trecutul, Penelopa viitorul!