Miniturma de capre

Subsemnatul Ulise, confirm că:

în seara zilei de 19 aprilie a.c., Zamfir şi cu mine am făcut o scurtă ieşire înspre Durgău, de o oră şi un piculeţ în plus.

Am mers agale, cum vrea Zamfir, mereu, în ultimul timp, şi ne-am oprit în apropierea unui căprar, ce se odihnea, pe iarbă.

Miniturma de capre avea un total de trei iezi, cucieţi şi jucăuşi. Pe-aproape, păştea şi Stela, o iapă. Ceva mai încolo, un căţeluş şi o pisicuţă, vânau … cărăbuşi! Căpraru’ ne-a povestit că, în fiecare seară, la această oră, la care, cărăbuşii zboară la firul ierbii, căţeluşul – specialist în zoologie! – vine … să-şi astâmpere foamea.

Am stat, mai mult, decât am umblat. Cred că îmbătrâneşte Zamfir …

Ne-am ospătat, ca la un picnic de-al nostru, cu biscuiţi.

Zamfir a dezlegat nişte careuri dintr-o revistă Rebus. Eu nu am dezlegat misterul … tândălelii ce l-a potopit pe Prietenul meu!

 

 

Declaraţie: Subsemnatul Zamfir, Prieten cu Ulise, declar, cu propria durere, că: nu m-a potopit tândăleala, ci, execut ordinele dr. Udvary de a-l menaja pe amicul meu. Insuficienţa cardiacă a Prietenului îmi strânge inima: niciodată nu ştiu dacă, nu cumva, aceasta va fi fiind … ultima hălăduială a noastră …