Izâmbanu
Uicie, Ioane, izâmbanu,
Mă, trăzni-l-ar Dumniezău,
Aşa joavină-nşierată,
N-am văzut dă când mi-s ieu !
Uicie lampa albă-n fruncie,
S-uicie coşu în spinare,
Uicie şie dă căşi în coadă,
Şie pişioarie scurcie are !
Uicie, niemţî cum scot capu,
Şi niemţoaice cum să uită,
Oare cum de nu să-mburdă,
Cu atâta lumie multă ?
Da-i strâns păstă piept şi foale,
Tăt cu fierie-ncârligacie,
Şi cum fujie-alunecând,
Pă pişioarie-nverigacie !
Pufăie pă nări într-una,
Gâfăie lung şi-nghiesat,
Şi-aşa buie dă năpraznic,
Ca un drac împieliţat.
Mă, hai iucie să ne-ascungiem,
In pădure, sus pă coastă,
Că d-apucă pă cărare,
Vai şi-amar de pielia noastră !
Am primit (Zamfir, nu Ulise!) pe mail acest mesaj – un simpatic filmuleț explicat prin versuri.